Facultatea de Teatru și Film din Cluj anunță măsuri pentru stoparea abuzurilor din mediul universitar artistic

foto: pixabay.com

Facultatea de Teatru și Film din cadrul UBB Cluj a transmis azi un comunicat de presă prin care anunță că va lua o serie de măsuri pentru stoparea fenomenului abuzurilor din mediul universitar artistic, despre care Cultura la dubă a scris încă de anul trecut și a subliniat importanța rescrierii Codurilor de Etică ale universităților.

Și Scena9 a publicat recent un material în care mai multe victime, sub anonimat, vorbesc despre comportamentul abuziv al unor profesori care predau arta actorului la Cluj.

Iar REACTOR din Cluj a lansat o serie de materiale video explicative despre abuzurile din mediul universitar vocațional.

Iată comunicatul Facultății de Teatru și Film din Cluj:

În urma mărturiilor apărute în presă și în social media legate de abuzurile din învățământul vocațional  conducerea Facultății de Teatru și Film se solidarizează cu victimele abuzurilor de orice tip și condamnă ferm astfel de comportamente. Dorim să-i asigurăm pe membrii comunității noastre că vom întreprinde toate demersurile necesare pentru a crea un climat educațional bazat pe încredere, profesionalism și siguranță.

Vom începe demersurile pentru realizarea unui audit intern de etică și integritate a procesului didactic, pentru consilierea psihologică gratuită și permanentă acordată membrilor comunității noastre, precum și pentru organizarea unui grup de lucru care să includă studenți, absolvenți și specialiști în vederea elaborării și implementării unui cod de etică și deontologie profesională adaptat problemelor specifice învățământului vocațional.

Încurajăm insistent victimele sau martorii unor astfel de evenimente reprobabile să nu mai tacă.”

Într-un interviu pentru Cultura la dubă, rectorul UNATC a promis că în câteva luni, universitatea va avea un nou Cod de Etică, realizat cu sprijinul unor specialiști, astfel încât abuzurile să fie mai clar explicate și ușor de identificat de către tineri.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

1 thought on “Facultatea de Teatru și Film din Cluj anunță măsuri pentru stoparea abuzurilor din mediul universitar artistic”

