Parlamentul dezbate azi legea privind bugetul de stat pe 2025, iar bugetul alocat Ministerului Culturii, mai mic cu 1,16% față de anul trecut, a primit aviz favorabil în comisiile de specialitate. “Întotdeauna e loc de mai bine”, a declarat ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, a criticat azi, pe pagina sa de facebook, noul buget alocat culturii. Critica vine și în contextul în care aceasta a fost ținta acuzațiilor politice în scandalul expoziției organizate de Muzeul Național de Istorie a României în Olanda, fără hotărâre de guvern, așa cum prevedea legea la acel moment.

Raluca Turcan subliniază că bugetul scade cu 1,16% față de mandatul său, adică de la 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei în 2025. Raportat la PIB, bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Totuși, fostul ministru nu precizează că în 2024 execuția bugetară a fost de 1 miliard din 1.42 de milioarde disponibile, adică ministerul pe care l-a condus nu a cheltuit toți banii pe care i-a avut la dispoziție.

“Teatrele, muzeele, operele și toate instituțiile Ministerului Culturii vor avea bani mai puțini: -6,15% la credite bugetare și -14,78% la credite de angajament.

– Cheltuielile de capital scad dramatic, cu -83%, deși exact aici este nevoie de cele mai mari investiții pentru instituțiile de cultură.

– Industria cinematografică este lovită puternic – de la 123 milioane lei în 2024, ajunge la doar 50 milioane lei, mult sub necesarul de 192 milioane de lei credite bugetare și 273 milioane credite de angajament!

– Evenimentele culturale, proiectele deja începute și finanțarea programelor existente riscă sa fie sever afectate.

În bugetul Ministerului Culturii:

• investiția programelor cu finanțare rambursabilă este diminuată cu 70 milioane de lei la credite bugetare (necesar 100 milioane de lei, alocat 30 de milioane de lei) ceea ce face ca finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție la: Muzeul National de Istorie al României, Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova, Vila Ion C. Brătianu – București, Muzeul Brătianu Ștefănești – Argeș, Teatrul Național și Opera din Cluj, Muzeul Revoluției din Timișoara sa fie puternic afectată. Sunt în implementare trei acorduri cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru reabilitarea infrastructurii culturale din România, cu termene stricte, iar creditele bugetare aprobate sunt mult sub ceea ce este necesar pentru plata contractelor în derulare.

În concluzie, mai puțini bani, poate mai puțină cultură și, cu siguranță, mai multă indiferență. Dacă cineva se întreabă cât valorează cultura în România, răspunsul este clar: exact 0,07% din PIB!”, a scris Raluca Turcan.

De cealaltă parte, actualul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a dat de înțeles că nu poate decât să se conformeze cu decizia Ministerului Finanțelor: “Nu noi am renunțat, ci a fost decizia venită de la Ministerul Finanțelor. Desigur că astăzi, prin votul Parlamentului, dânșii puteau să suplimenteze sau să fie de acord cu această sumă. Așa cum am prezentat, bugetul este alocat pentru instituții, nu pentru proiecte’, a declarat Natalia Intotero în Parlament.

Potrivit programului de guvernare al PSD, industria cinematografică și patrimoniul sunt prioritățile Ministerului Culturii pentru anii 2024-2028.

În realitate, scăderea bugetului va afecta exact aceste domenii.

CELE TREI PROIECTE MAJORE PENTRU REABILITAREA PATRIMONIULUI

Potrivit Documentului sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu ale Ministerului Culturii, sunt prevăzute trei proiecte principale bazate pe împrumuturi primite de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru consolidarea patrimoniului din România, la care Guvernul României trebuie să contribuie, la rândul său cu anumite procente.

Este vorba despre două acorduri obținute în 2006 și unul obținut în 2021.

Proiectul F/P 1562 (2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din Romania prevede un împrumut în cuantum de 68% din totalul costurilor, 32% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 114.878.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea reabilitarii unui număr de 16 monumente istorice, în care funcționează instituții publice de cultură, dintre care 13 au fost finalizate si redeschise publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 90%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Finalizarea contractului „design & build” la Biblioteca Franceză „Omnia” Craiova.

• Continuarea investiției la Palatul “Cantacuzino”, aparținând Muzeului Național “George Enescu” prin licitarea restului de executat. De mai bine de un an, șantierul este blocat după ce firma contractată inițial a executat doar 25% din lucrări în 2 ani.

• Cultura la dubă a scris atunci despre situația de la Palatul Cantacuzino de la Calea Victoriei – Muzeul Național George Enescu.

