La 10 km în sud de Pașcani, în satul Cozmești, semnalul la telefon are o singură liniuță. Strada principală este asfaltată, în jur e liniște. Pe măsură ce ne apropiem de școala din sat, încep să se audă glasurile unor copii, ca și cum ar fi la joacă.
În curtea școlii, exact așa e: plin de copii de toate vârstele, împărțiți în grupuri care fie se joacă, fie iau parte la diferite activități interesante.
Alături de cei mici se află un grup de șase cercetași adolescenți, veniți din Franța, iar în curtea școlii o serie de haine tradiționale rome sunt expuse pe un gard. Ne aflăm, mai exact, la finalul unei tabere de vară organizate de Ionuț Stan, președintele Asociației Gipsy Eye, pentru copiii romi din Cozmești și satele adiacente. Purtând o vestă reflectorizantă și o pălărie de paie pe cap, Ionuț se remarcă printre participanți, fiind parcă pretutindeni, când e nevoie de el.
Asociația Gipsy Eye a fost înființată în 2007 în Iași, de către câțiva studenți. Pe atunci, activitățile lor se rezumau la organizarea unor dansuri cu specific popular. Astăzi, scopul asociației este de a promova cultura romă și de a ajuta copiii din această comunitate. Activitățile asociației se concentrează acum pe educație non-formală.
“Ne-am dat seama că romii au o mare problemă materială, dar dincolo de această problemă, ei nu sunt discriminați pentru că nu se spală, sau lucruri din astea. Ei sunt discriminați pentru ce vine din spate. Imaginea aceea pe care ți-o formează părinții când ești mic, când îți spun “te dau la țigani dacă faci probleme.” Odată ce ai rezolvat problemele materiale, de exemplu, aici în sat este asfalt, majoritatea au apă, și asta e cea mai simplu de făcut – trebuie doar să găsești bani, și oameni care să le pună în practică. Ce e mai complicat este să găsești și să atragi voluntari, profesorii să-și schimbe atitudinea, copiii între ei să fie drăguți.”, ne povestește Ionuț Stan, președintele Asociației Gipsy Eye.
“În prezent, avem grupe de maximum 50 de copii, și minimum 10. La noi e intrarea liberă, vine cine vrea. În prima zi erau 24, dar când i-am dus la ștrand, în Pașcani, au fost 42.”
“Am reușit să aducem copii de liceu din Pașcani, voluntari aici. Ne-au dat din timpul lor. Așa se cheamă proiectul acesta, Inimi pentru Inimi – este clubul copiilor care vor să învețe și al celor care vor să îi ajute pe ceilalți să învețe. A mers foarte bine, mai ales când aveam parteneriate cu școlile, care erau de acord să-și rupă din orele lor.”
Ionuț a lucrat timp de 10 ani ca mediator-traducător în Franța, la asociație Secours Catholique. Acolo, cercetașii reprezintă, la origini, o mișcare catolică. Încă de pe atunci, Ionuț organiza alături de asociație tabere de romi în diferite orașe din Franța, iar cercetașii veneau să facă activități cu copiii.
Acum 3 ani s-a întors în România și a vrut să transfere acest model de tabere pentru copiii din apropierea Iașiului, prin Asociația Gipsy Eye.
“Am zis că ar fi interesant șă îi aduc și aici, pentru că ei au niște trepte de urcat, iar ultima necesită un proiect internațional. Și atunci le-am spus, uite, noi avem aici o activitate, puteți veni să faceți în România.
Ei sunt foarte bucuroși, e al treilea an când vin. Prima dată au făcut o inițiere în arta cercetașilor, în care prezentau ce înseamnă valorile cercetașilor, activități de bricolaj, activități de supraviețuire în pădure, cursuri de înot, cursuri de limba franceză. Acum ne-au ajutat efectiv să organizăm activitățile cu copiii în timpul zilei.”
La finalul taberei, Ionuț și partenerii săi de la Gipsy Eye organizează un Festival al Fericirii. Cu totul special este că la festival se implică și părinții copiilor participanți în tabără.
“Festivalul este la a treia ediție, l-am făcut în mai multe locații, iar anul acesta îl facem aici, la școala din Cozmești. Noi îl numim Festivalul Fericirii deoarece este o stradă aici în Cozmești, pe care vrem să o numim Strada Fericirii. Vrem și să deschidem un centru care s-ar numi Casa Fericirii.
După tabăra de vară pe care am avut-o, am vrut să avem și o zi în care să vină părinții, prietenii și să le arătăm niște ateliere pe care le-am făcut cu copiii în tabără. Și atunci ne bucurăm împreună de ce s-a întâmplat până acum.“
Evelina, unul dintre beneficiarii taberei, tocmai a început clasa a 9-a, la liceul Miron Costin și își dorește să urmeze o facultate cu profil pedagogic, sau la Litere. La întrebarea “Ce ar trebui să fie important în viața unui om”, Evelina a răspuns ca un om matur: ”înțelegerea și să te accepți așa cum ești.” Ne povestește cu entuziasm ce stă în spatele expoziției de haine.
“Acestea sunt costume țigănești, de mulți ani cumpărate de Gipsy Eye. Mă mândresc cu etnia mea. Eu, alături de prietenele mele, am decis să expunem costumele astăzi.
Cusătura este specifică, fustele sunt lungi, la noi femeile trebuie să poarte fuste lungi, ca să nu li se vadă picioarele. De mult, țiganii umblau cu cortul și iubeau natura, de aceea avem flori pe fuste.”
Asociația Gipsy Eye se bucură de implicarea a aproximativ 40 de voluntari, ceea ce face esențială continuarea activității. Din punct de vedere financiar, tinerii de la Gipsy Eye au reușit să obțină finanțare europeană, Erasmus Plus, diverse sponsorizări pe proiecte punctuale, precum și donații.
“Avem și o bază materială, ne-au rămas multe lucruri, avem laptop-uri, video-proiector, suntem acoperiți aici. Ne-ar trebui stabilitate.
Când ai stabilitate, poți să lucrezi mult mai în profunzime cu copiii, poți să faci lucrurile pe termen lung. Din păcate, noi, asociațiile mici, pierdem mult timp cu găsitul banilor. Și atunci nu te poți concentra pe partea cealaltă, în care să oferi copilului calitate.
Un voluntar poate să ofere puțin timp, o oră – două pe săptămână. În schimb, unii copii au nevoie de cineva specializat uneori. De exemplu, copiii care au rămas în urmă la școală, care are o dificultate, au nevoie de un profesor care să stea cu ei mult timp. Îți trebuie o resursă umană permanentă care poate să facă asta.
Cred foarte mult în ideea aceasta, de a avea oameni pregătiți, oameni care dincolo de română, matematică, se interesează dacă copilul ăla a mâncat, dacă are haine, dacă știm care e situația acasă, e foarte important lucrul acesta. Teach for Romania asta face, se duce într-o zonă mai de profunzime a copilului, a copilului în totalitatea lui. M-am inspirat din felul lor de a face, am învățat cum să îmi cresc asociația, am făcut un curs prin care am învățat să reușesc să găsesc bani, să scriu proiecte.”
***
Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.