  1. ”Încurajăm insistent victimele sau martorii unor astfel de evenimente reprobabile să nu mai tacă.” – o reacție tardivă și plină de ipocrizie, apărută ”în urma mărturiilor apărute în presă și în social media”.
    Acest așa-numit ”învățământ vocațional” este unul dintre cele mai favorabile medii pentru nașterea unor abuzuri. Nu neg existența acestora în alte medii academice, însă mă voi limita la a vorbi despre cele care au loc în cadrul facultăților de artă și de teatru, întrucât am fost studentă în cadrul unor universități cu acest profil.
    Nu mi s-a părut niciodată că relațiile sexuale dintre anumiți profesori și studenții lor ar fi considerate tabu de către colegii de catedră. Am observat acest lucru nu doar în cadrul școlilor din România. Da, înțeleg, sunt medii în care profesorii petrec foarte mult timp alături de studenți. Se creează relații, există emoții, se naște un anumit tip de intimitate. Emoțiile sunt organice, ele pot evolua, se pot transforma în relații care implică și intimitate sexuală. Da, granițele pot fi foarte neclare, însă, aceste relații nu pot avea loc fără o anumită ambiguitate morală, dictată de raportul de putere care există între părțile implicate. Consensual nu este neapărat sinonim cu etic. Subiectul este foarte vast, poate la fel de vast ca și cel legat de abuzul emoțional comis de anumiți profesori, sub pretextul unei metodologii de lucru. Nu cred că trauma e imperativă pentru atingerea excelenței artistice. Și aici granițele pot fi fine, iar discuțiile pe marginea subiectului -ample.
    Însă, hărțuirea sexuală și abuzul sexual au granițele foarte clar definite. Definiția lor nu lasă loc de ”a fost sau n-a fost”; ”a fost sau n-a fost” ține strict de opinia personală a fiecăruia și de alegerea individuală de a solidariza fie cu victima fie cu abuzatorul (real/ă sau presupus/ă). Independent de aceste opinii, definițiile unor astfel de acte sunt cât se poate de clare.
    Demersurile făcute pentru denunțarea abuzurilor din mediul universitar artistic sunt admirabile, cele mai recente în acest sens fiind articolul publicat de scena9 și campania inițiată de Reactor. Departe de mine de a nega importanța lor – în esență constituie un prim pas esențial, însă aceste eforturi, fără contribuția tuturor celor care sunt conștienți de existența lor, se vor dispersa în neantul placid al rețelelor de socializare.
    ”Numele victimelor și ale abuzatorilor au fost anonimizate. Am considerat că este mai important abuzul ca fenomen, cu identificarea tiparelor de comportament toxic și a vulnerabilităților de reacție, decât acuzațiile nominale care riscă, pe de o parte, să genereze răzbunări, iar pe de altă parte, să valideze ideea eronată că ar exista doar cazuri izolate.” (art. scena9)
    Sunt perfect de acord cu anonimizarea numelor victimelor, însă atât de multă considerație, grijă și eleganță pentru abuzator mi se par absolut revoltătoare. Ideea eronată este aceea că dacă protejăm identitatea abuzatorului, protejăm victimele.
    Numele profesorului ”concediat” în urma acuzațiilor de hărțuire din cadrul Facultății de Teatru și Film Cluj este CRISTIAN GROSU. Numărul acuzațiilor este infinit mai mare decât cel al plângerilor oficiale depuse împotriva sa. Numărul acestor acuzații nu este format din simple cifre, ci reprezintă un cumul de traume multiplicate – traume cu care generații întregi de studente sunt nevoite să trăiască zi de zi, membre fantomă care dor încontinuare, în ciuda faptului că au fost amputate.
    Dl Grosu a comis aceste abuzuri cu binecuvântarea profesorului coordonator de an, sub liniștea dezaprobatoare, dar permisivă a propriilor colegi de catedră. Dl Grosu nu mai este profesor în acest moment și, deși această sancțiune pare a fi justă, este din păcate insuficientă. ”(…) profesorul a fost concediat în urma plângerii colective. Trei lucruri au funcționat aici: solidaritatea, acțiunea și sancțiunea.” Doar în mică măsură. Acțiunea a fost meritul exclusiv al unor studenți care au avut curaj, sancțiunea însă a fost datorată constrângerii. Plângerile depuse de către această generație de studenți au fost ecouri oficializate ale traumelor prin care au trecut cele anterioare. Cu toate acestea, în acest moment, atitudinea tuturor celor implicați este una mirată, așa-zis solidară și declarativ revoltată.
    Repet – numele profesorului de la UBB Cluj acuzat de abuz sexual și hărțuire, este CRISTIAN GROSU. Și, da, este important să fie cunoscut acest nume. Este important deoarece activitățile profesionale ale domnului Grosu nu se limitează la cele profesorale; dl Grosu este actor al Teatrului Național Cluj, fiind distribuit în majoritatea producțiilor TNC. Dl Grosu este managerul propriului său spațiu cultural – INSULA – unde nenumărate tinere fete îndrăgostite de mirajul artei își pot găsi refugiul sub aripa toxică și romantizată derizoriu a dizgrațiosului demiurg.
    Da, este tristă și revoltătoare tăcerea partenerilor lui de scenă (o parte dintre ei foști colegi profesori), a domnului Măniuțiu, a colaboratorilor săi din afara TNC ului, a diverșilor oameni de cultură care îl cunosc. Nu mă îndoiesc că mulți dintre ei sunt dezgustați de comportamentul său, nu mă îndoiesc că dl Grosu se simte ostracizat în cabinele TNC ului înainte de spectacol, nu. Însă mi se pare că aceste consecințe sunt infime în raport cu acțiunile domnului Grosu.
    Înțeleg că e greu, înțeleg că e complicat să recunoști faptul că atâția ani ai fost orb la abuzurile comise de colegul tău (pentru unii poate chiar prieten), însă mi se pare mai onestă o astfel de recunoaștere asociată unui denunț nominal decât un share timid al unui articol, o frază generalizată scrisă pe facebook și o compasiune molcuță pentru victime.
    Numele domnului Grosu a apărut într-un singur articol publicat de Ziarul de Cluj, articol distribuit de către un singur coleg de breaslă al acestuia – Sorin Oros, actor al Teatrului de Nord Satu Mare, singurul care a avut curajul să facă acest lucru.
    Repet, este important să fie cunoscute numele abuzatorilor. Este important să fie numiți în primul rând de către colegii lor, pentru că,fără susținerea acestora, victimele vor rămâne etern înfricoșate să vorbească. Este aproape imposibil ca o victimă să facă un denunț nominal în această lume mică, a teatrului, fără solidaritatea celorlalți. A tuturor celorlalți.
    Acum aproximativ doi ani, marele critic și omniprezent degustător de pișcoturi, Mircea Morariu, a fost acuzat de către scriitoarea Marta Petreu de hărțuire. Confruntat cu dovezile, domnul Morariu a recunoscut faptele. Câteva săptămâni și apostrofări pe facebook mai târziu, distinsul își continua activitatea de degustat pișcoturi la premierele spectacolelor produse de către diverse teatre din țară, își continua activitatea publicistică, își continua nestingherit viața ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Exact acest lucru se va întâmpla și în cazul domnului Grosu, care își va continua nestingherit viața intens zbuciumată de patimile artei, rănit, dar motivat în creație de mici șușoteli de culise, mici tăceri și mici priviri reci. Exact acest lucru se va întâmpla dacă colegii domnului Grosu vor alege să tacă încontinuare.

    https://ziardecluj.ro/ipocrizie-gretoasa-a-lui-claudiu-turcus-prodecanul-facultatii-de-teatru-si-film-cluj-dupa-acuzatiile-de-abuz-si-hartuire-sexuala-aparute-in-presa-turcus-si-decanule-malita-de-ce-ati-tacut-in-cazul/?fbclid=IwAR3dRFOglQkwfzsVG4_mQw5w6xQ2KadVRMsCZdTCArw18F4O56zFNXNI_7U

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *