“Centrul de activități și resurse regionale” al Muzeului Astra din Sibiu a câștigat la Premiile Europene pentru Patrimoniul Premiul pentru Educație, Formare și Competențe. Centrul face parte din proiectul de readucere la viață a Casei Artelor, monument istoric din secolul 14, restaurat cu fonduri norvegiene în valoare de 2 milioane de euro.

Centrul funcționează ca un hub cultural dedicat meșteșugurilor. Potrivit site-ului Muzeului Astra, la Casa Artelor au loc expoziții de bază și temporare, activități de instruire formală și non-formală, activități de educație muzeală și pro-patrimoniu, experimentare și interactivitate pentru punerea în valoare a produselor meșteșugărești și artizanale.

“Propunem o abordare complexă și măsuri specifice care să crească competitivitatea membrilor principalului grup țintă, meșterii tradiționali, pe piața muncii, precum și gradul de reziliență, transferabiliatea cunoștințelor și abilităților tradiționale, contribuind astfel la păstrarea spiritului locului și la conservarea peisajului cultural (rural și urban deopotrivă). O măsură similară se îndreaptă spre membrii comunității locale, alt grup țintă important, care își vor putea însuși acele tehnici și cunoștințe necesare unor minime intervenții personale în vederea prezervării arhitecturii vechi sau vernaculare din Sibiu.”, se arată în descrierea proiectului câștigător.

Inițiativele din România au devenit o prezență obișnuită la Premiile Europene pentru Patrimoniu, acordate de Europa Nostra. Iată câțiva dintre câștigătorii români din anii trecuți:

Citește și:

The post Centrul de activități al Muzeului Astra din Sibiu a câștigat Premiul Europa Nostra pentru Educație appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit juriului, acest proiect a restaurat un reper cultural care reprezintă secole de istorie și meșteșug în pitoreasca localitate Alma Vii din Transilvania. Restaurarea cuprinzătoare nu doar că a păstrat integritatea arhitecturală și istorică a bisericii, dar a și consolidat comunitatea locală și a promovat dezvoltarea turismului sustenabil. Proiectul, susținut de Fondul Ambasadorilor SUA pentru Conservarea Culturii și Granturi EEA, a fost coordonat de Fundația Mihai Eminescu.

Premiilor Europene pentru Patrimoniu  / Premiile Europa Nostra 2024 sunt cea mai înaltă distincție de profil acordată în Europa, iar gala de aseară a avut loc la Ateneul Român.

Ceremonia a reunit aproximativ 800 de profesioniști în domeniul patrimoniului, voluntari, entuziaști și susținători din întreaga Europă. Ceremonia Premiilor a fost cel mai mare eveniment din cadrul Summit-ului European al Patrimoniului Cultural 2024, care se desfășoară la București între 6 și 8 octombrie. Summit-ul este organizat de Europa Nostra și co-finanțat de Programul Europa Creativă din cadrul Uniunii Europene.

În cadrul Ceremoniei de acordare a premiilor, au fost anunțați cei cinci laureați ai Grand Prix-ului și câștigătorul Premiului Publicului 2024, fiecare primind un premiu în valoare de 10.000 de euro. Câștigătorii Grand Prix-ului au fost selectați din rândul celor 26 de câștigători din acest an, din 18 țări europene, de către Consiliul Europa Nostra, pe baza recomandării unui juriu independent de experți.

Ceilalți laureați ai Grand Prix-ului 2024 sunt:

Mina Istorică Ignacy, Rybnik, POLONIA  

Câștigător Grand Prix al categoriei Conservare și Reutilizare Adaptivă

Acesta este un proiect de renovare unic pe locul unei foste mine de cărbune, una dintre cele mai vechi din Polonia, fondată în 1792 și care a fost în funcțiune timp de peste 200 de ani. Prin eforturile foștilor mineri, ale orașului Rybnik, statului polonez și fondurilor UE, complexul a fost salvat și adaptat pentru noi scopuri, ca centru cultural și recreativ.

Schema clădirilor agricole tradiționale, IRLANDA  

Câștigător Grand Prix al categoriei Educație, Formare și Competențe

Principalul obiectiv al acestui proiect național este de a ajuta fermierii să recunoască valoarea culturală a clădirilor agricole tradiționale. Participanții sunt sprijiniți în dobândirea abilităților necesare pentru a efectua reparații menite să readucă clădirile la funcționalitate. De la înființarea proiectului, în 2008, peste 1000 de clădiri au fost reparate. Acesta a fost inițiat de Consiliul Patrimoniului în parteneriat cu Departamentul Agricultură, Alimentație și Marină al Guvernului Irlandez, fiind co-finanțat de Guvernul Irlandez și Uniunea Europeană prin Programul de Dezvoltare Rurală al Irlandei.

Reabilitarea Cetății Tsiskarauli de către Cetățeni, Akhieli, GEORGIA

Câștigător Grand Prix al categoriei Implicarea și Conștientizarea Cetățenilor 

Pe parcursul a trei ani, 46 de cetățeni georgieni și internaționali au lucrat alături de experți tehnici și meșteșugari tradiționali pentru a restaura Cetatea Tsiskarauli. Proiectul a crescut nivelul de conștientizare a valorii patrimoniului georgian în cadrul patrimoniului european. Organizația Internațională a Fondurilor Naționale (INTO) a fost partenerul principal, colaborând strâns cu Organizația Fondurilor Naționale a Georgiei, REMPART (Franța) și Fundația Castelului Chudow (Polonia). Proiectul a fost susținut printr-un grant acordat de ALIPH – Alianța internațională pentru protecția patrimoniului în zone de conflict.