• Tot acest acord din 2006 prevede și inițierea proiectării, finalizarea acesteia și atribuirea contractului de lucrări de restaurare a Muzeului “Kalinderu”, aparținând Muzeului Național de Artă a României și închis publicului de
  mai mulți ani.

Proiectul F/P 1572 (2006) prevede un împrumut ce reprezintă 50% din totalul costurilor, restul de 50% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 233.980.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea finalizării construcției, renovarea sau reabilitarea unui număr de 5 clădiri culturale de interes public în care funcționează instituții de cultură de maximă importanță, dintre care 3 au fost finalizate și redeschise
publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 94%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Atribuirea contractului de lucrări și demararea investiției la Sala „Omnia” din București, aflată în folosința Centrului Național al Dansului
• Finalizarea proiectării la Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 și obținerea avizelor pentru aceasta.

Proiectul LD 2097 (2021) se referă la cel mai mare împrumut accesat pentru cultură – 270.000.000 Euro
net, reprezentând 80% din valoarea proiectelor de reabilitare, restul de 20% fiind responsabilitatea Guvernului României.

Proiectul a fost început efectiv în 2023, iar în prezent se desfășoară următoarele activități: Faza PUZ de proiectare la Muzeul Național al Revolutiei Anticomuniste, în curs de avizare, iar pana la finele anului 2025 se vor finaliza toate celelalte faze.

Este în curs de proiectare faza DALI pentru obiectivele:

• Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
• Așezămintele „Brătianu”, București
• Vila „Florica”, Ștefănești, jud. Arges
• Conacul „Varnav Liteanu”, Liteni, jud. Suceava
• Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Română, Cluj- Napoca
• Muzeul Național de Istorie a României, București

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:
Continuarea activității în cadrul proiectului prin finalizarea proiectărilor licitate în 2023-2024 și
avizarea acestora la toate fazele, precum și:
Licitarea fazelor de proiectare rămase de elaborat ulterioare fazei DALI și a lucrărilor în cadrul
contractelor design&build pentru 6 dintre cele 8 obiective ale proiectului.

• Finalizarea proiectării și avizarea acesteia pentru Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste
• Inițierea procedurii de achiziție pentru contractarea serviciilor de proiectare la faza DALI pentru
  noua sala de spectacole a Operei Naționale Iași.
  

SITUAȚIA DE LA MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

După cum Cultura la dubă a scris AICI, pe larg, consolidarea Palatului Poștelor, clădirea de pe Calea Victoriei care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României, a început în 2002 și ar fi trebuit să se termine în 2006.

Valoarea proiectului se ridica atunci la 4 milioane de dolari, dar firma de construcții a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, după ce a crescut suma inițială de mai multe ori, prin acte adiționale. Consolidarea s-a realizat în proporție de 40%, iar șantierul a fost abandonat, potrivit specialiștilor, afectând și mai tare clădirea, fiindcă partea consolidată apasă mai tare pe cea fragilă.

Au urmat mulți ani de procese până când MNIR a putut organiza, alături de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România, un concurs internațional de arhitectură. De această dată, bugetul pentru consolidare și modernizare a muzeului se ridica la 100 de milioane de euro.

Dar conducerea MNIR a intrat în conflict atât cu OAR, cât și cu firma câștigătoare a concursului. Au urmat alți ani de procese, timp în care clădirea s-a degradat, muzeul a rămas închis în proporție de 80%, iar cele mai multe dintre zecile de mii de piese de patrimoniu au rămas închise în cutii și lăzi.

În prezent, proiectul de consolidare și modernizare a MNIR este gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii și se află în faza DALI – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție.

Aceasta presupune realizarea unui nou studiu tehnic, în baza căruia vor fi stabilite actualele nevoie ale clădirii, precum și indicatorii tehnici și economici necesari.

Cel mai probabil, șantierul de la MNIR nu va începe nici în următorii ani, dat fiind că Guvernul nu a găsit încă un spațiu de depozitare a patrimoniului existent la MNAR, mutare ce presupune investiții în sisteme de climatizare și securitate, transport și pază.

Doar Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului, însumează câteva tone și ar fi nevoie de un efort uriaș pentru mutarea ei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Bugetul Ministerului Culturii pe 2025, redus cu 1,16%. Industria cinematografică și patrimoniul construit, puternic afectate appeared first on Cultura la dubă.

Filmul “Cravata Galbenă”, cu John Malkovich și Ben Schnetzer, urmează să intre în stadiul de producție luna aceasta în București. „Cravata galbenă” spune povestea celebrului dirijor român Sergiu Celibidache.

Ben Schnetzer, cunoscut pentru rolul principal din drama SF apocaliptică, „Y: The Last Man”, îl va interpreta pe celebrul dirijor în anii tinereții, în locul lui Rupert Friend, anunțat inițial pentru rol, iar John Malkovich va juca rolul lui Sergiu Celibidache în ultima parte a vieții.

Filmul va urmări viața dirijorului, de la copilăria sa în România, sub autoritatea strictă a unui tată disciplinar, până la fuga sa dureroasă de acasă, pentru a-și urma visul unei cariere în muzică.

Va fi regizat de fiul dirijorului, Serge Ioan Celebidachi, după un scenariu co-scris împreună cu James Olivier. Producători sunt Adela Vrînceanu Celebidachi, Cristina Dobrițoiu, Andrei Boncea, Christopher Milburn, James Olivier și Robert W. Cort, producător executiv.

Într-un interviu exclusiv pentru Cultura la dubă, Serge Clibidachi a vorbit despre relația cu tatăl său, munca la acest film și povestea din spatele titlului Cravata Galbenă. Citiți interviul AICI.

The post Filmările pentru “Cravata galbenă”, cu John Malkovich în rol principal, încep luna aceasta la București appeared first on Cultura la dubă.

Centrul Național al Cinematografiei a anunțat recent organizarea primului concurs de proiecte cinematografice pe 2022. Potrivit legii, CNC ar trebui să organizeze anual două sesiuni de finanțare, însă Anca Mitran, directorul instituției, explică într-un interviu pentru Cultura la dubă de ce acest lucru nu este posibil tot timpul.

Potrivit acesteia, sumele colectate din mediul privat la Fondul Cinematografic ar trebui să cumuleze măcar 20 de milioane de lei pentru o sesiune de finanțare, fiindcă altfel, banii alocați filmelor ar fi prea puțini.

Totuși, la actuala sesiune se pun la bătaie 40 de milioane de lei, după cum urmează:

• 49% – 19.600.000 lei pentru filmele de ficţiune de lungmetraj;
• 15 % – 6.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lungmetraj debut;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lung și scurtmetraj tematice;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele documentare;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de animaţie;
• 5% – 2.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de scurtmetraj;
• 1% – 400.000 lei pentru dezvoltarea proiectelor de filme de lungmetraj ficţiune, documentare și de animaţie, din care 300.000 lei – ficțiune; 50.000 lei – documentar și 50.000 lei – animație.

Anul acesta, la secțiunea film tematic, CNC invită cineaștii să depună scenarii pentru filme pentru copii și adolescenți, considerând că România duce lipsă de astfel de producții și că, spune Anca Mitran, „avem nevoie de filme de public”.

Iată declarațiile directorului CNC pentru Cultura la dubă:

***

“Ați anunțat recent mult așteptata sesiune de finanțare pe 2022. De ce abia acum?

Este prima sesiune pe acest an. Din păcate, durează foarte mult sesiunile, ca timp. Cu cât sunt mai multe proiecte, cu atât timpul cerut de comisii pentru a citi scenariile este mai mare, plus că există legal o perioadă de o lună de contestații și atunci sesiunile se lungesc destul de mult.

Ce are specific această sesiune?

În primul rând, suma pe care o scoatem pentru producția de filme este aproape dublă și din cauza faptului că nu reușim să organizăm două sesiuni am zis să cumulăm cumva cele două sesiuni. Apoi, am modificat câteva lucruri în regulamentul de participare la concurs.

Cum ar fi?

De exemplu, era un măr al discordiei, comisia la ficțiune era formată din 5 oameni, la documentar și la animație din 3 oameni. În regulament exista o prevedere prin care nota minimă și nota maximă se exclud. Acest lucru era posibil doar la ficțiune, unde comisia avea 5 persoane.

Am scos această prevedere și se iau în considerare toate notele, iar dacă există diferențe, e obligativitatea de a-și apropia notele.

Anul acesta aveți o secțiune dedicată filmului tematic – film pentru copii și adolescenți. De ce ați ales această temă?

Nu am ales-o eu, ci Consiliul de Administrație. Sunt câteva discuții în Consiliu. În general, sesiunea tematică a fost pusă în lege tocmai din dorința de a face filme de public, de a face filme comerciale.

În ultima vreme, toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public, care să nu aibă pretenții pentru premii la festivaluri, ci să aibă pretenții la mulți spectatori, că de fapt asta ne dorim, pentru asta facem filme, ca să aducem spectatorii în sălile de cinematograf.

