Timp de aproape două săptămâni, comunitatea Liceului de Arte „Sigismund Toduță” din Deva, formată din profesori, elevi și părinți, s-a luptat pentru salvarea unei clase de a IX-a, care ar fi urmat să fie închisă din anul școlar 2026-2027, ca urmare a măsurilor impuse de Ministerul Educației la nivel național, privind comasarea claselor sau a școlilor și reducerea numărului de clase.

Demersul lor s-a încheiat cu o victorie, ISJ Hunedoara anunțând că va suplimenta planul de școlarizare cu o clasă pentru Liceul de Arte. Însă chiar și așa, comunitatea a organizat ieri, 11 februarie, un protest pașnic, în fața Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, pentru a cere stabilitate, predictibilitate și respect pentru învățământul vocațional. Elevii de la clasele de muzică au interpretat muzică live, iar cei de la clasele de arte plastice și-au expus lucrările pe asfalt sau au pictat chiar în timpul protestului.

“Mulțumim din suflet părinților care au fost alături de noi la fiecare pas. Mulțumim elevilor, foștilor elevi si fostilor profesori care au arătat, încă o dată, ce înseamnă să fii parte dintr-un liceu de artă.

Și un MULȚUMESC imens comunității – oameni care poate nu au copii în școala noastră, dar care au înțeles că liceul nu este doar al nostru. Este al județului. Este al comunității.

Multumim celor ce au inteles ca investiția în învățământul artistic nu este un moft. Este o investiție în viitor. Într-un liceu de artă nu se formează doar artiști. Se formează oameni compleți. Oameni sensibili, dar puternici. Creativi, dar disciplinați. Empatici, dar riguroși. Oameni care știu să muncească, să simtă, să gândească și să construiască.

Acest manifest nu a fost doar despre o clasă. Ci despre puterea unei comunități unite.”, a transmis profesoara Bianca Iacoboni pe pagina sa de facebook.

În demersul pentru salvarea clasei de arte s-a implicat și Natalia Intotero, deputat de Hunedoara. Aceasta a participat la discuții cu autoritățile locale și cu ISJ Hunedoara, cerând găsirea unei soluții.

“Liceele vocaționale precum liceul de arte, liceul sportiv sau liceul pedagogic deservesc întreg județul, nu doar municipiul Deva. Doar în acest an școlar, aproximativ 40% dintre elevii claselor a IX-a ai Liceului de Arte provin din alte localități ale județului, iar acest lucru trebuie luat în calcul.

Am solicitat reanalizarea situației, în conformitate cu legislația în vigoare, pentru a evita tăierea claselor în aceste licee. Am primit un memoriu din partea cadrelor didactice, pe care îl voi înainta Ministerului, ca un semnal de alarmă privind impactul acestor măsuri asupra învățământului.”, a transmis Natalia Intotero.

“Având în vedere cele trei memorii, înregistrate la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara, provenite de la unități de învățământ din municipiul Deva și de la părinți, precum și solicitările Primăriei Municipiului Deva și ale Consiliului Județean Hunedoara, în ședința Consiliului de administrație al Inspectoratului Școlar Județean, întrunit în data de 09.02.2026, s-a aprobat suplimentarea proiectului planului de școlarizare, pentru anul școlar 2026 – 2027, astfel: 1 clasă la Colegiul Național “Decebal” Deva – filiera teoretică și 1 clasă la Liceul de Arte “Sigismund Toduță“ Deva – filieră vocațională.

Pentru municipiul Deva, în anul școlar 2026 – 2027, vor fi cuprinse în proiectul planului de școlarizare 26 de clase a IX-a, învățământ liceal de zi, respectiv: 9 clase – filieră teoretică, 8 clase – filieră vocațională și 9 clase – filieră tehnologică.”, a transmis ISJ Hunedoara.

***

_{Dacă materialele Cultura la dubă ți se par importante și vrei să susții munca noastră, redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI – durează 30 de secunde. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Elevii de la Liceul de Arte din Deva au dus arta lor în fața inspectoratului, în lupta pentru salvarea învățământului vocațional appeared first on Cultura la dubă.

Anul Brâncuși este un demers legislativ inițiat de deputata PSD Natalia Intotero, fost ministru al Culturii, adoptat de Camera Deputaților pe 25 iunie 2025. Legea va permite instituțiilor publice să aloce fonduri unor evenimente pe această temă.

La Târgu Jiu ar trebui să intre într-un amplu proces de restaurare operele lui Constantin Brâncuși, însă procesul s-a blocat anul trecut în faza licitației, când nicio firmă nu a câștigat. Mai multe companii din afara țării s-au înscris atunci, însă, potrivit viceprimarului Adrian Tudor, acestea “nu au fost familiarizate cu procedurile”. Proiectul de restaurare ar trebuit, potrivit legii, să fie gestionat de Institutul Național al Patrimoniului, pe care actualul ministru al Culturii, Andras Demeter, intenționează să-l desființeze.

Ansamblul Monumental de la Târgu Jiu nu a mai fost restaurat de peste 25 de ani. De-a lungul anilor, diverse lucrări de întreținere au pus în pericol operele. Poarta Sărutului a fost spălată cu apă sub presiune, iar prin găurile formate au crescut mușchi.

În 2024 Ansamblul monumental “Calea Eroilor” din Târgu Jiu a devenit oficial parte din patrimoniul mondial protejat de UNESCO.

Din ansamblu fac parte: Coloana fără Sfârșit, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor și Masa Tăcerii.

De asemenea, Casa „Barbu Gănescu”, care găzduiește Muzeul Național Constantin Brâncuși, ar trebui restaurată. Ea datează din 1790 și e clasată ca monument istoric. Acolo a locuit sculptorul în perioada în care a lucrat la Ansamblul Monumental „Calea Eroilor”. Muzeul va organiza în 2026 Trienala de sculptură Brâncuși.

În ultimii ani, Brâncuși a fost în centrul atenției la nivel mondial, cu două mari retrospective organizate la Paris în 2024, respectiv Amsterdam în 2025.

Citește AICI un amplu reportaj realizat de Cultura la dubă la retrospectiva Brâncuși de la Centrul Pompidou.

Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 la Hobița, într-o familie cu 6 copii, și a murit pe 16 martie 1957 la Paris, fiind înmormântat în Cimitirul Montparnasse.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice}

The post 2026 este Anul Brâncuși – se împlinesc 150 de ani de la nașterea sculptorului appeared first on Cultura la dubă.

Membrii comisiei sunt: Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova, Chiriac Constantin – managerul Teatrului Radu Stanca din Sibiu, Răzvan-Ioan Dincă – președintele Radioului Public, Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca, Ștefan Iordănescu – regizor, Anna Maria Popa – managerul Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sfântu Gheorghe, Erwin Șimșensohn – managerul Teatrului din Constanța, Vasile Șirli – compozitor și Marinela Țepuș – teatrolog.

Răzvan Ioan Dincă, până recent Președinte Director General al Radiodifuziunii Române, a fost consilierul lui Andras Demeter pe când acesta era șeful Radiodifuziunii. Cei doi au făcut parte din același dosar penal, care viza fapte de abuz în serviciu și conflict de interese, la Opera Națională București, condusă de Dincă în perioada 2012 – 2015.

Marinela Țepuș a fost dată afară de la Teatrul Nottara din București, în mandatul lui Nicușor Dan la Primăria Capitalei, fiindcă la evaluare a obținut sub nota 7, ceea ce duce automat la destituire.

***

Răzvan Ioan Dincă, condamnat la 6 ani de închisoare, achitat apoi pentru că faptele au fost dezincriminate

Potrivit unui articol publicat de G4 Media în 2021, în martie 2017 Răzvan Ioan Dincă a fost condamnat la Tribunalul București la 6 ani de închisoare pentru mai multe infracţiuni de abuz în serviciu şi conflict de interese. În 2018 a fost achitat pentru că abuzul în serviciu prin încălcarea de legislație secundară a fost dezincriminat prin decizia CCR nr. 405 din 2016, scrie G4Media, și pentru că în iulie 2017 PSD a dezincriminat în Parlament conflictul de interese în modalitatea obținerii unui folos patrimonial pentru o altă persoană cu care funcționarul public s-a aflat în raporturi de muncă în ultimii 5 ani – potrivit motivării deciziei de achitare din decembrie 2018 a Curții de Apel București.

Pe parcursul procesului, în 2015, Dincă ar fi încercat să influenteze inculpați și martori din dosar și să distrugă probe ale anchetei, potrivit Judecătoriei Sectorului 1, care a decis atunci punerea sa sub control judiciar.

Conform G4Media, din același dosar a făcut parte Andras Demeter, actualul ministru al Culturii. Demeter a fost trimis în judecată în 2015, sub aspectul comiterii infracțiunii de conflict de interese în formă continuată, dar în martie 2017 a fost achitat, întrucât fapta pentru care fusese trimis în judecată fusese dezincriminată.

În noiembrie 2021, ca urmare a susținerii PSD-PNL, Răzvan Ioan Dincă a fost numit șeful Radioului Public, funcție deținută anterior de Andras Demeter. Răzvan Ioan Dincă va fi înlocuit zilele acestea din funcția de Președinte Director General al Radiodifuziunii Române cu Robert Cristian Schwartz, votat de Parlament.

Andras Demeter, ministrul Culturii, se află în proces cu Ministerul Culturii

În decembrie 2024, Andras Demeter voia să devină managerul Teatrului de Operetă “Ion Dacian” din București, instituție condusă de Răzvan Ioan Dincă în perioada 2006 – 2012. A pierdut concursul și a dat în judecată Ministerul Culturii. Ulterior, în martie 2025, a fost numit de Natalia Intotero (PSD) secretar de stat în Ministerul Culturii, funcție pe care o mai ocupase și în mandatul lui Lucian Romașcanu (PSD).

Într-un răspuns dat pentru Cultura la dubă pe 10 aprilie 2025, Ministerul Culturii, prin secretarul de stat Diana Baciuna, susținea că nu poate fi vorba despre conflict de interese dat fiind că departamentul juridic nu i se subordonează secretarului de stat Andras Demeter, dar și că în ipoteza unui potențial conflict de interese, ar fi de datoria acestuia să se abțină de la acte care ar genera un conflict.

Între timp, Andras Demeter a devenit ministrul Culturii, iar departamentul juridic îi este subordonat.

Procesul se află în continuare pe rol. Tribunalul București a amânat decizia până la următoarea ședință, care va avea loc în martie 2026. De profesie actor, Andras Demeter a ocupat în cei 35 de ani de carieră doar funcții publice.

Marinela Țepus, dată afară de la Teatrul Nottara după ce a primit 6.94 la evaluare

În aprilie 2022, Cultura la dubă scria că după evaluarea managerilor teatrelor aflate în subordinea Primăriei Capitalei, primarul Nicușor Dan schimba din funcție mai mulți manageri, ca urmare a notelor slabe obținute de aceștia. Dintre cei evaluați, Marinela Țepuș, care conducea Teatrul Nottara de 10 ani, a primit cea mai mică notă și a fost singura demisă direct, pentru că a obținut sub nota 7, ceea ce, potrivit legii, duce automat la destituire.

Chiar Marinela Țepuș a fost cea care a făcut publică nota, acuzând Primăria Capitalei de o “evaluare regizată sub forma unei execuții publice”. În timpul audierilor, acesteia i s-a reproșat numărul mic de spectatori și, implicit, încasările reduse, precum și orientarea artistică a instituției majoritar către spectacole bulevardiere. La rândul său, Țepuș a argumentat spunând că a încercat să aducă și altfel de spectacole decât comedie, dar că spectatorii ieșeau din sală.

Marinela Țepuș l-a dat în judecată pe Nicușor Dan și Primăria Capitalei, dar a pierdut în toate cele trei dosare judecate la Tribunalul București. Instanța a decis că cererile sale sunt nefondate.

Acum, ministrul Andras Demeter a ales-o, printre alții, pe Marinela Țepus, să evalueze viitorul manager al celui mai mare teatru din România, Naționalul din București.

Doi membri ai comisiei sunt direct subordonați ministrului Culturii

Managerii a două instituții publice de cultură, aflate în subordinea Ministerului Culturii, fac parte din comisia de evaluare conturată de ministrul Andras Demeter și echipa sa. Este vorba despre Alexandru Boureanu – managerul Teatrului Național din Craiova și Florin Estefan – managerul Operei Naționale din Cluj-Napoca.

Situația ridică semne de întrebare, în condițiile în care superiorul lor direct este chiar organizatorul concursului, ministrul Andras Demeter. Teatrele pe care le conduc depind anual de bugetul alocat de Ministerul Culturii.

Într-o scrisoare semnată de mai mulți angajați ai Teatrului Național I.L. Caragiale din București, publicată pe 24 octombrie 2025, aceștia îi cereau ministrului Andras Demeter ca acest concurs “să se desfășoare într-o manieră deschisă, transparentă și imparțială, cu o comisie care să garanteze selecția pe merit.”, precum și să fie organizat după schimbarea legislației aflate în vigoare.

ISTORIC – Cine a condus TNB în ultimii 56 de ani

În timpul regimului Ceaușescu, în perioada 1969 – 1990, directorul Teatrului Național București a fost Radu Beligan. La scurt timp după Revoluția din 1989, regizorul Andrei Șerban, care deja se bucura de o carieră internațională, a acceptat invitația ministrului Culturii Andrei Pleșu de a prelua conducerea Teatrului Național din București.

Acesta a montat în mandatul său celebra Trilogie Antică, dar a plecat după doar 3 ani. Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă la 35 de ani de la Revoluția, Andrei Șerban povestea:

“În ziua Revoluției, 22 decembrie, lucram un spectacol la Boston și știu că am vorbit cu Liviu Ciulei, un mare prieten, și cu Lucian Pintilie. Eram toți trei în America și nu ne venea să credem.

Câteva zile mai târziu am primit un telefon de la Andrei Pleșu, care mi-a spus că probabil va fi numit ministrul Culturii și dacă aș dori să revin, să reiau activitatea în România. Ceea ce m-a atins foarte tare, fiindcă până atunci nu puteam lucra în România. Această veste a fost extraordinară, după care a urmat momentul uciderii Ceaușeștilor și asta nu a fost primită bine în America. Putem disputa această decizie.

Practic, așa arăta nașterea unei democrații deja puse la îndoială.

Exact, deja era pusă la îndoială. Din clipa aceea, lucrurile au devenit mai confuze. Un prim extaz de fericire a început să fie umbrit.

Iar când am început lucrul ca director al TNB, invitat de Andrei Pleșu, exact când repetam Trilogia Antică în teatru, afară, în Piața Universității, ajungeau minerii. E uluitor, aici în teatru simțeam că toți spectatorii erau un fel de cetățeni ai Atenei, că erau asediați de o armată, iar afară se întâmpla aproape oglinda teatrului în viață. Teatrul oglindea, de fapt, viața.“, spunea Andrei Șerban pentru Cultura la dubă în decembrie 2024.

Între 1993 – 1996, TNB a fost condus de Fănuș Neagu, succedat în perioada 1996 – 2001 de Ion Cojar și între 2001 – 2004 de Dinu Săraru. Ion Caramitru a preluat teatrul din 2005 și l-a condus până a decedat, în 2021. După dispariția lui Ion Caramitru, manager interimar a devenit Ioan Onisei, fost director adjunct. Dar și acesta s-a stins din viață la scurt timp, în 2022.

Mircea Rusu a fost numit interimar. În 2022, ministrul Lucian Romașcanu a organizat concursul pentru postul de manager al TNB, dar acesta a avut, în premieră, un rezultat surprinzător – concursul a fost anulat înaintea probei interviurilor fiindcă niciun candidat nu ar fi avut un proiect de management demn de Teatrul Național București. Candidații de atunci au fost:

• Mircea Rusu, actor și interimarul de atunci al TNB
• Liviu Lucaci, rectorul UNATC
• Adrian Găzdaru, actor, fost manager general al Teatrului Excelsior, înlăturat la finalul celor 4 ani de mandat după ce a primit nota 7.18
• Ada Lupu Hausvater, regizoare și manager general al Teatrului Național din Timișoara din 2005 până în prezent
• Andrei Grosu, regizor și co-fondator al teatrului independent Unteatru

Ulterior, Mircea Rusu a fost înlocuit cu interimarul George Călin, care conduce instituția și în prezent.

La o distanță de 3 ani de la încercarea nereușită a lui Romașcanu, ministrul Andras Demeter a anunțat pe 23 octombrie 2025 organizarea unui nou concurs. Zilele acestea, între 24-26 noiembrie, are loc selecția dosarelor.

Următoarele etape sunt:

• 27.11-08.12.2025, analiza proiectelor de management – prima etapă;

• 09.12-10.12.2025, susținerea proiectelor de management în cadrul interviului – a doua etapă.

• în termen de 24 de ore de la încheierea etapei a doua – aducerea la cunoștința candidaților și la cunoștința publică, a rezultatului concursului și afișarea acestuia.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Răzvan Ioan Dincă, fost condamnat penal pentru abuz în serviciu, și Marinela Țepus, demisă de la Nottara după ce a primit sub nota 7, evaluează noul manager al Teatrului Național București appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit Contractului Colectiv de Muncă, semnat de Natalia Intotero în luna mai și publicat în Monitorul Oficial la 1 iulie 2025, zilele de weekend lucrate trebuie compensate cu zile libere în timpul săptămânii, în termen de 90 de zile, altfel, ele trebuie plătite.

Actualul ministru a declarat atât la Radio România Cultural, cât și la Euronews, că ministerul a acceptat cu prea mare lejeritate clauzele sindicatelor și că instituțiile publice nu dispun de fonduri pentru aceste plăți suplimentare. Demeter susține că a a fost “eliminat de la negocieri”, în vremea în care era secretar de stat, tocmai pentru că invocase aceste probleme.

Acesta a precizat, o zi mai târziu de la declarația inițială, că situația suspendării evenimentelor poate fi evitată, totuși, cu o planificare foarte bună a resurselor instituțiilor.

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, Natalia Intotero a explicat cum s-a ajuns la acest contract agreat de ambele părți – sindicate și Ministerul Culturii.

***

Domnul ministru Andras Demeter spune că Ministerul Culturii, în mandatul dumneavoastră, a acceptat cu foarte mare lejeritate semnarea acestui Contract Colectiv de Muncă al sectorului cultural, într-o formă foarte veche a lui, de acum 20 și ceva de ani, și că niște clauze din start nu ar putea fi respectate de instituțiile publice, din lipsă de fonduri, și totuși au fost acceptate la negocieri.

Cum explicați această situație?

Contractul Colectiv de Muncă a început să fie negociat în primele zile ale lunii februarie, în urma unei discuții la care au participat toți reprezentanții sindicatelor din domeniul cultural. În prima fază, aceștia au adus în discuție salarizarea foarte scăzută a personalului angajat în muzee, ulterior discuția s-a extins către tot sectorul cultural, referindu-se inclusiv la personal care lucrează în Ministerul Culturii.

La vremea respectivă, dânșii solicitau modificarea actualei legi a salarizării unitare, le-am spus că este un jalon în PNRR pentru o nouă lege a salarizării unitare și că trebuie să fim realiști, că n-o să fie nimeni de acord să modificăm această lege până când guvernul nu va veni cu noua lege.

Însă le-am spus că dacă pot să-i ajut cu altceva, sunt deschisă. Atunci mi-au spus că ultima dată când a fost negociat Contractul Colectiv de Muncă a fost în 1991 și că ar avea nevoie de acest contract colectiv sectorial.

Am demarat constituirea unei comisii care a purtat un dialog permanent cu reprezentanții sindicatelor. Această comisie era formată din reprezentanți de la Ministerul Culturii, serviciul legislativ, juridic, direcția economică, secretar general, secretar de stat responsabil, la vremea respectivă a fost domnul Mădălin Voicu, ulterior acesta a fost numit subsecretar, iar domnul secretar de stat Demeter Andras a preluat atribuțiile domnului Mădălin Voicu și a devenit și coordonator al acestei comisii.

Inițial, ne-am asumat ca acest contract să fie finalizat în prima săptămâna a lunii aprilie, ceea ce nu s-a întâmplat. Prin a doua parte a lunii aprilie, reprezentanții sindicatelor au venit la minister supărați că această negociere merge foarte încet, că se ajunsese abia la articolul 34 și că nu erau toate articolele negociate și acceptate de ambele părți și au solicitat să particip.

La acea întâlnire au fost prezenți toți cei implicați, chiar și domnul secretar de stat Demeter Andras, și le-am spus că din acel moment mă voi implica personal. Am muncit alături de colegi de la primele ore ale dimineții până seara după ora 22-23.00. A fost o negociere de forță și am finalizat negocierea în aproximativ o săptămână și jumătate.

Domnul Demeter într-adevăr a participat, dar n-a mai participat chiar la toate întâlnirile.

E adevărat că l-ați dat afară din comisie?

Nu, nu l-am dat afară. Doar că m-am implicat eu, personal, mai mult. Pentru că promisesem sindicatelor și mi-am dorit ca ceea ce am promis să se realizeze, să ne ținem de cuvânt.

Dânsul a putut să participe în continuare atunci când i-a permis programul, însă am negociat și nu am trecut la următorul articol până când nu era agreat de ambele părți.

Domnul ministru a lansat această situație alarmantă conform căreia e posibil ca evenimentele culturale din sectorul public să nu mai aibă loc din toamnă pentru că instituțiile nu pot respecta acest contract, respectiv clauza care prevede plata zilelor lucrate în weekend, dacă liberele compensatorii nu sunt acordate în timp util. (n.r. 90 de zile).

Când ați acceptat acea clauză, ce ați avut în minte, că acordarea liberelor legale va fi respectată și că nu se va ajunge la plată sau că veți avea bani să le plătiți?

De asemenea, s-a discutat cu reprezentanții sindicatelor și li s-a spus că în momentul în care s-a construit bugetul pentru anul în curs, acest contract colectiv de muncă nu era în vigoare și pentru acest an trebuie să existe înțelegere din partea lor, aici vizavi de plata unor libere, în cazul în care managerul nu poate să acorde aceste zile libere, deși mă îndoiesc.

Vă dau exemplu Muzeul Astra de la Sibiu, unde e un management performant, este finanțat de la bugetul de stat prin CJ Sibiu, domnul director spunea că a primit undeva la 50-60% din buget și a terminat cu un profit de 10 milioane, toți angajații au salarii decente pentru că există și acum această prevedere, managerii să poată să asigure un venit în plus angajaților din surse proprii. O parte din manageri și-au asumat, alții nu.

S-a prevăzut și acum această clauză în contractul colectiv. Acolo există zile libere, salariu decent, instituția e deschisă publicului, deci e doar o chestiune de management.

Îmi pare foarte rău de această declarație a domnului ministru, eu nu vreau să intru în conflict cu dânsul, nici nu vreau să dau lecții de management, dar, repet, există multe instituții în care această prevedere se respectă, ca zilele de la sfârșitul săptămânii să fie recuperate în timpul săptămânii și doar dacă acestea nu sunt date, să se poată plăti.

Ca să înțelegem bine, s-a ajuns la discuții specifice pe această clauză a zilelor libere pentru că în toți acești ani în care nu a existat contract colectiv sectorial, angajaților din sistemul cultural public nu li se respecta dreptul la libere?

Unor angajați li se respecta, altora nu. Depinde de cel care conduce instituția.

Și atunci, ați fost de acord cu această clauză tocmai ca să forțați respectarea acordării liberelor, nu ca să se ajungă la plată, nu?

Categoric. Mai ales că în momentul de față există această ordonanță de urgență care oricum blochează această plată.” – a declarat Natalia Intotero pentru Cultura la dubă

Citește știrea inițială AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Natalia Intotero: “Contractul Colectiv de Muncă a fost promisiunea mea pentru angajații din sectorul cultural, care au salarii foarte scăzute și nu toți managerii le respectau dreptul la libere.” appeared first on Cultura la dubă.

Acesta dă vina pe sindicatele din cultură, care au reușit să obțină semnarea Contractului Colectiv de Muncă, prin care zilele de weekend și de sărbători legale trebuie plătite suplimentar.

“Un chelner știe că dacă se face chelner, revelionul lui nu se va suprapune cu al celorlalți oameni, de aceea există revelionul chelnerilor.” – a declarat ministrul András Demeter.

În fond, problema este că Ministerul Culturii și primăriile nu au cuprins în buget bani pentru aceste plăți suplimentare. “Sumele acesta nu vor exista mai ales în condițiile actuale de austeritate”, spune Demeter.

“Cei din sectorul privat s-au trezit și fac calcule. Sectorul public doarme-n papuci. De când sunt ministru, chiar și de când sunt secretar de stat, fiind, din păcate, martor, constrâns la pasivitate la momentul negocierii unui nou contract de muncă sectorial, la nivelul culturii, am semnalat și semnalez, pentru că perioada numirii mele coincide cu publicarea în Monitorul Oficial a acestui nou colectiv de muncă, trag semnale și comunic pe toate căile cu toată cultura instituționalizată să ia în serios asta.

Este un contract colectiv de muncă aplicabil, în vigoare, și lumea ar trebui să-și facă calcule pentru că, conform clauzelor acceptate de părți în acest contract colectiv de muncă, în mod normal, există riscul ca niciun eveniment cultural din sectorul public în zilele de sâmbătă, duminică sau sărbători legale să nu mai poată avea loc din toamnă. Mai mult decât atât, acest contract creează obligații mai ales în ograda autorităților locale, deoarece majoritatea covârșitoare a instituțiilor publice de cultură, fie biblioteci, muzee, teatre, se află sub autoritatea acestor APL-uri. Doar câteva sunt în ograda Ministerului Culturii.

Deci toată lumea care finanțează instituțiile publice de cultură, pe durata acestei veri, ar trebui să-și facă niște calcule mult mai aprofundate decât le face sectorul privat.

Sindicatele de 20 și ceva de ani încearcă, în pofida legislației, la unele legi am lucrat chiar eu, care prevăd faptul că meseriile vocaționale, cele din cultură cu precădere, sunt prin natura lor destinate publicului larg, în perioada în care acest public are timp liber. Un chelner știe că dacă se face chelner, revelionul lui nu se va suprapune cu al celorlalți oameni, de aceea există revelionul chelnerilor.

Ce sugerați? că nu ar trebui să fie plătiți suplimentar dacă lucrează în weekend?

Nu, nu a zis nimeni că trebuie să fie plătiți suplimentar. Instituțiile și practica milenară și-a cristalizat metodele. Vă dau un exemplu concret – regula în muzee este că lunea și marțea este liberă, pentru a fi compensat sâmbăta și duminica. Acum, printr-o presiune exponențial crescută a sindicatelor și o deschidere nemaiîntâlnită în 25 de ani din partea Ministerului Culturii, s-a obținut faptul că, pe lângă aceste realități, s-a instituit obligația de a plăti cu un spor foarte foarte ridicat zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale, în pofida recompensării acestora cu timp liber efectiv. Trebuie plătite niște sume de care aceste instituții nu au dispus și nu vor dispune, mai ales în condițiile de austeritate.”, a declarat ministrul Culturii Andras Demeter la Radio România Cultural.

Contractul Colectiv de Muncă al sectorului cultural 2025-2027 a fost publicat în Monitorul Oficial pe 1 iulie 2025. Ministerul Culturii transmitea atunci: “Implementarea acestora nu este doar o obligație legală, ci și un gest necesar de respect față de cei care, în ciuda constrângerilor, continuă să susțină activitatea culturală. Dincolo de a fi un text juridic, Contractul Colectiv de Muncă  este un angajament față de oameni, față de instituție și față de ideea de echitate.”

Contractul a fost semnat pe 12 mai 2025 de către ministrul Culturii de atunci, Natalia Intotero.

“Ne-am implicat activ pentru a susține un cadru corect, echilibrat și adaptat realităților cu care se confruntă angajații din instituțiile de cultură – fie că vorbim despre muzee, biblioteci, teatre, centre culturale sau domeniul spectacolelor și al patrimoniului”, a declarat Natalia-Elena Intotero, ministrul culturii la momentul semnării.

Potrivit contractului publicat în Monitorul Oficial, angajații trebuie să lucreze 40 de ore pe săptămână, iar cu tot cu orele suplimentare să nu depășească 48 de ore săptămânal. Zilele libere trebuie acordat, ideal, între luni și vineri, dar instituțiile pot oferi și alte libere în timpul săptămânii, compensatoriu, dacă se lucrează în weekend.

În acest context, decizia suspendării evenimentelor culturale va reveni fiecărei instituții de cultură, în funcție de bugetul de care dispune și de solicitările angajaților, dacă poate sau nu acoperi sporurile de weekend.

REACȚIA SINDICATELOR DIN CULTURĂ: “Îl invităm pe domnul ministru să studieze în detaliu domeniul pe care îl gestionează și să manifeste respect față de angajații din cultură”

Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă „CulturMedia” a reacționat în această seară la declarațiile ministrului:

“Constatăm cu profundă dezamăgire că ministrul actual al Culturii, domnul Demeter Andras Istvan, demonizează în mod nefondat sindicatele din cultură pentru obținerea unui drept legal și legitim pentru angajații care muncesc în weekend, alimentând astfel valul de antipatie la adresa bugetarilor și scindarea socială promovată de unii demnitari în această perioadă.

Clarificări necesare:

1. În muzeele României există personal dedicat, cunoscut sub denumirea de supraveghetori sau gestionari-custozi, care lucrează de miercuri până duminică, având repaus săptămânal lunea și marțea. Conform art. 137 din Codul Muncii, acest program poate fi completat cu un spor pentru timpul efectiv lucrat, negociat în mod legal. Fără munca acestui personal în weekend, cetățenii nu ar putea beneficia de acces la ofertele culturale. Numărul de ore lucrate rămâne în limita legală de 40 de ore săptămânal, iar acestea NU SUNT ORE SUPLIMENTARE.
2. Munca suplimentară, peste cele 40 de ore săptămânale, efectuată în zile libere sau sărbători legale, este remunerată conform legii și nu trebuie confundată cu munca prestată în weekend conform programului obișnuit.
3. Referitor la ceea ce domnul ministru consideră un „spor foarte ridicat”, precizăm că sporul pentru weekend în muzee și biblioteci este de aproximativ 35 de lei pe zi, respectiv aproximativ 280 de lei lunar, în condițiile în care angajatul ar lucra toate weekendurile lunii. Este de menționat că acesta este cel mai mic spor negociat colectiv de pe piața muncii, În pofida acestui spor, salariile nete ale muzeografilor, bibliotecarilor, restauratorilor, arheologilor și celorlalți specialiști sunt umilitoare, sensibil mai mic decât salariile din industria ospitalității, categorie cu care domnul ministru a ales să compare angajații din cultură. Realmente, mare parte dintre acești angajați câștigă salariul minim pe economie.

Precizări esențiale pentru opinia publică și pentru ministrul Culturii:

• Activitatea în muzee nu se încheie lunea și marțea. Aceste zile sunt doar închise pentru public, în timp ce personalul își continuă activitatea profesională.
• Profesiile din domeniul cultural, precum muzeograf, cercetător, restaurator sau bibliotecar, NU sunt profesii vocaționale în accepțiunea artistică. Aceste profesii implică muncă științifică, cercetare, formare continuă și sunt reglementate prin standarde și descriptori profesionali, fiind cuantificabile și supuse evaluării de performanță.

Recomandare finală către domnul ministru al Culturii:

Îl invităm pe domnul ministru să studieze în detaliu domeniul pe care îl gestionează și să manifeste respect față de angajații din cultură, care muncesc cu profesionalism și demnitate în condiții salariale precare. Pentru a-i mulțumi pentru comparațiile deplasate, Federația CulturMedia propune domnului ministru următorul meniu simbolic, „fine dining”:

1. Aperitiv: O clarificare publică prin prezentarea corectă a datelor și situației reale din cultură.
2. Fel principal: O friptură „bine făcută” în luna lui Cuptor, însoțită de scuze publice și o salată cu comparații reale între aportul instituțiilor de cultură (muzee, biblioteci, centre culturale) la bugetul de stat și remunerația umilitoare a specialiștilor.
3. Desert: O petiție cu strângere de semnături, deja în curs de preparare, pentru demersuri legale ulterioare.

Semnat,
CHELNERII DIN CULTURMEDIA”

UPDATE 19.07: Ministrul Culturii a revenit cu precizări la Euronews România. Acesta a spus că există în continuare riscul ca evenimentele culturale să nu mai aibă loc în weekend, dar că această situație poate fi evitată dacă se face o bună planificare la nivel de instituții. Potrivit acestuia, recuperarea liberelor legale trebuie acordată în termen de 90 de zile și doar dacă acest termen este depășit, atunci angajații vor primi sporul de weekend lucrat.

Interviul complet aici:

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Spectacolele de teatru, concertele și accesul la muzee ar putea fi suspendate în weekenduri, începând din toamnă, spune ministrul Culturii appeared first on Cultura la dubă.

Institutul Cultural Român, aflat acum în subordinea Senatului, ar urma să treacă integral sub coordonarea Ministerului Afacerilor Externe, potrivit programului de guvernare.

Tot în program este prevăzută reorganizarea și eficientizarea unor instituții care administrează fondurile colectate din contribuții-obligație legală, precum CNC – Centrul Național al Cinematografiei, AFCN – Administrația Fondului Cultural Național și INP – Institutul Național al Patrimoniului.

De asemenea, guvernul vrea să reducă sporurile angajaților din cultură, numărul de angajări și cere “auditarea instituțiilor cu infrastructură excesivă în raport cu producția bunurilor culturale/artistice/mediatice”.

INTEGRAREA INSTITUTULUI CULTURAL ROMÂN ÎN MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE

La capitolul “Afaceri Externe”, programul de guvernare prevede “integrarea deplină a instituțiilor reprezentative sub coordonarea Ambasadorului și a șefului de misiune – ICR, Consulate, Consilieri economici, reprezentanți ai altor instituții; MAE va integra ICR și ARICE pentru coerența politicilor de imagine și promovare în domeniul relațiilor externe, economice și culturale și va propune în primele 100 de zile cea mai bună variantă instituțională pentru Departamentul Românilor de Pretutindeni și Direcția pentru Republica Moldova. MAE coordonează la nivel strategic diplomația publică și culturală românească.”

Asta ar putea însemna că președintele ICR și directorii filialelor din străinătate nu vor mai fi numiți și audiați de Senat, ci desemnați direct de către ministrul de Externe, sub coordonarea ambasadelor. Portofoliul de la Externe a fost preluat de Oana Țoiu (USR).

Scriitorul Radu Vancu atrage atenția că această măsură ar însemna politizarea și mai accentuată a ICR.

“Absorbirea ICR în MAE ar fi un dezastru. Ar anula complet autonomia ICR & l-ar transforma într-un mic birou intern al MAE. Care ar exporta exclusiv cultură de stat, cultură oficială, cultură aprobată de guvern. Orice ține de natura critică a culturii, de natura ei contestatară, adică de natura ei reală, ar fi complet anulat.”- spune Radu Vancu.

În trecut, ICR se afla sub coordonarea Administrației Prezidențiale. Apoi a trecut la Senat. De-a lungul timpului, Cultura la dubă a sesizat numeroase numiri politice controversate în ICR.

SCUMPIREA CĂRȚILOR, A MANUALELOR ȘCOLARE ȘI A BILETELOR LA MUZEE

Cota TVA la vânzarea de cărți, manuale școlare și bilete la muzee, case memoriale și grădini botanice și zoologice ar urma să crească de la 5% la 9%.

Într-o scrisoare transmisă președintelui Nicușor Dan și premierului Ilie Bolojan, Asociația Editorilor din România atrage atenția că “măsurile fiscale care duc la scumpirea cărților nu rezolvă nici măcar o fracțiune de procent din deficitul bugetului de stat care, la rândul său, nu poate fi imputat în niciun caz culturii scrise. Scumpirea cărților doar va accentua scăderea consumului cultural, pe care o observăm de mai mulți ani, și va contribui direct la amplificarea analfabetismului funcțional, cu efecte tot mai severe asupra forței de muncă din economia românească și, în general, asupra resursei umane a țării noastre.

Anul 2025 are toate șansele să devină cel mai negru din întreaga istorie a culturii scrise de după 1989. Dumneavoastră sunteți cei care pot atenua acest șoc, care deja se face simțit.

În vreme ce, la nivel european, colegii noștri dezbat cum poate fi stăvilită încălcarea drepturilor de autor prin exploatarea comercială abuzivă a inteligenței artificiale, România este în urmă cu câteva decenii, principalul vinovat fiind tocmai statul, care nu veghează la respectarea legilor în vigoare, în principal Legea 8/1996, a drepturilor de autor și drepturilor conexe, și Legea 304/2002, a bibliotecilor, ca să le enumerăm doar pe cele mai importante și învechite în neaplicare.

Suntem, probabil, singura industrie în pericol iminent de a pierde, deodată, circa 10% din punctele de distribuție din țară. La aceasta se adaugă măsurile de creștere a taxării care vor fi implementate în curând și care vor avea un impact dezastruos în ceea ce privește obiceiurile de consum cultural al românilor.

Câteva explicații pentru iminenta catastrofă a pieței de carte: Diverta, al doilea mare distribuitor din retailul fizic de carte, cu 21 de librării, pregătește un faliment (după încă două insolvențe în interval de un deceniu); Elefant.ro, cândva cel mai mare retailer online de carte, face eforturi să revină în activitate după insolvența de anul trecut; librăriile independente se închid una după cealaltă din cauza presiunii economice, cea mai recentă fiind frumoasa librărie ”La Două Bufnițe”, din Timișoara. Pe lângă aceasta, amintim dispariția la fel de alarmantă a bibliotecilor publice, peste 8.300 de unități fiind închise din 1990 și până la finalul anului trecut.

AER propune pe această cale Guvernului să-și asume cu seriozitate misiunea de a ocroti cultura națională și să prevadă fondurile necesare pentru ca bibliotecile să achiziționeze măcar 50 de cărți noi la 1.000 de locuitori, pragul minim stabilit de Legea bibliotecilor încă din 2002.

AER a lansat, pe 15 februarie 2023, Pactul pentru Lectură, o strategie de susținere a culturii scrise ca element fundamental al identității naționale și al coeziunii sociale, pe care l-a depus la Administrația Prezidențială și la Guvernul României. Reluăm dezideratele din acest document:

– o campanie națională de promovare a cititului, susținută de stat;

– reluarea programului de 100 de euro acordați anual profesorilor pentru achiziția de cărți și extinderea acestui program și la alte categorii sociale: elevi, studenți, medici etc.;

– susținerea livrărilor de carte prin poștă/curier prin compensarea cu 50% a costurilor, conform Legii culturii scrise, nr. 186/2003.

De asemenea, amintim că Legea învățământului preuniversitar, nr. 198/2023, prevede la articolul 83 înființarea a două programe naționale: „Voucherul cultural pentru elevi“ și „O carte pentru fiecare“, menite să oprească avansul analfabetismului funcțional. Așteptăm operaționalizarea acestor programe naționale, deja de doi ani.

Legislația care reglementează domeniul culturii scrise, deși pozitivă în ansamblu, este sistematic trecută cu vederea: statul român pur și simplu nu o aplică. Pentru conformitate, Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România a calculat încă din 2022 că respectarea de către stat a obligației minimale de achiziții în biblioteci ar aduce în piață circa 80 de milioane de euro anual, adică ar dubla piața de carte, în beneficiul direct al publicului.“

REORGANIZAREA CNC, AFCN, INP;

OUG pentru legea managementului instituțiilor de cultură

Ministerul Culturii își asumă în programul de guvernare auditarea și reorganizarea instituțiilor de cultură care gestionează bugete majore și prevede, de asemenea, în continuarea mandatului Nataliei Intotero, o reformă a legii managementului instituțiilor de cultură, pregătită deja printr-un OUG. Reforma presupune eliminarea condiției de a avea studii de specialitate și lărgește domeniile de studiu pentru cei care vor să conducă instituții de cultură. Sunt acceptate studii umaniste, economice sau juridice. OUG-ul respectiv se află la Secretariatul General al Guvernului, dar ar trebui să reia circuitul de avizare, fiindcă nu a reușit să obțină toate avizele necesare.

Despre acest OUG, Natalia Intotero a vorbit recent într-un interviu pentru Cultura la dubă.

“Practic, acea modificare a legii managementului, dădea posibilitatea organizării de concursuri pentru toți managerii, deschidea ușile pentru toți specialiștii din domeniu. Dacă în momentul de față s-ar organiza aceste concursuri, ar putea să participe la concurs, în mare parte, aceleași persoane care sunt pe funcții, deoarece legea spune în momentul de față că toate persoanele care au obținut la evaluare de la 9 spre 10, dacă se organizează concurs, este concurs închis, doar cu acea persoană. A avut foarte multe sesizări din partea sindicatelor, din partea specialiștilor din domeniu, și toate acele modificări au fost făcute cu consultarea lor.

Dar vreau să vă spun, de asemenea, că cea mai mare opoziție la aceste modificări a venit din partea conducerii teatrelor din România, din partea UNITER, din păcate, care nu au înțeles că, de fapt, era o invitație și că, de fapt, toți cei care sunt în momentul de față pe funcție puteau să participe. Nu le interzicea nimeni acest lucru.

Degeaba cineva spunea că se dorește politizarea. Nu există. Politizare este acum pentru că mare parte a managerilor care există în momentul de față sunt numiți prin decizia ministrului. Concursuri nu s-au mai făcut de ani buni.

Dar, de fapt, ce aduce nou această ordonanță este că permite și unor oameni care nu au studii de specialitate, ci studii economice și juridice, să devină manageri ai unor instituții de cultură.

Am pus în acea ordonanță studii în domeniul social, umanist și de specialitate. Adică puteau să participe și cei care au studiat management, studii în domeniul administrației locale, studii de specialitate, deci nu a fost doar pentru economiști și juriști.

Asta invocă oamenii de cultură – că nu ar trebui ca instituțiile de cultură să fie conduse de oameni care nu au studii strict de specialitate.

Păi, vedeți dumneavoastră, propunerea a fost pentru funcția de manager, director plin, iar partea de adjunct să fie doar din cadrul domeniului respectiv de activitate, doar specialiști.

Dar, când vorbim de management, vorbim de o persoană care are capacitatea de a convinge o comisie de specialitate că vine cu un plan de dezvoltare a instituției, pe o perioadă de 4-5 ani, ceea ce înseamnă bună gestionare a fondurilor, dar și posibilitatea de a accesa fonduri externe. Fiindcă e foarte important să-i încurajăm să acceseze fonduri externe, care sunt la dispoziția domeniului cultural.

Deci nu a fost vorba despre o interzicere a specialiștilor, ci doar o posibilitate de concurență transparentă, astfel încât toți cei care își doresc să aibă o funcție de management în domeniul cultural, cu studii în domeniul umanist, de specialitate sau social, să poată să participe la un astfel de concurs.” – spunea Natalia Intotero pe 22 mai 2025 pentru Cultura la dubă.

Ministrul Andras Demeter își propune în programul de guvernare să organizeze concursurile de management restante la majoritatea instituțiilor de cultură din țară. Dar aceeași promisiune, pe care au făcut-o și ceilalți miniștri ai Culturii, stagnează de ani de zile.

Demeter a preluat azi ștafeta de la Natalia Intotero – ”Preiau această responsabilitate cu recunoștință și cu deplina convingere că, prin dialog, respect și profesionalism, putem consolida rolul culturii în societate. Mulțumesc doamnei Natalia Intotero pentru activitatea depusă și pentru sprijinul oferit în această perioadă de tranziție.”, a spus noul ministru.

Andras Demeter (UDMR), absolvent de actorie, a fost condamnat definitiv în 2017 pentru conflict de interese, iar în prezent se află în proces cu Ministerul Culturii, după cum Cultura la dubă a scris AICI.

De cealaltă parte, Natalia Intotero și-a încheiat mandatul prin salvarea Teatrului Cub din Iași, ca urmare a protestelor din spațiu public. Cubul va fi mutat în apropierea actualei locații, cu acordul tuturor factorilor implicați.

Printre măsurile discutate de coaliția de guvernare în cadrul consultărilor, pentru reducerea deficitului bugetar, se numără și desființarea unor instituții precum ARICE, AOSR, Institutul Levantului, Institutul Revolutiei, Academia de Stiinte Medicale, Academia de Stiinte Tehnice, Institutul Drepturilor Omului, Casa Unirea, ATOP, potrivit unui document publicat de economedia.ro.

Institutuț Revoluției Române a trecut prin mai multe solicitări de desființare, însă politicienii nu s-au pus de acord. De-a lungul timpului, el a fost condus de Ion Iliescu, în calitate de președinte, și de Gelu Voican Voiculescu, în calitate de director general. În 2021, Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu, ucis de Securitate în anul 1985, a devenit director ştiinţific al Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989.

Consultați programul complet de guvernare mai jos:

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Ce aduce noul guvern în cultură: trecerea ICR de la Senat la MAE, scumpirea cărților, a accesului la muzee, reducerea sporurilor, auditarea și comasarea unor instituții appeared first on Cultura la dubă.

La trei zile de la declanșarea conflictului dintre conducerea Teatrului Național Iași și Primăria Iași, ministrul Culturii Natalia Intotero s-a deplasat la Iași și a avut azi o întâlnire cu reprezentanții teatrului și cei ai primăriei, în vederea găsirii unei soluții pentru salvarea Teatrului Cub, componentă a Teatrului Național Vasile Alecsandri Iași.

Conducerea teatrului, alături de juriștii ministerului Culturii, vor face toate demersurile pentru a reintroduce în legalitate clădirea Cub, a cărei autorizații de construire temporară expirase de 13 ani. Iar primarul Mihai Chirica ia în considerare să păstreze Cubul în locul în care se află, dacă asta nu va periclita proiectul de modernizare a spațiului public, finanțat cu fonduri europene. Dacă acest lucru nu va fi posibil din punct de vedere legal, primăria va alege noul amplasament doar cu acordul echipei teatrului.

Sala Uzina, despre care primăria spusese inițial că are potențial de a integra o cafenea sau restaurant, rămâne momentan neschimbată, nefiind inclusă în proiect. Doar în exteriorul ei urmează să apară o terasă, pe spațiul public.

Iată comunicatul transmis de Ministerul Culturii:

“Ministrul Culturii, Natalia-Elena Intotero, a avut astăzi, 23 mai 2025, o întâlnire la sediul Primăriei Municipiului Iași cu primarul Mihai Chirica și conducerea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” pentru a discuta situația relocării sălii Teatrului Cub. 

În cadrul discuțiilor părțile au ajuns la următoarele concluzii: 

1. Conducerea Teatrului Național „Vasile Alecsandri” trebuie să identifice și să aplice în cel mai scurt timp posibil un set de măsuri tehnice și administrative pentru ca Teatrul Cub să intre în legalitate. Reamintim faptul că Teatrul Cub a fost înființat în anul 2007 ca o construcție provizorie autorizată pentru o perioadă de maxim 5 ani. Autorizația de construire a Teatrului Cub a expirat de 13 ani, perioadă în care au intrat în vigoare norme tehnice și de siguranță mult mai exigente. 

2. Ministerul Culturii va acorda Teatrului Național „Vasile Alecsandri”, cu celeritate și atenție, întreaga asistență juridică și logistică în demersurile menționate.  

3. Primăria Municipiului Iași își reiterează intenția de reconfigurare și modernizare, printr-un proiect cu fonduri europene, a axului Catedrala Mitropolitană – Parcul Teatrului – Teatrul Național – Filarmonica. Astfel, Primăria continuă demersurile de a finanța proiectul „Creșterea atractivității zonei centrale a municipiului Iași din punct de vedere socio-economic, cultural și turistic”, care include modernizarea zonei din jurul Teatrului Național, cu fonduri europene din Programul Regional Nord-Est 2021-2027, Prioritatea 7 – O regiune mai atractivă, în care Municipiul Iași beneficiază de o alocare financiară de 18.779.684 de euro.  

În acest sens, Primăria va verifica dacă rămânerea Teatrului Cub pe actualul amplasament sau mutarea pe un alt amplasament (fiind astfel studiate Parcul Gulliver, Parcul Tineretului, zona dintre Filarmonică și Colegiul de Artă „Octav Băncilă”, zona parcării din spatele Primăriei, dar fără a se limita la acestea) sunt compatibile cu programul de finanțare, astfel încât banii europeni să nu fie pierduți! 

Primăria rămâne deschisă analizei și discuțiilor, împreună cu Teatrul Național, a oricărei variante de relocare a Teatrului Cub sau a oricărei alte soluții legale. 

4. Întrucât proiectul european trebuie depus până la sfârșitul lunii iunie, următoarea întâlnire între factorii implicați – Primărie, Ministerul Culturii, Teatrul Național -, va fi pe 16 iunie, dată până la care o soluție legală trebuie să fie convenită de toți factorii implicați. 

„Relocarea Teatrului Cub este un subiect important pentru comunitatea culturală ieșeană, iar soluția pe care o vom adopta trebuie să fie una în primul rând legală, durabilă și agreată de toate părțile implicate. Ministerul Culturii va fi un partener activ în acest demers pe care ni-l dorim finalizat în cel mai scurt timp posibil și într-o manieră care să susțină dezvoltarea Iașului cultural”, a declarat ministrul Natalia-Elena Intotero. 

„Primăria Municipiului Iași susține în mod concret și consistent viața culturală a Iașului, iar fondurile europene sunt o oportunitate de dezvoltare pe care nu avem voie să o ratăm! O decizie va fi luată în mod transparent, rațional și responsabil, după discuții cu Ministerul Culturii, cu reprezentanții Teatrului Național, cu specialiști, cu toți cei implicați în acest subiect! Mulțumesc Ministerului Culturii și, în mod particular doamnei ministru Natalia-Elena Intotero, pentru implicare. Suntem oameni responsabili, respectăm legea și am încredere că, prin dialog, vom reuși să găsim soluția pentru ca aspectul zonei să fie îmbunătățit, iar siguranța spectatorilor și angajaților Teatrului să fie asigurată”, a declarat primarul Mihai Chirica.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Teatrul Cub va fi salvat. Natalia Intotero s-a întâlnit azi cu echipa Teatrului Național Iași și cu primarul Chirica appeared first on Cultura la dubă.

Totodată, admite că în cultură există politizare fiindcă numeroase insituții de cultură sunt conduse de manageri interimari, numiți de diferiți miniștri ai culturii, iar Ministerul Culturii nu a mai organizat concursuri, așa cum prevede legea. La fel se întâmplă și în cadrul instituțiilor de cultură aflate în subordinea primăriilor și consiliilor județene.

Potrivit unui document publicat ieri de Cultura la dubă, Natalia Intotero a semnat avizul emis de Direcția pentru Patrimoniu din cadrul Ministerului Culturii, care permite implementarea proiectului Primăriei Iași de realizare a unei zone pietonale în jurul clădirii Teatrului Național Iași și implicit demontarea și relocarea clădirii Teatrului Cub, o construcție ridicată în 2007 cu scop provizoriu.

Teatrul Cub a câștigat în 2008 Premiul Național pentru Arhitectură acordat de Bienala de Arhitectură de la București, pentru soluția ingenioasă a arhitectului Angelo Roventa, de a ridica un cub modular de lemn, care ar fi putut fi mutat ulterior. Deși a avut autorizație de construcție pentru o perioadă de 5 ani, clădirea a mai funcționat apoi încă 13 ani și s-a bucurat de un imens succes, datorită spectacolelor montate acolo.

Potrivit unor surse din cadrul Primăriei Iași cu care am stat de vorbă, demontarea Teatrului Cub a fost o condiție cerută de Mihai Chirica pentru realizarea zonei pietonale, fiind considerată o clădire “inestetică”. Conducerea Teatrului Național Iași susține că dacă această clădire va fi mutată, echipa nu își va mai putea desfășura activitatea, acolo având loc repetiții și fiind depozitate decoruri și costume.

Cât despre Uzina Teatrului Național Iași, primarul Chirica spune că proiectul pentru pietonală nu cuprinde și reamenajarea interiorului Uzinei. Potrivit proiectului, este prevăzută doar amenajarea unei terase în fața ei. Deci, cel puțin momentan, nu se pune problema ca Sala Uzina să fie transformată în cafenea sau restaurant, iar Primăria Iași nici nu ar avea drept de intervenție asupra ei, fiindcă imobilul aparține tot Ministerului Culturii.

Primarul Chirica și ministrul Intotero dau asigurări că, după relocarea Cubului, clădirea își va relua activitatea. În realitate, pentru că este o clădire a Ministerului Culturii, ministerul nu a prevăzut vreun proiect de arhitectură pentru modernizarea ei și, momentan, nu există un buget în acest sens.

Regizorul Radu Afrim, care a montat la Teatrul Cub mai multe spectacole de succes, ultimul – Antologia dispariției (2023), distins cu trei premii UNITER, a criticat-o dur într-o postare pe Natalia Intotero:

“Rusine să-ți fie, Natalia Intotero! Vei intra în mica istorie ca prima ministră a Culturii care a omorât un teatru. Ai semnat, fără să clipești din ochi, documentul care dărâmă Teatrul Cub din Iași. Îl mesteci toată ziua pe Dumnezeu între măsele, ca pe o gumă de mestecat, dar ai omorât atâtea destine printr-o semnătură. Pentru că personajele alea din piesele de teatru sunt oameni. Vii. Și ele nu te vor ierta. Nici oamenii de teatru nu te vor ierta.

Teatrul acela a fost construit sub mandatul altcuiva, tu ce-ai făcut pentru țara asta? Nu poți transforma cultura română în Taraf Tv. (…) Câte zile mai faci umbră culturii române în ministerul ăla?” – a scris Radu Afrim.

Natalia Intotero afirmă pentru Cultura la dubă că dacă ar fi existat o bună comunicare cu conducerea teatrului, nu s-ar fi ajuns aici și că ea a aflat despre situația Teatrului Cub abia azi-noapte.

Citește mai jos interviul complet acordat de ministrul Culturii.

***

“Doamna ministru, am intrat în posesia acelui aviz pe care apare semnătura dumneavoastră.

Da, am aflat de asta azi-noapte. Eu vreau să spun un singur: sunt pentru domeniul cultural, niciodată nu am făcut ceva împotriva oamenilor și nici nu voi face împotriva oamenilor care muncesc în domeniul cultural și împotriva patrimoniului cultural românesc.

În consecință, am aflat și eu azi-noapte de aceste discuții. Azi dimineață, la ora 7:20, am avut o conversație telefonică cu directorul Teatrului Național Iași, dânsul nu abordase acest subiect cu mine, mi-a spus că a abordat acest subiect cu fostul ministru al Culturii, doamna Raluca Turcan.

Ulterior am vizualizat avizul care a fost dat de Comisia Națională a Monumentelor Istorice, la solicitarea Primăriei Iași, pentru că dânșii vor acolo să reabiliteze zona, să o facă și mai atractivă din punct de vedere cultural.

Nu este un aviz prin care se distruge o instituție de cultură care a avut rol provizoriu, în perioada în care Teatrul Național Iași a fost în proces de reabilitare. Un proces care a început în anul 2007, iar la vremea respectivă tot ce a însemnat infrastructură a trebuit să fie relocat.

La vremea respectivă s-a luat decizia acestei construcții, unde să se desfășoare spectacole și repetiții. După reabilitarea Teatrului Național, au fost discuții din partea Primăriei și din partea instituțiilor care se ocupă de siguranță, iar avizul pentru acea construcție trebuia să fie…

Reînnnoit.

Da, reînnoit la o perioadă de timp destul de scurt.

Am discutat tot în dimineața aceasta cu domnul primar Chirica. Și dânsul este o persoană foarte implicată, care susține domeniul cultural, și mi-a spus: nici vorbă de a distruge importanța acelei clădiri, ci doar de o relocare pentru noul PUZ, care a fost aprobat în Consiliul Local. Această relocare se va face în urma unei discuții cu conducerea Teatrului Național, cu actorii, astfel încât să nu existe disensiuni.

Mie îmi pare foarte rău că s-a ajuns în această situație și vă spun sincer că mă voi implica cu tot ce pot pentru a se găsi cea mai bună soluție pentru ca activitatea care s-a desfășurat în acea clădire improvizată să fie continuată în temeiul legii și în folosul cetățenilor.

Dar, vedeți dumneavostră, de foarte multe ori se ajunge în astfel de situații neplăcute atunci când nu există comunicare.

Și eu cred că dacă conducerea Teatrului Național ar fi făcut demersuri, așa cum au făcut și înainte, chiar și printr-o discuție cu actualul ministru al Culturii, cum au fost discuțiile în trecut, probabil că înainte să se dea acea Hotărâre de Consiliu Local și înainte să se dea acel aviz, care este în conformitate cu legea și a fost dat de specialiștii din domeniu, s-ar fi avut aceste discuții cu specialiștii din domeniu, cu actorii, cu regizorii, cu conducerea teatrului, pentru a nu se ajunge la unele interpretări, la o situație tensionată.

Nimeni nu dorește să desființeze acea clădire provizorie, ci doar să fie relocată. Relocarea ei se va face în baza consultării cu cei care sunt în domeniul cultural. Și să reamintim că acea clădire e pe un teren care nu aparține Ministerului Culturii, a fost un sprijin la vremea respectivă pentru cei din domeniul cultural, astfel încât ei să-și poată desfășura activitatea.

Oamenii de cultură invocă două probleme: prima este că întâi s-a decis demontarea și nu există niciun proiect pentru modernizarea acestei clădiri. Domnul primar Chirica invocă expirarea acelei autorizații de construcții și că nu mai este o clădire sigură pentru public. Dumnealui a prevăzut în proiect budget pentru demontare și relocare, dar nu este prevăzut un budget pentru modernizarea clădirii care va asigura funcționalitatea ei în continuare. Deci ei nu au nicio garanție că acea clădire va fi din nou funcțională.

Altă problemă este că, inclusiv conducerea teatrului a scris pe facebook acum două zile, ei nu își pot desfășura activitățile decât dacă acea clădire este lângă teatru, pentru că o folosesc și pentru repetiții și pentru depozitare și tot ce presupune activitatea unui teatru, dincolo de ceea ce se vede pe scenă. Domnul director v-a spus asta azi dimineață?

Dumneavostră spuneți de o postare de acum două zile. Eu am aflat de aceste nemulțumiri ieri seară. Cred că ar fi fost normal să mi se aducă la cunoștință mai devreme, astfel încât să existe aceste discuții cu autoritățile locale, cu instituțiile abilitate, care trimit avizele pentru autorizația de funcționare și să știți că soluții întotdeauna se pot găsi.

Din păcate, nu a fost această comunicare.

Eu, ceea ce vă pot asigura este că mă voi implica, alături de domnul primar Chirica, astfel încât activitatea culturală din acea locație să fie dusă mai departe. Unde? Vom identifica un spațiu agreat atât de artiști, cât și de conducerea teatrului.

Eu mă voi deplasa în următoarea perioadă, de urgență, la Iași, pentru a avea o discuție cu toți cei din domeniu, pentru că nu este normal să existe astfel de situații tensionate. Legea trebuie respectată și, având în vedere că noi nu suntem proprietari pe terenul respectiv, sunt convinsă că se vor identifica soluții, astfel încât relocarea clădirii să se facă în siguranță, într-o locație agreată de toți care sunt implicați, pentru a stinge acest conflict.

Cultura nu are nevoie de conflicte.

Teoretic, dacă această clădire necesită modernizare, pentru că nu mai este sigură, Ministerul Culturii este proprietarul ei și ar trebui să aloce noi fonduri pentru asta, nu?

Păi, vom face o discuție.

Dar, reamintesc, această clădire a fost o soluție la vremea anului 2007, când a început reabilitarea Teatrului Național…

Da, da, știm asta.

Deci a fost o investiție pentru o perioadă de provizorat. Categoric a adus plus valoare. Între timp, activitatea teatrului s-a dezvoltat, au mai multe solicitări pentru mai multe piese de teatru, o folosesc, așa cum ați menționat și dumneavoastră, pentru depozitare și pentru repetiții.

De aceea, vom identifica toate soluțiile, astfel încât activitatea să meargă mai departe. Nu ne opunem dezvoltării, propunerilor venite din partea Consiliului Local Municipiului Iași, dar trebuiesc găsite soluții. Și sunt convinsă că vom găsi soluții atunci când există comunicare.

Aș mai avea o singură întrebare. Dumneavoastră, de principiu, ca ministru al Culturii, sunteți de acord ca un spațiu cultural din centrul Iașiului să fie înlocuit cu o zonă pietonală, mobilier urban și o zonă verde? Practic, în locul unui spațiu cultural, în care se întâmpla acte de cultură, se pune în schimb mobilier urban.

Eu, ca ministru al Culturii, sunt împotriva desființării instituțiilor care aduc plus valoare românilor, țării noastre și viitoarelor generații. Investiția în educație, alături de investiția în domeniul cultural și investiția în sănătate sunt pilonii principali pentru dezvoltarea unei societăți. De aceea, dați-mi voie, eu vă asigur că în perioada următoare mă voi deplasa de urgență la Iași pentru a avea aceste discuții cu toți cei implicați, pentru că nu trebuia să se ajungă aici dacă exista o bună comunicare.

Eu, ca ministru, nici nu pot să trec peste avizul specialiștilor din domeniul cultural, cum este Comisia Națională a Monumentelor Istorice. Niciun ministru nu a trecut peste acești specialiști.

Dar, dacă ar fi fost comunicarea la timpul potrivit, vă asigur că nu se ajungea la această situație tensionată.

Îmi amintesc că și la conferința de presă de după jaful din Olanda i-ați reproșat domnului director al Muzeului de Istorie această lipsă de comunicare. Iată, încă un caz în care invocați lipsa de comunicare. Considerați că este o ruptură între dumneavoastră, ca ministru al Culturii, și managerii culturali, la nivel național? Simțiți că e o problemă în acest sens?

Nu, nu consider că este o ruptură.

Din păcate, demersurile care au fost demarate de ceva vreme, privind modificarea Legii 189, pe partea de management, pentru a putea scoate la concurs posturile, a fost blocată, având în vedere că acea ordonanță nu a reușit să primească la timp toate avizele. În momentul de față mi se pare că a ajuns la partea de final, la Secretariatul General al Guvernului, dar fiind un guvern interimar, știm cu toții că nu mai pot fi aprobate ordonanțe de urgență.

Practic, acea modificare a legii managementului, dădea posibilitatea organizării de concursuri pentru toți managerii, deschidea ușile pentru toți specialiștii din domeniu. Dacă în momentul de față s-ar organiza aceste concursuri, ar putea să participe la concurs, în mare parte, aceleași persoane care sunt pe funcții, deoarece legea spune în momentul de față că toate persoanele care au obținut la evaluare de la 9 spre 10, dacă se organizează concurs, este concurs închis, doar cu acea persoană. A avut foarte multe sesizări din partea sindicatelor, din partea specialiștilor din domeniu, și toate acele modificări au fost făcute cu consultarea lor.

Dar vreau să vă spun, de asemenea, că cea mai mare opoziție la aceste modificări a venit din partea conducerii teatrelor din România, din partea UNITER, din păcate, care nu au înțeles că, de fapt, era o invitație și că, de fapt, toți cei care sunt în momentul de față pe funcție puteau să participe. Nu le interzicea nimeni acest lucru.

Degeaba cineva spunea că se dorește politizarea. Nu există. Politizare este acum pentru că mare parte a managerilor care există în momentul de față sunt numiți prin decizia ministrului. Concursuri nu s-au mai făcut de ani buni.

Dar, de fapt, ce aduce nou această ordonanță este că permite și unor oameni care nu au studii de specialitate, ci studii economice și juridice, să devină manageri ai unor instituții de cultură.

Am pus în acea ordonanță studii în domeniul social, umanist și de specialitate. Adică puteau să participe și cei care au studiat management, studii în domeniul administrației locale, studii de specialitate, deci nu a fost doar pentru economiști și juriști.

Asta invocă oamenii de cultură – că nu ar trebui ca instituțiile de cultură să fie conduse de oameni care nu au studii strict de specialitate.

Păi, vedeți dumneavoastră, propunerea a fost pentru funcția de manager, director plin, iar partea de adjunct să fie doar din cadrul domeniului respectiv de activitate, doar specialiști.

Dar, când vorbim de management, vorbim de o persoană care are capacitatea de a convinge o comisie de specialitate că vine cu un plan de dezvoltare a instituției, pe o perioadă de 4-5 ani, ceea ce înseamnă bună gestionare a fondurilor, dar și posibilitatea de a accesa fonduri externe. Fiindcă e foarte important să-i încurajăm să acceseze fonduri externe, care sunt la dispoziția domeniului cultural.

Deci nu a fost vorba despre o interzicere a specialiștilor, ci doar o posibilitate de concurență transparentă, astfel încât toți cei care își doresc să aibă o funcție de management în domeniul cultural, cu studii în domeniul umanist, de specialitate sau social, să poată să participe la un astfel de concurs.”

INTERVIU AUDIO AICI:

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post INTERVIU Natalia Intotero: “Cultura nu are nevoie de conflict. Există politizare pentru că mare parte a managerilor sunt numiți prin decizia ministrului.” appeared first on Cultura la dubă.

Demontarea Sălii Cub face parte dintr-un proiect amplu de reamenajare a esplanadei Teatrului Național Iași – “Reabilitarea și modernizarea spațiilor publice prin amenajarea spațiului verde perimetral Teatrului Național și dotarea cu mobilier și iluminat urban aferent proiectului «Creșterea atractivității zonei centrale a municipiului Iași din punct de vedere socio-economic, cultural și turistic»”.

Potrivit precizărilor făcute de Mihai Chirica pentru Cultura la dubă, proiectul are avizul nr. 78 / M / 2025 al Direcției Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturii, care aprobă „demontarea Teatrului Cub și relocarea pe un alt amplasament”. Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași funcționează în subordinea Ministerului Culturii. Avizul are semnătura ministrului Natalia Intotero.

De asemenea, prin adresa nr. 483.891 / 16.10.2024 Inspectoratul Județean în Construcții Iași arată faptul că, în urma controlului făcut în baza unor sesizări privind unele neconformități tehnice și de legalitate referitoare la Teatrul Cub, Autorizația de Construire nr. 539 / 2007 include precizarea expresă conform căreia „construcția se va menține pe amplasament maxim 5 ani”. Potrivit Legii nr. 50 / 1991, constituie contravenție „menținerea după expirarea termenului prevăzut prin autorizație (…) a construcțiilor, lucrărilor și amenajărilor cu caracter provizoriu”.

Durata maximă de menținere în amplasament de 5 ani de la data finalizării acesteia a expirat de 13 ani. Inspectoratul Județean în Construcții Iași susține că „după expirarea acestui termen au intrat în vigoare norme tehnice mai exigente cel puțin în ceea ce privește rezistența și stabilitatea construcțiilor”, norme care, în mod evident, nu sunt îndeplinite” și că “este nevoie de o nouă autorizație de construire care, pe lângă alte avize, să fie însoțită și de un Raport de expertiză tehnică care „să confirme capacitatea structurii de rezistență a construcției din lemn de preluare a acțiunilor seismice și de exploatare, precum și capacitatea structurilor metalice independente din interior să preia încărcările din echipamente și aparaturi specifice teatrului și care sunt montate peste zona destinată publicului spectator direct expus”.

Potrivit precizărilor transmise de Mihai Chirica pentru Cultura la dubă,

“În condițiile actuale, siguranța publicului în Teatrul Cub nu este garantată! Îndeplinirea condițiilor legale de siguranță impuse de lege revine conducerii Teatrului Național „Vasile Alecsandri”

Hotărârea de Consiliu Local vizează demontarea Teatrului Cub și relocarea acestuia într-o zonă care urmează să fie stabilită. Este vorba, așadar, despre MUTAREA Teatrului Cub, iar nu de „distrugerea” acestuia, așa cum se speculează în mod fals și tendențios! De altfel, investiția totală este estimată la 27.623.557,91 lei. Potrivit devizului general al lucrărilor, parte a hotărârii Consiliului Local, o sumă de 1.197.235,37 lei este prevăzută în mod explicit pentru lucrările de demontare și transport a Teatrului Cub.

Hotărârea Consiliului Local a avut ca obiect amenajarea zonei din jurul Teatrului Național, iar nu și LOCUL în care Teatrul Cub va fi mutat. De altfel, discuțiile din cadrul ședinței Consiliului Local au arătat că sunt numeroase amplasamente care pot fi luate în calcul, de la Parcul Gulliver și Parcul Tineretului până la zona din spatele Filarmonicii.

Primăria Municipiului Iași susține în mod concret și consistent viața culturală a Iașului! O decizie privind locul în care va fi mutat Teatrul Cub va fi luată, în mod transparent, rațional și responsabil, după discuții cu specialiști, cu reprezentanții Teatrului Național, cu mediul cultural, cu toți cei implicați și interesați de acest subiect!” – a transmis Mihai Chirica.

De cealaltă parte, conducerea Teatrului Național Iași susține că:

“𝐑𝐢𝐝𝐢𝐜𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚̆𝐥𝐢𝐢 𝐓𝐄𝐀𝐓𝐑𝐔³ (𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐂𝐔𝐁) 𝐢̂𝐧 𝐢𝐦𝐞𝐝𝐢𝐚𝐭𝐚 𝐚𝐩𝐫𝐨𝐩𝐢𝐞𝐫𝐞 𝐚 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢, 𝐧𝐮 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐳𝐨𝐧𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐯𝐢𝐝 𝐟𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐚 𝐝𝐞𝐭𝐞𝐫𝐦𝐢𝐧𝐚𝐭 𝐠𝐚̂𝐧𝐝𝐢𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐢𝐞𝐜𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐭𝐞𝐫𝐦𝐞𝐧 𝐥𝐮𝐧𝐠 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐳𝐯𝐨𝐥𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐮𝐧𝐞𝐢 𝐢𝐦𝐚𝐠𝐢𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐛𝐫𝐚𝐧𝐝 𝐜𝐮 𝐧𝐨𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞𝐭𝐚𝐭𝐞: 𝐏𝐫𝐢𝐦𝐮𝐥 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 – 𝟒 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐞 𝐢̂𝐧 𝐮𝐧𝐮𝐥 𝐬𝐢𝐧𝐠𝐮𝐫 (𝐜𝐮 𝐫𝐞𝐟𝐞𝐫𝐢𝐫𝐞 𝐥𝐚 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐜 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐢𝐚𝐥𝐢𝐳𝐚𝐭𝐞 𝐩𝐞 𝐜𝐚𝐭𝐞𝐠𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐮𝐛𝐥𝐢𝐜 𝐢̂𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐬𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐟𝐚̆𝐬̦𝐨𝐚𝐫𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢) – 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥 „𝐕𝐚𝐬𝐢𝐥𝐞 𝐀𝐥𝐞𝐜𝐬𝐚𝐧𝐝𝐫𝐢” 𝐈𝐚𝐬̦𝐢.

𝐒𝐚𝐥𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝟑 𝐂𝐔𝐁 𝐚 𝐜𝐚̆𝐩𝐚̆𝐭𝐚𝐭 𝐝𝐢𝐧 𝟐𝟎𝟎𝟖 𝐩𝐚̂𝐧𝐚̆ 𝐢̂𝐧 𝐩𝐫𝐞𝐳𝐞𝐧𝐭 𝐨 𝐯𝐚𝐥𝐨𝐚𝐫𝐞 𝐧𝐨𝐮𝐚̆ 𝐚𝐭𝐚̂𝐭 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐞𝐢 𝐢̂𝐧 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮𝐥 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥 𝐞𝐮𝐫𝐨𝐩𝐞𝐚𝐧, 𝐜𝐚̂𝐭 𝐬̦𝐢 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐜𝐚𝐥𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐝𝐞𝐨𝐬𝐞𝐛𝐢𝐭𝐚̆ 𝐚 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥𝐞.

𝐅𝐮𝐧𝐜𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐬𝐚̆𝐥𝐢 𝐝𝐞𝐩𝐢𝐧𝐝𝐞 𝐭𝐨𝐭𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐜𝐥𝐚̆𝐝𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥, 𝐮𝐧𝐝𝐞 𝐬𝐮𝐧𝐭 𝐝𝐞𝐩𝐨𝐳𝐢𝐭𝐞𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐜𝐨𝐬𝐭𝐮𝐦𝐞, 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐳𝐢𝐭𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐝𝐞𝐜𝐨𝐫𝐮𝐫𝐢 𝐬̦𝐢 𝐦𝐚𝐢 𝐚𝐥𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐝𝐞𝐬𝐞𝐫𝐯𝐞𝐬̦𝐭𝐞 𝐭𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢. 𝐌𝐮𝐭𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢𝟑 𝐂𝐔𝐁 𝐢̂𝐧 𝐚𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐞𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐱𝐢𝐦𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢 𝐚𝐫 𝐟𝐚𝐜𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐬𝐢𝐛𝐢𝐥𝐚̆ 𝐚𝐜𝐭𝐢𝐯𝐢𝐭𝐚𝐭𝐞𝐚 𝐭𝐫𝐮𝐩𝐞𝐢 𝐍𝐚𝐭̦𝐢𝐨𝐧𝐚𝐥𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐢𝐞𝐬̦𝐞𝐚𝐧 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭 𝐬𝐩𝐚𝐭̦𝐢𝐮 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐚𝐧𝐬𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐫𝐞𝐚 𝐬𝐚 𝐢̂𝐧𝐭𝐫-𝐨 𝐡𝐚𝐥𝐚̆ 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐞𝐦𝐧.