Societatea Prietenilor Antichităților din Dubrovnik, CROAȚIA

Câștigător Grand Prix al categoriei Campioni ai Patrimoniului 

Această asociație a societății civile a finanțat și finalizat proiecte de cercetare și conservare a monumentelor din Dubrovnik, inclusiv zidurile orașului, încă din 1952. Societatea a fost implicată activ în includerea Centrului Vechi din Dubrovnik pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1979. De atunci, a jucat un rol esențial în asigurarea protecției și îmbunătățirii acestui loc excepțional.

The post Restaurarea Bisericii Săsească din Alma Vii a primit Marele Premiu și Premiul Publicului la Premiile Europene pentru Patrimoniu appeared first on Cultura la dubă.

România se pregătește să găzduiască Summitul European al Patrimoniului, cel mai important eveniment de profil care reunește factorii decisivi în conservarea patrimoniului – arhitecți, miniștri, primari, comisari europeni sau reprezentanți ai societății civile.

Evenimentul va avea loc la București între 6 – 8 octombrie și cuprinde Ceremonia de decernare a Premiilor Europene pentru Patrimoniu, acordate de Comisia Europeană, în cadrul cărora vor fi recompensate și două proiecte din România: Biserica Săsească din Alma Vii și Biserica Sfântului Mihail, Cluj-Napoca.

Prezentă la București, Sneska Quaedvlieg Mihailovic, secretarul general al Europa Nostra, organizația care luptă pentru patrimoniu la nivel european, a vorbit pentru Cultura la dubă despre principalele provocări în acest domeniu și a explicat de ce salvarea patrimoniului a devenit un factor determinat printre soluțiile de combatere a schimbărilor climatice.

***

Doamna secretar general, care sunt principalele obstacole atunci când vorbim despre conservarea patrimoniului construit?

Aș vorbi mai degrabă despre principalele provocări cu care se confruntă societatea noastră, atât cea din România, cât și cea din Europa, în general.

Schimbarea climatică este o provocare uriașă, neînțeleasă complet încă. Din acest moment, schimbările climatice nu sunt ceva ce se va întâmpla în 10 sau 50 de ani, ci pot fi deja văzute, le-ați văzut și în România, impactul caniculei care a fost vara această.

Apoi este provocarea reprezentată de dezvoltările imobiliare, de presiunea pusă de dezvoltatori în special în marile orașe, cum ar fi București.

Interesul dezvoltatorilor imobiliari e și la munte acum, vor să facă blocuri la munte.

Asta este tot din cauza schimbărilor climatice, fiindcă oamenii vor dori să se refugieze la munte, să fugă de caniculă. De aceea dezvoltatorii se orientează deja și către zonele de munte.

De asemenea, ne confruntăm cu fenomenul migrației, cu un război foarte aproape de noi, toate acestea fac societatea foarte instabilă.

Este nevoie ca societatea să se organizeze, să răspundă la aceste provocări, să găsească o soluție.

Patrimoniul cultural este un liant al societății și contribuie la înlăturarea acestor nesiguranțe.  Patrimoniul este ceva ce aduce comunitatea laolaltă, este ancora care stabilește o barcă pe ape plutitoare, este o ancoră în timp și în spațiu, conectează trecutul de viitor.

Viitorul nu e ceva ce poate fi oprit, dar e important ca el să fie conectat la tradiții, la rădăcini, iar acestea se reflectă și în arhitectură.

Să ne pese de patrimoniul cultural este parte din apărarea drepturilor umane și a legii. Fără lege nu putem proteja patrimoniul. Iar lupta pentru protejarea patrimoniului este și pentru drepturile omului. Patrimoniul nu este doar despre niște cărămizi și mortar. Este povestea noastră.

Patrimoniul are nevoie de oameni care să îl apere și asta face societatea civilă în România. Sunteți oameni curajoși, ați arătat asta în multe ocazii.

De exemplu, campania fenomenală de apărare a sitului de la Roșie Montană, care a fost una atât de apărare a patrimoniului cultural, cât și una de protejare a mediului, a devenit apoi o campanie pentru apărarea drepturilor omului și pentru apărarea democrației.

Este un exemplu de luptă câștigată datorită unei acțiuni de masă. Oamenii pot schimba ceva când se adună laolaltă.

Vorbeam zilele trecute cu mai mulți arhitecți prezenți la Bienala de Arhitectură de la Timișoara și am regăsit o idee comună la ei, aceea că ar trebui să ne concentrăm pe clădirile deja existente, multe dintre ele goale, neutilizate și să ne oprim din a construi, fiindcă industria de construcții este unul dintre cei mai mari poluatori. Deci protejarea patrimoniului a devenit și o cauză pentru mediu în zilele noastre?

Da, așa este, industria de construcții emite cantități mari de CO2, fiind unul dintre cei mai mari poluatori. Mă bucur că la Bienala de la Timișoara s-a vorbit despre asta.

Ar trebui să existe o decizie de stopare a contrucțiilor noi, cele mai multe dintre ele folosesc materiale nesustenabile și clădirile în sine devin nesustenabile. Blocurile acestea vor deveni pur și simplu de nelocuit.

Se construiește așa din cauza mafiei imobiliare, a spălării de bani, nu doar aici, ci și în restul lumii.

În același timp aveți clădiri deja existente, de la clădiri foarte vechi la clădiri industriale, fabrici, care ar putea fi readuse la viață în mod extraordinar de către arhitecți, designeri. Avem multe exemple de cazuri în care astfel de clădiri au fost readaptate și date în folosință. Pe asta ar trebui să ne concentrăm – pe regenerare. Regenerarea cartierelor deja existente în orașe. Rezultatul poate fi uimitor.

Este ceva ce noi promovăm foarte mult. Nu doar că suntem în pericol din cauza schimbării climatice, dar patrimoniul cultural este parte din soluție.

Dacă nu salvăm planeta, nu vom putea salva patrimoniul, dar investind în patrimoniu este o formă prin care putem contribui la salvarea planetei.

Există și problema costurilor ridicate în proiecte de restaurare. Mulți proprietari de case vechi spun că nu au bani să le restaureze, condițiile sunt foarte stricte, și preferă să le lase să se degradeze, uneori le și “ajută” cu incendii, pentru a cădea într-un final și a vinde terenul dezvoltatorilor imobiliari. Pe de altă parte, poate societatea nu este de acord ca un privat să primească bani publici pentru a-și restaura casa sa. Care ar fi soluția de mijloc?

Acesta este o problemă reală. Cumva, anumite facilități fiscale ar trebui să existe dacă luăm în considerare faptul că un oraș este de interes public, nu doar de interes privat. Este de interes public ca un oraș să își păstreze caracterul arhitectural, să atragă turiști, investitori.

Sunt dovezi de orașe istorice bine conservate care atrag mediul de afaceri. De exemplu Amsterdam are un studiu în acest sens, care arată că datorită caracterului istoric bine conservat au venit foarte mulți investitori.

Valoarea unei clădiri istorice nu este dată doar de clădirea în sine, ci și de statutul ei în contextul orașului. Iar valoarea nu este doar economică și istorică, este și socială, este valoroasă pentru mediu, după cum spuneam mai devreme.

În acești sens, oamenii trebuie educați, ajutați să înțeleagă că sprijinirea unui proprietar privat prin fonduri publice sau facilități fiscale, în acest context, servește interesului public.

De asemenea, e importantă investiția în mentenanță, în România nu s-a investit în mentenanță și acum aveți probleme mult mai mari în restaurare. Când întreții regulat o clădire veche, cu investiții din când în când, este mai ușor să o conservi.

Dar când ai o clădire complet abandonate, atunci și investițiile trebuie să fie majore.

Ce părere aveți despre intervențiile moderne asupra clădirilor istorice? Avem chiar în centrul Bucureștiului câteva exemple de case – monumente istorice care au fost restaurate, dar în spatele lor s-au ridicat blocuri uriașe care, cel puțin vizual, le sufocă. Ce credeți despre asta?

Trebuie să găsim o balanță. Intervențiile moderne nu sunt tot timpul rele. Trebuie să găsești o cale în care să protejezi, dar să poți adăuga ceva viabil pentru viitor.

Dar asta trebuie făcut cu respect, proporțiile dintre partea istorică și partea nouă ar trebui să fie în echilibru. Am văzut și eu exemple în care parterul e istoric și deasupra este o clădire oribilă, grotescă, relația dintre cele două este îngrozitoare.

Știu și cazuri în care, totuși, astfel de intervenții au fost făcute de arhitecți cu mare respect față de clădirea istorică. Este o chestiune de calitate și la Summitul de la București vom insista pe acest aspect, al calității, promovând bune practici.

Ce credeți despre patrimoniul construit din România? De-a lungul timpului au fost mai multe proiecte românești premiate de Europa Nostra. Aveți câteva monumente românești preferate?

Oh, România are un patrimoniu extrem de bogat și de divers. Eu știu doar o mică parte. Am fost în orașe istorice ca Sighișoara, Sibiu, anul trecut la Timișoara, care chiar a fost o mare descoperire.

Frumusețea Timișoarei, existența multiculturalității are un farmec extraordinar și cred că acolo ați reușit să aveți grijă de acele locuri.

De asemenea, în București aș vrea să petrec mai mult timp. Clădirea mea preferată este Ateneul Român, este un diamant, este superb din afară și din interior, e cea mai frumoasă sală de concerte din Europa.

Aveți și bisericile fortificate care sunt cu totul speciale.

Am fost azi și la Piscu să văd muzeul, este absolut minunat! Arhitectura verde a clădirii, povestea ceramicii și olăritului.

Cred că generația tânără e din ce în ce mai conștientă de frumusețea patrimoniului, atât a celui construit, cât și a celui intangibil.

Potențialul a ceea ce aveți este uriaș, dar oamenii sunt cel mai important patrimoniu, fără ei nu puteți să salvați ceea ce aveți de salvat. Și este al vostru, dar este și al nostru, este parte importantă din Europa, de valoare europeană.

***

Europa Nostra este vocea europeană a societății civile care se angajează să protejeze și să promoveze patrimoniul cultural și natural. Este o federație pan-europeană de ONG-uri din domeniul patrimoniului, susținută de o rețea largă de organisme publice, companii private și persoane fizice, acoperind peste 40 de țări. Este cea mai mare și cea mai reprezentativă rețea de patrimoniu din Europa, menținând relații strânse cu Uniunea Europeană, Consiliul Europei, UNESCO și alte organisme internaționale. Fondată în 1963, Europa Nostra și-a sărbătorit anul trecut cea de-a 60-a aniversare.

Europa Nostra militează pentru salvarea monumentelor, siturilor și peisajelor europene aflate în pericol de dispariție, în special prin intermediul Programului 7 Most Endangered. Rețeaua celebrează și diseminează excelența prin intermediul Premiilor Europene pentru Patrimoniu / Premiilor Europa Nostra.

Europa Nostra contribuie, în mod activ, la definirea și punerea în aplicare a strategiilor și politicilor europene legate de patrimoniu printr-un dialog participativ cu instituțiile europene și prin coordonarea Alianței Europene a Patrimoniului. 

Europa Nostra a condus consorțiul european selectat de Comisia Europeană pentru a gestiona proiectul pilot European Heritage Hub(2023-2025). Este, de asemenea, partener oficial al inițiativei Noul Bauhaus European, dezvoltată de Comisia Europeană și este unul dintre principalii membri și susținători europeni ai Rețelei Patrimoniului Climatic.

The post Secretarul General al Europa Nostra, interviu pentru Cultura la dubă: “Lupta pentru protejarea patrimoniului este și lupta pentru drepturile omului, pentru mediu.” appeared first on Cultura la dubă.

Două proiecte din România au fost alese câștigătoare la Premiile Europene pentru Patrimoniu. Este vorba despre Via Transilvanica, cel mai lung traseu de drumeții din țara noastră (1.400 km), distins la categoria Implicare civică și conștientizare, și Călăuzele Apelor, o inițiativă pentru copii derulată în Delta Dunării, care a fost premiată la categoria Educație, formare și meșteșug. 

La baza selecției s-a aflat analiza unui juriu format din experți în patrimoniu din întreaga Europă. Aceștia au evaluat înscrieri din 35 de țări.

Despre Via Transilvanica, experții au precizat că „acționează ca o conexiune vitală între comunitate și diversele fațete ale patrimoniului, cuprinzând nu numai patrimoniul construit și tradițiile imateriale, ci și patrimoniul gastronomic al regiunii.” Mai mult, traseul „a scos în evidență unitățile de cazare care ajută la protejarea patrimoniului construit, atrăgând turismul durabil și aducând astfel beneficii economice”.

Via Transilvanica a fost inițiată de organizația Tășuleasa Social și străbate România pe diagonală, de la Putna la Drobeta Turnu Severin. Este primul și, deocamdată, singurul traseu de lungă distanță din țară. Pe cuprinsul lui se află 12 situri UNESCO, printre care comuna Biertan, cu biserica sa fortificată, și ruinele cetății Sarmizegetusa Regia. Ghidul drumețului care plănuiește să parcurgă Via Transilvanica poate fi citit AICI.

Tot la categoria Implicare civică și conștientizare au mai fost premiate, de exemplu, Muzeul Literaturii din Dublin (Irlanda) sau proiectul Un-archiving Post-industry, care presupune conservarea digitală a patrimoniului industrial în pericol din estul Ucrainei. 

În ceea ce privește Călăuzele Apelor, juriul și-a motivat distincția astfel: „Prin implicarea copiilor ce provin din cinci grupuri etnice, proiectul Călăuzele Apelor (Pathfinders of the Waters) contribuie la integrarea culturală a copiilor din medii diverse. Barca este atât centrul fizic al proiectului, cât și un simbol puternic care ajută la stimularea înțelegerii ecosistemului mai larg al Dunării”. În plus, experții au apreciat replicabilitatea proiectului, care conectează mai multe comunități europene. 

Călăuzele Apelor este o inițiativă a Asociaţiei Ivan Patzaichin-Mila 23 și vizează satele de-a lungul Dunării cu acces limitat la activităţi culturale. În cadrul sesiunilor de lucru, copii din Mila 23, Orșova, Drobeta Turnu Severin, Eșelnița, Sfântu Gheorghe, Sulina, Piscu, Chilia Veche și Comana construiesc canotci, ambarcațiuni tradiționale ale Deltei, și explorează apele în preajma cărora locuiesc pentru a învăța despre valoarea patrimoniului acvatic.

Împreună cu Călăuzele Apelor, la categoria Educație, formare și meșteșug, Europa Nostra a mai premiat inițiative ca ACTA VISTA (Franța), prin care persoanele din medii vulnerabile învață meserii din domeniul protejării patrimoniului, sau Centrele naționale pentru restaurarea ambarcațiunilor istorice (Norvegia).

Lista completă a proiectelor câștigătoare poate fi consultată AICI. 

Ceremonia de decernare a premiilor va avea loc pe 28 septembrie, la Palazzo del Cinema din Veneția (Italia). În timpul ceremoniei vor fi anunțați și câștigătorii Marelui Premiu (Grand Prix) și ai Premiului Publicului, fiecare în valoare de câte 10.000 de euro. 