𝐓𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮𝐥 𝐂𝐔𝐁 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐮𝐧 𝐬𝐢𝐦𝐛𝐨𝐥 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐯𝐚𝐧𝐠𝐚𝐫𝐝𝐚 𝐥𝐢𝐦𝐛𝐚𝐣𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐫𝐞𝐠𝐢𝐳𝐨𝐫𝐚𝐥 𝐝𝐞 𝐬𝐞𝐜𝐨𝐥 𝐗𝐗𝐈 𝐝𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢𝐭𝐚̆ 𝐩𝐨𝐩𝐮𝐥𝐚𝐫𝐢𝐭𝐚̆𝐭̦𝐢𝐢 𝐩𝐫𝐨𝐝𝐮𝐜𝐭̦𝐢𝐢𝐥𝐨𝐫 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐚𝐥𝐞 𝐝𝐞 𝐚𝐢𝐜𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐞𝐚𝐳𝐚̆ 𝐧𝐨𝐢 𝐭𝐞𝐫𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢, 𝐟𝐢𝐢𝐧𝐝 𝐢̂𝐧 𝐚𝐜𝐞𝐥𝐚𝐬̦𝐢 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐮𝐧 𝐯𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐭𝐮𝐫𝐢𝐬𝐦𝐮𝐥 𝐜𝐮𝐥𝐭𝐮𝐫𝐚𝐥, 𝐮𝐧 𝐚𝐝𝐞𝐯𝐚̆𝐫𝐚𝐭 𝐩𝐨𝐥 𝐝𝐞 𝐢𝐧𝐭𝐞𝐫𝐞𝐬 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐢𝐮𝐛𝐢𝐭𝐨𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐭𝐞𝐚𝐭𝐫𝐮 𝐝𝐢𝐧 𝐭̦𝐚𝐫𝐚̆ 𝐬̦𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐚𝐟𝐚𝐫𝐚 𝐞𝐢; 𝐚𝐯𝐞𝐦 𝐬𝐩𝐞𝐜𝐭𝐚𝐭𝐨𝐫𝐢 𝐜𝐚𝐫𝐞 „𝐯𝐚̂𝐧𝐞𝐚𝐳𝐚̆” 𝐩𝐫𝐞𝐦𝐢𝐞𝐫𝐞𝐥𝐞 𝐂𝐔𝐁-𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐬̦𝐢 𝐭𝐫𝐞𝐜 𝐠𝐫𝐚𝐧𝐢𝐭̦𝐚 𝐩𝐞𝐧𝐭𝐫𝐮 𝐚𝐬𝐭𝐚.”

Cât despre Sala Uzina și posibila transformare a ei în cafenea, Mihai Chirica susține că “ea nu face parte din finanțare, dorim să o protejăm pentru a fi valorificată și artistic și economic! Noi nu putem decide asta, depinde de ei! Fără construcții apendice, hale sau orice altceva!”

O petiție pentru salvarea Teatrului Cub a fost semnată până acum de 2500 de oameni.

Știrea inițială AICI.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post DOCUMENT Ministerul Culturii a aprobat “demontarea Teatrului Cub și relocarea”. Autorizația construcției provizorii era expirată de 13 ani appeared first on Cultura la dubă.

Pe Botond Nagy l-am descoperit atunci când a fost invitat prima dată ca regizor la TNB, punând în scenă piesa lui Matei Vișniec – Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals. Avea doar 29 de ani, iar asta mi-a atras atenția. M-am întrebat: cum ajunge un regizor atât de tânăr să monteze la cel mai mare teatru din România?

Regizase până atunci și la alte teatre importante, cum ar fi Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu sau Teatrul Maghiar de Stat din Cluj Napoca, și primise o nominalizare la Premiile UNITER pentru „Cea mai bună regie” cu spectacolul „Nora” de Henrik Ibsen. În luna ianuarie, într-un interviu pe care îl făceam cu Ofelia Popii, am aflat că e în repetiții la un nou spectacol al lui Botond Nagy la TNB, după un text care abordează tema fanatismului religios – Proorocul Ilie.

Premiera a avut loc la mijlocul lunii februarie, cu o scenografie realizată de arhitecta Irina Moscu și distribuție excepțională, Richard Bovnoczki, Ofelia Popii, Florentina Țilea făcând roluri memorabile. În timpul spectacolului am realizat că nu mai văzusem nimic atât de curajos pe vreo scenă a Teatrului Național București și părea doar o chestiune de moment până când cineva se va arăta revoltat în spațiul public. Era evident că se va întâmpla asta, nu pentru că spectacolul ar fi o blasfemie, ci pentru că societatea românească este atât de previzibilă. Avem antecedente în încercarea de a corupe libertatea în artă, sub pretextul credinței – în 2018, proiecția filmului „120 de bătăi pe minut”, de la MȚR, a fost întreruptă de protestul unor extremiști cu icoane în mână, iar în 2023 Arhiepiscopia Sibiului a cerut interzicerea filmului “Arsenie. Viața de apoi”, regizat de Alexandru Solomon.

Proorocul Ilie nu ironizează în niciun moment simbolurile religioase, ci fanatismul unor săteni fără educație, ușor de manipulat. Sub pretextul credinței, sunt aproape de a-l ucide pe Ilie, în speranța că acesta va învia și îi va mânui pe toți.

Montarea acestui spectacol la TNB marchează mai multe aspecte importante. Este pentru prima dată când conducerea teatrului acceptă un subiect atât de actual și de riscant din punct de vedere politic. Modul în care Biserica Ortodoxă Română s-a raportat la el nu face altceva decât să adâncească această instituție stat în stat în gaura neagră în care se află, deconectată de la drepturi fundamentale ale omului. Iar felul în care Ministerul Culturii va decide să “soluționeze” acest “incident nefericit”, după cum l-a numit Natalia Intotero, ne va spune mai multe despre orientarea guvernului Ciolacu, dacă apără cu adevărat valorile europene sau se alătură valului extremist condus de partidul AUR (care a cerut interzicerea spectacolului și demiterea conducerii TNB).

Și, nu în ultimul rând, Proorocul Ilie este creat de reprezentantul unei noi generații de regizori români, de 25-35 de ani, care readuce în teatrul românesc curajul.

Botond Nagy are acum 31 de ani și ne povestește, în interviul de mai jos, acordat pentru Cultura la dubă, cum a fost parcursul său, din fața blocului din Brașov până la scena de teatru.

***

Botond, hai să mergem puțin către copilăria ta. Cum era locul în care ai crescut?

Eu m-am născut la Brașov și am copilărit în cartierul Steagul, unde și acum mai este un loc pe care se află un graffiti din copilăria mea, pe o cazemată. Mesajul acelui graffiti este “viața fără belele este frumoasă”, hahaha.

Am copilărit în fața blocului, jucând v-ați ascunselea ore întregi, am avut norocul că erau 7 scări în blocul nostru și la fiecare scară erau 1-2 copii de vârsta mea. Aveam gașca noastră cu care mergeam la furat struguri, pere, mergeam la fotbal. Țin minte că atunci când s-a deschis primul hypermarket de la noi, un Selgros, am mers la Selgros, nu mai știu cum am intrat, că era cu cardul. Eram fascinați că puteam să degustăm unele mâncăruri.

Mi se pare fascinantă acea perioadă în care era totul nou. Era ceva incredibil, cu bomboane de coca-cola, e o perioadă foarte dragă mie.

Aveai în familie oameni pasionați de artă? Sau cum ai luat prima dată contact cu teatrul?

Prima dată când am intrat într-un teatru s-a întâmplat în clasa a 9-a, la Teatrul din Sfântu Gheorghe. Eu nu eram bun la matematică, la biologie, iar în Brașov singura variantă era să dau la limbi străine. Mama văzuse că se dă admitere la un liceu din Sfântu Gheorghe, la Liceul de Artă, cu specializarea teatru. Eu nu știam ce e aia teatru.

Bunica mea făcea un bol mare de cartofi prăjiți și ne uitam cu toții la televizor, la reality show-uri ungurești. Iar eu credeam că mă voi face prezentator.

Când am mers prima dată la teatru, a fost un click destul de interesant. Am văzut Pescărușul, cu Alfréd Nagy, am zis că ne cheamă la fel, era ceva special. Apoi, în timpul spectacolului a aruncat ceva către public și a căzut la mine în brațe. Acum nu știu ce să zic, dacă a fost să fie așa, dar cu siguranță pentru mine a fost ceva special.

Apoi am început să văd spectacolele lui Radu Afrim și am început să simt ceva incredibil, Afrim chiar este un geniu, iar pe mine, fiind încă un copil, m-a prins foarte tare universul lui.

Și a urmat Facultatea de Teatru?

Da, am dat la regie de teatru la Târgu Mureș, unde pentru prima dată luase clasă László Bocsárdi. Eu intenționam să merg la UNATC inițial, dar am mers la Târgu Mureș pentru el, era un eveniment ca el ia o clasă de regie. La sfârșitul facultății deja aveam două invitații să montez la Sfântu Gheorghe și la Teatrul din Gheorghieni.

Cum apar aceste invitații pentru un student la regie sau un proaspăt absolvent, cum te-ai remarcat?

Cred că încă de pe atunci, eu nu mi-am pus limite. La licență am montat un Hamlet în fosta fabrică de textile Mureșul, de la Târgu Mureș, într-un mod de gherilă. Am lucrat cu studenții români de la actorie și repetam noaptea, iarna, la -15 grade, iar așa a ieșit acest Hamlet Rework. Am invitat colegi, profesori, directori de teatre. S-a dus cumva vestea spectacolului.

Apoi am făcut în același spațiu Ultima bandă a lui Krapp, acolo aveam un geam imens, iar eu am calculat în cât timp apune soarele, care intra în spațiu, și am pus ora spectacolului astfel încât să fie fix la apus. Atunci m-a văzut directorul de la Gheorghieni. Iar domnul Bocsárdi îmi văzuse deja toate examenele. Așa am ajuns să primesc invitația la Sfântu Gheorghe. După care m-am dus să fiu ospătar la Sibiu.

Cum așa?

A fost o situație în familia mea, destul de toxică, la care revin acum la Târgu Mureș, cu spectacolul Caninul, o adaptare după Dogtooth, de Yorgos Lanthimos. Acum am retrăit cumva acele amintiri bolnave.

Am plecat, așadar, la Sibiu. Eram înscris la master la Târgu Mureș, dar nu se făcea serios, iar eu trebuia să fac ceva, să câștig bani. Cunoșteam pe cineva care avea un frate la Sibiu, cu o cafenea – Espresse.

Nu aveam voie să fim parfumați, să folosim telefoane, stăteam doar în picioare, lucram cu mulți oameni, aveam vreo 20 de mese doar eu.

Cât timp ai lucrat acolo?

Aproape 3 luni. După care m-am dus la Târgu Secuiesc, am făcut acolo Frumoasa călătorie a urșilor Panda, de Vișniec. Apoi a fost întâlnirea cu Reactor, din Cluj, cu spectacolul All over your face – și zic eu că asta m-a propulsat în sfera teatrală românească, pe care eu o consider ca o mama adoptivă. Dacă nu ar fi fost breasla românească, probabil acum aș fi fost șomer. Nu prea lucrez în teatre maghiare, în afară de Cluj.

Am mers cu spectacolul de la Reactor la FITS, acolo am primit invitația să montez la Teatrul Radu Stanca și am făcut anul următor Hedda Gabler, apoi m-a invitat constant Tompa Gabor la Cluj, unde am semnat 4 spectacole.

Cum a venit prima invitație la TNB?

Prin Matei Vișniec. Făcusem la Suceava Întoarcerea acasă, care a fost selectat în FNT. Apoi Matei Vișniec m-a pus în legătură cu Mircea Rusu, pe atunci interimar la TNB. Iar Matei Vișniec mi-a propus textul Cuvântul progres rostit de mama. Și am vrea să mai facem împreună un al treilea text, tot pe tema războiului, să conturăm astfel ceea ce noi am numit Trilogia brutalității.

Cum este pentru tine, fiind atât de tânăr, să lucrezi cu cel mai important dramaturg român în viață, Matei Vișniec?

Sincer? Extraordinar de firesc și de organic. Îl simt de parcă am fi copilărit împreună în fața blocului, la cazemata mea. Avem o chimie incredibil de frumoasă. Ne-am plimbat noaptea prin Brașovul meu și povesteam, era ca un scenariu scos din filmele lui Sorrentino. Cred că amintirile astea îmi vor rămâne pentru totdeauna în minte.

La spectacolul Cuvântul progres rostit de mama sună teribil de fals ai lucrat cu doi actori foarte cunoscuți, Maia Morgenstern și Marius Bodochi. Cum a fost raportul de lucru cu ei?