Votarea pentru Premiul Publicului, la care concurează și cele două proiecte românești, se desfășoară AICI până pe 28 august. 

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate în 2002 de Comisia Europeană și sunt coordonate de Europa Nostra, organizație care urmărește protejarea și celebrarea patrimoniului cultural și natural european. În anii anteriori au fost distinse și alte inițiative din România, cum ar fi Ambulanța pentru Monumente, proiectul de restaurare a Bisericii de lemn din Urși sau, chiar anul trecut, Semne Cusute, Muzeul-Atelier Școala de la Piscu și Casa Libertății Religioase din Cluj-Napoca.

The post Via Transilvanica și Călăuzele Apelor, câștigătoare la Premiile Europene pentru Patrimoniu appeared first on Cultura la dubă.

Trei proiecte din România au fost desemnate câștigătoare în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu. Este vorba despre Semne Cusute și Muzeul-Atelier Școala de la Piscu, premiate la categoria Educație, Formare și Meșteșug, dar și despre Casa Libertății Religioase din Cluj-Napoca, premiată la categoria Conservare/Restaurare și Funcționare.

„Multe dintre inițiativele premiate demonstrează angajamentul și interesul enorm al tinerilor pentru patrimoniul cultural, pentru istoria noastră, pentru cultura noastră, pentru identitatea noastră culturală. Implicarea lor este deosebit de relevantă, chiar în acest an, Anul European al Tineretului.”, a declarat Comisarul European Mariya Gabriel la anunțarea câștigătorilor.

De cealaltă parte, Președintele Executiv al Europa Nostra, Hermann Parzinger, a subliniat: „Premianții acestui an sunt exemple puternice despre cum moștenirea noastră culturală ne reconectează cu natura, ajută la generarea unui sentiment de loc și apartenență și este un ingredient fundamental în dezvoltarea unei economii circulare care sprijină un mod de viață sustenabil și incluziv.”

Chiar astfel de argumente au determinat juriul, format din experți în patrimoniu din întreaga Europă, să selecteze și cele trei proiecte românești. Pentru Școala de la Piscu, a cărei poveste poate fi parcursă pe larg în acest reportaj Cultura la dubă, importante au fost mai ales implicarea copiilor, a adolescenților și a comunității locale, dar și îmbinarea dintre tradițional (prin predarea tehnicii olăritului) și modern (prin arhitectura clădirii care găzduiește atelierele și colecția de ceramică).

Pentru proiectul Semne cusute, juriul și-a motivat alegerea subliniind componenta de sustenabilitate din crearea cămășilor cu broderii tradiționale, dar și atenția acordată femeilor ca păstrătoare a meștegului.

Nu în ultimul rând, proiectul de restaurare a Casei Libertății Religioase, inițiat de Biserica Unitariană Maghiară și întins pe 10 ani, a fost apreciat pentru contribuția la regenerarea urbană a orașului și felul în care a influențat restaurarea clădirilor din vecinătate. În plus, Casa a fost oferită drept un exemplu pentru promovarea toleranței în comunitate.

Interesant este că pe lista premianților se numără și un al patrulea proiect cu legături românești: restaurarea Vilei E-1027, din Roquebrune-Cap-Martin (Franța), care a fost proiectată de o echipă din care a făcut parte și arhitectul de origine română Jean Badovici.

Lista completă a câștigătorilor de la toate categoriile poate fi consultată AICI.

Laureații intră acum și în cursa pentru Premiul Publicului. Voturile pot fi exprimate AICI, între 11 august și 11 septembrie, câștigătorul urmând a fi anunțat în cadrul unei ceremonii care va avea loc pe 26 septembrie la Opera de Stat din Praga. Tot atunci va fi acordat și Marele Premiu (Grand Prix) în valoare de 10.000 de euro.

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate în 2002 de către Comisia Europeană și sunt coordonate de Europa Nostra, organizație al cărei scop constă în protejarea și celebrarea patrimoniului cultural și natural european. În anii anteriori au fost distinse și alte inițiative din România, cum ar fi Ambulanța pentru Monumente sau proiectul de restaurare a Bisericii de lemn din Urși. Iar anul acesta Europa Nostra a inclus Băile Herculane pe lista celor mai periclitate 7 monumente din Europa.

The post Trei proiecte românești, câștigătoare la Premiile Europene pentru Patrimoniu appeared first on Cultura la dubă.

Ucraina adăpostește șapte monumente înscrise pe Lista Patrimoniului UNESCO, dar și o serie de clădiri istorice și muzee importante pentru folclorul național. În contextul invaziei ordonate de Vladimir Putin, specialiștii avertizează că patrimoniul cultural al țării este în pericol, putând fi avariat sau chiar expus contrabandei. De altfel, informațiile din presa locală arată că astfel de distrugeri se întâmplă deja.

Astăzi trecem în revistă câteva dintre monumentele ucrainene pe care conflictul armat le aduce într-o poziție vulnerabilă. Multe dintre ele au rezistat Războaielor Mondiale și revoluțiilor, căpătând o mare valoare simbolică, astfel că pierderea lor ar fi de neestimat.

***

Catedrala Sfânta Sofia & Lavra Peșterilor (Kiev)

Capitala Ucrainei este acum scena unor lupte intense între trupele rusești și cele ucrainene, însă ea a servit multă vreme și drept leagănul creștinismului slavon. Mărturie stau, de exemplu, Catedrala Sfânta Sofia și Lavra Peșterilor (Lavra Pecerska), două monumente arhitecturale care se află în zone diferite ale orașului, dar au fost incluse în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO drept un singur complex.

Sfânta Sofia este o catedrală ortodoxă, ridicată în secolul al XI-lea sub domnia Marelui Prinţ al Kievului, Iaroslav I cel Înţelept. Lucrările de construcție, realizate în stil bizantin, s-au întins pe circa două decenii, iar denumirea edificiului a fost inspirată de Hagia Sofia, lăcașul de cult din Istanbul închinat înțelepciunii divine.

În realitate, monumentul este un complex mai amplu de structuri, alcătuit din clădirea principală, un turn cu clopotniță, un muzeu și alte anexe. Picturile murale ale clădirii principale includ fresce și mozaicuri unice, care și-au păstrat integritatea în ciuda numeroaselor invazii și războaie care au afectat catedrala.

De altfel, una dintre piesele centrale ale monumentului istoric este reprezentată de un mozaic de 6 metri, intitulat Fecioara Orantă (n.r. – rugătoare). Peretele pe care se găsește acesta este supranumit „Indestructibilul” și reprezintă acum un simbol al rezilienței în Ucraina. Conform legendelor locale, atâta vreme cât Fecioara își deschide brațele către Kiev, orașul nu poate fi distrus.

Lavra Peșterilor (Lavra Pecerska) datează, la rândul său, din secolul al XI-lea, iar de-a lungul timpului a fost considerată centrul ortodoxiei pentru popoarele slave din Est. În prezent, ea adăpostește sediul Bisericii Ortodoxe Ucrainene afiliate Patriarhiei Moscovei și este locuită de aproximativ 250 de călugări.

Complexul este alcătuit din două părți: una subterană și una supraterană. În partea subterană se găsesc labirinturi și catacombe săpate de călugări, dar și morminte ale monahilor.

În jurul celor din urmă s-au țesut mai multe legende locale. Una dintre ele spune că, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, soldații germani au vrut să dezgroape trupurile călugărilor și să le arunce în râu. Camioanele în care le-au încărcat nu au mai pornit, însă, așa că misiunea a fost abandonată.

În partea supraterană, cu priveliște la Nipru, se află mai multe biserici de secol XI-XIX, cum ar fi Biserica Sfânta Treime, Biserica Sfântul Nicolae sau Biserica Zămislirea Sfintei Ana. Unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult din complex este însă Catedrala Adormirii Maicii Domnului, care a fost distrusă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și reconstruită ulterior în întregime.

Acestor edificii li se adaugă, printre altele, clădiri gospodărești din secolele XVII-XIX, Academia Teologică și Seminarul, precum și clopotnițe impresionante.

Muzeul Maidanului (Kiev)

Instituția a luat naștere în urma Revoluției Demnității, cunoscute și ca Euro-Maidan (după numele ucrainean al pieței în care a avut loc – Maidan Nezalejnosti, Piața Independenței). Aceasta a avut loc la începutul anului 2014, după ce guvernul țării a încercat să oprească în mod violent o serie de demonstrații pro-europene organizate de ucraineni.

Astfel, mișcările de stradă au degenerat, transformându-se într-un protest mai amplu împotriva corupției și a rusificării. Președintele de la acea vreme, Viktor Ianukovici, a cerut sprijinul unor așa-zis voluntari ruși, iar încleștările dintre forțele de ordine și demonstranți au dus la decesul a peste 100 de oameni. Din acest motiv, Viktor Ianukovici a fost nevoit să fugă din țară.

Federația Rusă a considerat înlăturarea sa o lovitură de stat, așa că nu a recunoscut noul guvern interimar. Ulterior, a mers și mai departe: a anexat Peninsula Crimeea și a pornit agresiunile din regiunea Donbas, de la care a izbucnit și conflictul actual.

Muzeul Maidanului spune acum povestea Revoluției Demnității, prin intermediul unei colecții formate din peste 4.000 de obiecte. Printre ele se numără, de exemplu, steaguri și afișe ale demonstranților, piese de îmbrăcăminte purtate de aceștia, o catapultă sau mai multe corturi. De asemenea, muzeul adăpostește fragmente de istorie orală, lucrări de artă create în timpul și după protestele din Piața Independenței, o arhivă foto și materiale video.

Întrucât Muzeul Maidanului este atât de strâns legat de mișcările democratice din Ucraina și istoria conflictuală a acestei țări cu Rusia, unii specialiști se tem că el ar putea fi o țintă, fie ea și indirectă, a trupelor ruse.

Centrul istoric al orașului Liov

Orașul Liov, în care au răsunat zilele acestea sirenele de avertizare, se află în vestul Ucrainei. El a fost fondat spre sfârșitul Epocii Medievale. Având o poziție favorabilă comerțului, s-a dezvoltat rapid și a atras comunități foarte diverse. Astăzi, el este considerat centrul cultural al Ucrainei. Ba chiar a apărut și în cunoscutul film „Lista lui Schindler”, regizat de Steven Spielberg.

Situl istoric inclus pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO este alcătuit din mai multe părți, care reflectă diferitele etape de evoluție a orașului. Cel mai vechi sector datează din secolul al V-lea și este format din așa-numitul Castel Înalt (Vysokyi Zamok), situat pe Dealul Castelului, și Pidzamche (zona din jurul său), care cuprinde câteva biserici și fostul centru al așezării.

Deși castelul se află acum în ruine, dealul pe care se găsesc rămășițele sale oferă o imagine panoramică deosebită asupra orașului.

Centrul vechi al Liovului, numit Seredmistia, își are originile în secolul al XIV-lea. El reunește construcții de influență renascentistă și barocă, parcuri construite pe locul fostelor fortificații medievale sau așezări mai recente.

În plus, centrul dezvăluie și urmele diferitelor comunități etnice care au locuit orașul de-a lungul timpului: clădirile care au supraviețuit includ o moschee, o sinagogă, lăcașuri de cult armenești și dominicane, precum și biserici ortodoxe și catolice.

Nu în ultimul rând, situl UNESCO cuprinde și Ansamblul Sfântul Iuri, aflat pe un platou montan din sud-vestul orașului. Acesta înglobează mai multe clădiri în stil baroc.

În orașul Liov se întâlnesc însă și monumente istorice care nu fac parte din Lista Patrimoniului UNESCO. De exemplu, Palatul Potocki, care servește drept reședință a președintelui Ucrainei, iar în 2016 a găzduit partidele Campionatului Mondial de Șah Feminin.

Reședința mitropoliților Bucovinei și Dalmației (Cernăuți)

Nici Cernăuțiul nu a fost ferit de efectele invaziei. Aflându-se la doar câteva zeci de kilometri de graniță, orașul a fost străbătut zilele acestea de mii de oameni care încearcă să scape din calea trupelor. Mai mult, trei dintre regiunile din jurul său au fost deja bombardate, sporind îngrijorarea locuitorilor (unii dintre ei cu cetățenie dublă, română și ucraineană).

Aici, atenția specialiștilor din domeniul patrimoniului se îndreaptă către Reședința mitropoliților Bucovinei și Dalmației. Ansamblul de clădiri, gândit ca reședință a mitropoliților bucovineni, a fost construit între 1864 și 1882, pe baza planurilor arhitectului ceh Josef Hlávka.

Impresionantele construcții se întind pe o suprafața totală de 110.800 de metri pătrați și reunesc elemente de arhitectură cu specific local, dar și de influență bizantină, gotică și barocă. În prezent, ele aparțin Universității Naționale „Iuri Fedkovici”, a treia cea mai importantă universitate din Ucraina, și sunt, la rândul lor, monument UNESCO.

Reacția organizațiilor internaționale și a directorilor de muzee

Încă din data de 24 februarie, prima zi a invaziei ordonate de Vladimir Putin, instituții precum UNESCO, Europa Nostra sau Consiliul Internațional al Muzeelor au emis comunicate de presă prin care au condamnat conflictul militar și au îndemnat la respectarea legislației internaționale privind protecția patrimoniului.

UNESCO a subliniat inclusiv nevoia de a proteja integritatea „jurnaliștilor, a profesioniștilor din domeniul mass-media și a personalului asociat în situații de conflict, pentru a promova o presă liberă, independentă și imparțială” și a cerut evitarea „atacurilor sau a vătămării copiilor, profesorilor, personalului didactic sau școlilor, precum și respectarea dreptului la educație”.

Totodată, din capitala Ucrainei au venit reacții ale directorilor de muzee, care s-au arătat preocupați atât de propria siguranță, cât și de siguranța colecțiilor de care sunt responsabili. Pentru multe dintre acestea, transferul către o zonă ferită de conflict a devenit deja imposibil.

The post Patrimoniul cultural al Ucrainei, în pericol din cauza războiului appeared first on Cultura la dubă.

Băile Neptun din Herculane au fost incluse pe lista scurtă a celor mai periclitate 12 situri de patrimoniu din Europa. Anunțul a fost făcut de organizația Europa Nostra și reprezintă atât un mesaj de solidaritate, cât și o confirmare a situației grave în care se află situl, în ciuda clasării sale ca monument istoric de clasă A.

La baza nominalizării stă o analiză realizată de un Comitet Consultativ internațional, format din experți în istorie, arheologie, arhitectură, conservare, analiză de proiecte și finanțare.

Ea face parte dintr-un program mai amplu, intitulat „7 Most Endangered”, care a fost inițiat în 2013 de Europa Nostra, Institutul Băncii Europene de Investiții și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei cu scopul de a identifica și salva monumentele aflate în pericol prin mobilizarea partenerilor de la nivel național și european.

Potrivit organizatorilor, selecția de anul acesta a avut la bază „nivelul de angajament al comunităților locale și al părților publice și private interesate față de salvarea acestor situri”.

„Un alt criteriu de selecție a fost potențialul acestor situri de a acționa ca un catalizator pentru dezvoltarea durabilă și ca un instrument de promovare a păcii și a dialogului în localitățile lor și în regiunile extinse.”