Am avut emoții. Eu, de obicei, fac niște workshopuri înainte să încep efectiv repetițiile. Iar domnul Bodochi mi-a spus că doamna Maia ar vrea să mă cunoască și că o să vină la workshop. Eu am zis “uau!”.

A intrat Maia Morgenstern la workshop și a fost un moment, parcă toată sala a înghețat. Ea și-a dat haina jos și a intrat efectiv în lucru. Are o modestie incredibilă. Se aruncă în muncă cu energie totală. A fost una dintre cele mai importante experiențe să lucrez cu ea.

Ți-a dat asta mai multă încredere în tine, ca regizor, în lucrul cu actorii? Mai mult curaj?

Nu, curajul nu mi-a lipsit niciodată. Mă simt foarte safe în teatru. Niciodată nu am avut rețineri. Am fost atât de norocos încât am putut face peste tot ce am vrut eu.

Dar întâlnirea cu doamna Maia și domnul Bodochi mi-a dat cumva o responsabilitate, am realizat pentru prima dată cum este să lucrezi cot la cot cu un artist imens, cu o personalitate atât de complexă și atât de profesionistă. Doamna Maia este una din cele mai profesioniste și crazy artiste cu care am lucrat vreodată. Știa textul, nu doar al ei, ci și al partenerilor ei, încă din prima săptămână. Citește enorm.

Iar când atmosfera de lucru e sănătoasă, lucrurile astea se uită, raportul este egal.

Ajungem acum la spectacolul Proorocul Ilie, a doua ta colaborare cu TNB. De ce ai ales să montezi acest text?

La finalul spectacolului Cuvântul progress rostit de mama sună teribil de fals, mă uitam la actori și mi-am amintit de acest text, ca un fulger. Actorii m-au inspirat. Vorbisem cu George Călin, care mă invitase din nou să lucrez, aveam în minte ceva, pe care vreau să îl fac la un moment dat, romanul lui Tudor Ganea – Cântecul păsării de plajă.

Uite ce coincidență! Este exact ceea ce citesc eu acum.

Uau, ce frumos! Este fix copilăria noastră, din fața blocului. Mi se pare unul dintre cele mai puternice texte pe care le-am citit. Este și o provocare mare de a-l dramatiza. Asta m-a făcut să mai aștept puțin, să nu îl grăbesc.

Îi spusesem lui George Călin și de textul Proorocul Ilie, îmi plăcea că e amuzant și tragic totodată, îndrăzneț. Împreună am luat decizia de a-l monta. Eu aveam rețineri dacă va zice da sau nu la acest text.

A fost un gest incredibil de puternic al lui George Călin care a spus: da, trebuie să faci acum acest text. Iar asta se întâmpla înainte să apară alegerile horror cu Călin Georgescu.

Dar valul extremist era deja printre noi, se manifestase încă din perioada COVID. Trăiam în atmosfera asta.

Da, exact. Și eu simțeam că trebuie făcut acum. Tot contextul socio-politic cerea acest lucru. Faptul că TNB își asumă, în sfârșit, după atâția ani de liniște, o direcție atât de actuală și asumată, e un alt act de curaj extraordinar.

Cu siguranță este curajos și totodată riscant. Pare că stârnește reacții la extreme, ori oamenii sunt încântați și spun că e un spectacol foarte necesar, ori spun că este o blasfemie.

E firesc ca o lucrare artistică să stârnească astfel de reacții.

Ai avut în minte preocuparea de a nu leza cumva credința, religia cuiva? Ți-ai impus niște limite, ținând cont că lucrezi cu un subiect atât de sensibil cum este credința?

Evident că am ținut cont de sensibilitatea subiectului. Respect religiile tuturor. Pentru mine toate religiile conțin adevăr, sunt fluvii ce curg înspre același ocean.  Uneori mai întrebam actorii dacă li se pare că am mers prea departe și ei ziceau nu. Era important pentru mine să fim în acord. În același timp, îmi place să merg în biserici, îmi plac bisericile goale. Mă simt foarte mic, dar în siguranță, cumva ca în pântecul mamei mele. Îmi pun mereu întrebarea dacă credința mea este una pe bune sau nu, iar asta deja îmi dă o curiozitate destul de mare încât să mă apropii de teme de acest fel.

La repetiții, uneori am senzația că se întâmplă ceva ce nu e neapărat mâna mea, ci o energie care leagă lucrurile foarte frumos.

Trebuie să fii foarte rău intenționat ca să citești acest text o blasfemie. Până la urmă, are foarte mult umor. Iar repetitivitatea unor cuvinte creionează personajele, nu am introdus eu înjurăturile.

Cum te simți acum, când se revarsă contra ta numeroase atacuri la persoană și chiar amenințări cu moartea?

Sunt un profesionist. Mi-am făcut treaba și îmi voi face treaba în continuare la cel mai înalt nivel posibil. Sufletul îmi este împăcat, nu am provocat pe nimeni cu absolut nimic și sunt conștient că nu am făcut niciun rău.

Dar nu doresc nimănui să treacă prin asta, nici măcar celor de la care am primit amenințările. Sunt băiat de cartier, știu cum funcționează lucrurile acestea, dar arta m-a învățat să mă focusez pe dialog, nu pe conflict. Din păcate acest scandal nu e despre teatru, nici despre credință- ci despre putere, fiindcă e vorba despre încercarea extremei de a captura statul.

Cum comentezi comunicatul Bisericii?

Biserica mai întâi ar trebui să vadă și după aceea să emită comunicate. La fel este valabil și oamenilor care nu au văzut spectacolul cap-coadă. Că nici eu și nici altcineva nu judecă slujba niciunui preot după două minute de stat la liturghie. În această poveste, din păcate, Biserica nu este victima, ci călăul. Le reamintesc tuturor articolul 30 din Constituția României care spune: “Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt INVIOLABILE”. Iar când e nevoie să ne aducem aminte unii altora că România e un stat laic, înseamnă că există o bubă!

Biserica, în acest moment, și-a făcut un deserviciu. Iar toată povestea asta a unit oamenii care cred în libertatea de exprimare și într-o Românie ce trebuie să rămână un stat modern, cu destin european unde cenzura artei n-are ce căuta.

Tu ce ți-ai dorit să punctezi cu acest spectacol, în actualul context politic și social?

Mi-am dorit să trag un fel de semnal de alarmă. Nu sunt adeptul spectacolelor politice la modul direct, dar acesta cred că este cel mai politic și social spectacol pe care l-am făcut la modul asumat. 

Simțeam că trebuie să vorbesc din punctul de vedere al unui cetățean al acestei țări, în care nu mă mai simt în siguranță, nu mă simt bine. Începusem să mă gândesc la plecare din ce în ce mai des, chit că este un gând neplăcut, inconfortabil, deoarece ador România în aceeași măsură și mă simt norocos că m-am născut aici.

Perioada alegerilor a fost plină de anxietate. Stăteam cazat în cartierul Tineretului și vedeam de la geam clădirea Parlamentului. Beam cafeaua și mă uitam la ea, mă întrebam cum am ajuns să trăim această glumă proastă. Mergeam cu metroul la teatru, la repetiții, și după ziua primei runde de alegeri era o liniște monumentală în metrou, în care ne uitam suspect unii la alții și ne întrebam: oare tu pe cine ai votat?

Am niște prieteni regizori, unul în Cehia și unul în Grecia. Le-am zis că în caz de forță majoră, o să am nevoie de ajutorul lor, să plec.

Eu iubesc românii, atmosfera balcanică face parte din viața mea. Dar senzația derutantă de cum ar fi să plec m-a afectat. Iar spectacolul a fost acum ori niciodată.

Ce înseamnă teatrul pentru tine acum?

A devenit un stil de viață din momentul în care am pășit pentru prima dată în teatru. Până în clasa a 9-a, eu eram microbist, știam toate echipele, mă uitam la fotbal. Și s-a făcut trecerea aproape de pe o zi pe alta. Din acel moment nu m-a mai interesat fotbalul, poate doar foarte rar.

Fac teatru în primul rând pentru bucuria mea, poate pentru a exprima niște frici, niște monștri, niște bucurii. Fac teatru instinctual. Uneori mă uit la scene și mă întreb: oare nu e prea mult? E prea amuzant? E prea agresiv? Eu mă consider o persoană amuzantă și depresivă în același timp, poate uneori mai puțin depresivă. Când fac teatru, mă gândesc la o senzație care poate să ofere o experiență teatrală unică. Asta e menirea mea, job-ul meu în lumea asta. Și sunt foarte bucuros când văd atâția oameni care se pot conecta la temele pe care le aleg. În cea mai mare parte, singurătatea și moartea sunt temele care mă vizitează.

Revenind puțin la Proorocul Ilie, crezi că teatrul are puterea să zdruncine niște idei puternic împământenite, mai ales în contextul actualelor mecanisme de manipulare și de fake news? Sau crezi că puterea de manipulare a devenit atât de mare încât acei oameni atât de vehemenți în susținerea ideilor lor sunt de nerecuperat?

Teatrul, din păcate, mereu e un lux. Nu ai cum. Asta e marea mea întrebare în ceea ce privește teatrul. Cum aduci omul din fața blocului și al tik-tok-ului la teatru? Eu am ajuns dintr-o întâmplare extraordinar de fericită în teatru. Eu făceam sendvișuri cu maioneză și muștar și aruncam în autobuze. Asta era copilăria mea. Îi mulțumesc destinului că am ajuns la teatru.

Să plătească 80 de lei pe un bilet când preferă să-și ia trei pachete de țigări de banii ăia? Îmi dau seama că este o utopie și aici intervine educația. Doar prin educația la vârste fragede poți forma o societate sănătoasă.

Crezi că teatrul ajunge doar la privilegiați?

Da, categoric. Foarte puține inițiative punctează clasele vulnerabile (n.r. Centrul de Teatru Educațional Replika, Studiourile Ferentari). Din păcate, nici educația nu merge mână-n mână cu cultura, ceea ce este foarte grav. Acum am realizat mulți că este extraordinar de grav.

Micile mele câștiguri sunt când, de exemplu, am făcut cadou vânzătoarei de la casa de marcat, de la Petroșani, două bilete la teatru, care este chiar lângă magazinul unde lucrează ea. Și a venit! În capul meu, lucrurile așa ar trebui să funcționeze.

Problema este că noi, în România, avem senzația că trebuie prin emancipare să ajungem la om. Marea populație din România nu este emancipată. Nu ajungi la om prin programe europene, prin nu știu ce skilluri pe care le-ai dobândit la Facultatea de Comunicare, pe care ai studiat-o din banii părinților. Mi se pare că suntem încă o societate crudă, unde trebuie să îl iei de mână la propriu pe celălalt și să îl duci la teatru.

Sistemul nu poate face asta, e nevoie de un intermediar mai apropiat de om, cum ar fi ONG-urile sau alte inițiative.

Spuneai că te-ai tot gândit la plecarea din țară. Chiar iei asta în considerare? Poate și ca artist, să experimentezi proiecte pe afară?

Ca artist am mai avut experiențe afară, în luna mai o să încep un Trei surori la Teatrul din Novi Sad. Mai mult nu m-am gândit.

Să încep viața de la zero undeva, nu spun că nu aș putea, sunt tânăr, am energie, dar cred că cel mai mult mă pot adresa publicului din România. Aici am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.  Asta o simt visceral. Acum așa văd lucrurile.

Ai vreun regret care te bântuie?

Zilele acestea simt pe pielea mea din sutele de mesaje primite, cât de importantă este solidaritatea. Că ne spunem că “Sunt cu tine! Suntem alături, suntem lângă tine!” Astea ar fi, cred, și gândurile acelui Dumnezeu în care eu cred și care nu țipă, nu bârfește, nu amenință, nu trosnește, ci zâmbește. Iar prin asta le mulțumesc tuturor pentru aceste mesaje care și pe mine m-au făcut să zâmbesc. Regret poate că a fost nevoie să treacă aproape 32 de ani pentru ca abia azi să învăț cât de important este să ne spunem mai des unii altora “Sunt alături de tine! Nu ești singur!”

Dar un vis?

Nu știu să cânt și, totuși, mă bântuie un vis; să pot cânta cât de cât ok la un karaoke melodia lui Robbie Williams: Angels, hahaha.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Botond Nagy: “În România am crescut, aici am iubit, aici sunt huiduit, aici pot ierta și aici pot visa.” appeared first on Cultura la dubă.