Pe lângă Băile Neptun, pe lista scurtă a celor mai periclitate situri de patrimoniu din Europa au mai fost incluse:

• Podul Zogu (Albania)
• Récollets Convent, Nivelles (Belgia)
• Satul Doel și Peisajul Cultural (Belgia)
• Orașul Grădină La Butte Rouge (Franța)
• Centrul istoric Stolberg (Germania)
• Palatul Orléans-Borbón (Spania)
• Sinagoga din Híjar/Biserica Sf. Antonie, Híjar (Spania)
• Zona industrială a Lövholmen, Stockholm (Suedia)
• Fortăreața Crèvecoeur, Den Bosch (Olanda)
• Compoziții Sculpturale Buchach Primărie (Ucraina)
• Palatul Sanguszko (Ucraina)

Lista finală a monumentelor europene selectate în programul 7 Most Endangered va fi anunțată în primăvara anului 2022.

Reamintim că, de-a lungul timpului, și alte monumente din România au fost incluse în proiectul organizației Europa Nostra. Concret, au beneficiat de sprijin Roșia Montană (2013), Biserica de lemn din Urși (2014), al cărei proiect de restaurare și conservare a fost ulterior premiat și în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu, și Cazinoul din Constanța (2018).

Băile Herculane au o vechime de peste 2000 de ani. Se spune că au fost construite de romani drept templu tămăduitor, datorită izvoarelor termale pe care le adăpostesc pământurile locului. Ulterior, ele au devenit extrem de populare ca resort spa, fiind vizitate inclusiv de familii regale.

De altfel, Împărăteasa Sisi a amintit Băile Herculane în jurnalul său, iar soțul ei, Franz Iosef, a desemnat stațiunea drept „cea mai frumoasă de pe continent”. În timp, ea a fost însă dată uitării și lăsată să se degradeze. Pentru salvarea sa luptă de aproape 5 ani Asociația Locus, despre eforturile căreia puteți afla pe larg în acest interviu acordat pentru Cultura la dubă.

The post Băile Neptun din Herculane, pe lista scurtă a celor mai periclicate monumente din Europa appeared first on Cultura la dubă.

Biserica de lemn din Urși a fost desemnată printre câștigătorii ediției de anul acesta a Premiilor Europene pentru Patrimoniu, la categoria Conservare. Anunțul a fost făcut astăzi, în cadrul unui eveniment online organizat de Comisia Europeană și Europa Nostra.

Juriul, format din experți independenți, care au analizat proiecte din 30 de țări europene, și-a motivat decizia astfel: „Conservarea Bisericii de lemn din Urși s-a desfășurat într-o regiune izolată, cu resurse limitate și implicarea îndeaproape a comunității locale. În decursul acestui proiect s-au creat numeroase ocazii de schimb de cunoștințe. În plus, proiectul a condus la o înțelegere mai profundă a valorii patrimoniului și la o mai bună gestionare a acestuia la nivel local. Aceasta este o abordare exemplară a conservării construcțiilor vulnerabile.”

Alături de biserica vâlceană, la categoria Conservare au mai fost premiate alte 7 proiecte, depuse din țări precum Belgia, Spania sau Danemarca. Lista completă a câștigătorilor poate fi consultată AICI.

Mai mult, grație distincției anunțate astăzi, proiectul de conservare a Bisericii de lemn din Urși intră și în cursa pentru Premiul Publicului, pentru care se poate vota AICI.

Voturile pot fi exprimate până pe 5 septembrie, câștigătorul urmând a fi anunțat în cadrul unei ceremonii care se va desfășura în toamna acestui an, la Veneția. Tot atunci va fi acordat și Marele Premiu (Grand Prix) în valoare de 10.000 de euro.

Biserica de lemn din Urși (Vâlcea) face parte din proiectul „60 de biserici de lemn”, desfăşurat de Fundaţia Pro Patrimonio. Ea a fost construită între anii 1757 și 1784, însă a rămas abandonată după ce în sat a fost ridicat un nou lăcaș de cult.

În 2010, după zeci de ani în care biserica a fost neglijată, bolta s-a prăbușit peste altar. Așadar, Ordinul Arhitecților din România și Fundația Pro Patrimonio au acționat de urgență și au organizat o serie de evenimente pentru strângerea de fonduri necesare lucrărilor de restaurare.

Aceste lucrări, desfășurate anual până în 2019, au vizat, printre altele, consolidarea picturilor, refacerea bolţii, a şarpantei şi a învelitorii de şiţă, dar și conservarea frescelor realizate în stil post-bizantin.

Printre cei implicați în restaurarea construcției s-au numărat arhitecți voluntari, studenți ai Universității Naționale de Arte din București, precum și membri ai comunității locale.

Premiile Europene pentru Patrimoniu au fost lansate în anul 2002 de către Comisia Europeană și sunt coordonate de Europa Nostra, organizație al cărei scop constă în protejarea și celebrarea patrimoniului cultural și natural european.

Anul trecut, o altă inițiativă românească, Ambulanța pentru Monumente, a fost premiată la categoria Educație, Formare și Sensibilizare, adjudecându-și ulterior și Premiul Publicului în cadrul aceleiași competiții.

The post Biserica de lemn din Urși, printre laureații Premiilor Europene pentru Patrimoniu appeared first on Cultura la dubă.