Și atunci, secțiunea asta tematică în decursul timpului a avut mai multe tematici care, din păcate, la un moment dat o să înceapă să se reia.

Au fost filme de aventură, policier, SF, filmul istoric…

Am avut o mare dezamăgire la sesiunea trecută când am avut evenimente și personalități din istoria României și am avut surpriza că nu s-au înscris decât 3 proiecte.

Confirmă încă o dată că marea majoritate a regizorilor doresc să facă filme de artă și filme pentru festivaluri.

Și acum de ce ați ales film pentru copii și adolescenți? Ați studiat piața, există o nevoie pentru acest public?

Pentru că nu mai sunt filme. Există pe piața românească două categorii care sunt aproape lipsite de filme – comediile și filmele pentru copii.

Nu mai este un Geo Saizescu, nu mai este o Elisabeta Bostan.

Rațiunile țin de mai mulți factori. Nu există un studiu de piață, dar și dumneavostră vedeți. Dacă intrăm într-un mall, în afară de violență, politică…nu prea vezi altceva.

Am vrea un film românesc, cum era seria cu Năică, a lui Zizi Bostan, care îmi arăta puțin peisajul satului, animale, altceva decât zidurile unui oraș, alte lucruri.

Eu am altă concepție despre film.

În momentul în care trăiesc vreo 24 de ore din 24 în oraș, merg pe stradă și văd oameni amărâți, supărați, totul este apăsător, viața noastră socială e destul de complicată.

De ce m-aș duce la cinematograf să văd un film care dezbate aceleași subiecte?

Aș vrea să evadez două ore, să mă duc în altă lume, să văd altceva, să văd o poveste frumoasă de dragoste, să râd la o comedie, să văd chiar un film pentru copii.

Există de la sesiunile anterioare o nemulțumire a producătorilor de film documentar că procentul alocat filmelor documentare este de doar 10%, în ciuda performanțelor obținute de documentarele românești.

Ei ar fi dorit o majorare a procentului, de ce nu se întâmplă acest lucru?

Din păcate nu se poate fiindcă 10% e stabilit prin lege. Până nu se modifică legea, nu se poate. Am încercat și am suplimentat în sesiunea trecută cu niște bani care au rămas de la altă secțiune.

Dar legea este pentru finanțarea producțiilor care sunt în sălile de cinematograf.

Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf.

Până la urmă, din fondul ăsta cinematografic, care nu are nicio componentă bugetară, este adunat numai din piață, noi facem toată producția de filme.

Facem atât scurtmetrajele, cât și documentarele, care nu sunt filme pentru sălile de cinematograf.

Totuși, au fost niște excepții. Colectiv a avut niște performanțe în sălile de cinema, chiar și Acasă.  

Da, sunt. Dar sunt exact excepții care confirmă regula. Noi finanțăm, în medie, 10-11 documentare într-o sesiune. Deci cu 10-11 documentare pe an, în ultimii 10 ani am făcut cel puțin 100 de documentare. De câte ați auzit că au făcut performanță?

Și la fel se întâmplă și cu scurtmetrajele. Finanțăm, în medie, 10-12 scurtmetraje la fiecare sesiune. Ce se întâmplă cu scurtmetrajele noastre?

Noi am creat posibilitatea ca regizorii și producătorii noștri să își promoveze scurtmetrajele în Sala Union, din stagiunea de anul trecut, începând cu 1 octombrie 2021. Vreau să spun că am avut doar două solicitări.

Și atunci revine întrebarea: pentru ce fac aceste filme dacă nu le vede nimeni? Pentru ce le finanțăm?

Credeți că este o problemă cu sistemul de punctare a scenariilor?

E o diferență foarte mare între calitatea scenariului și ce iese după producție. E foarte greu de judecat.

Teoretic, eu judec un scenariu ca pe o operă scrisă. E dificil pentru oricine din comisie să poată să își imagineze cum va fi pus scenariul în producție. Și fiecare membru al comisiei are imaginația lui, care e posibil să nu coincidă cu cea a regizorului.

Și atunci e posibil ca după un scenariu genial să iasă o producție care să nu aibă spectatori. Este foarte greu de controlat acest lucru.

După părerea mea, ar fi foarte fair-play dacă nu ar avea note scenariile. Aici s-au născut foarte multe discuții.

Scenariile ar trebui să fie admise sau respinse, să nu existe o ierarhizare.

Și atunci, departajarea pe ce criterii să fie făcută?

Să nu existe o ierarhie, asta spun. De exemplu, se finanțează 5 filme în sesiunea respectivă și restul nu se finanțează. Din cele 100 de proiecte înscrise la concurs, alegem 5 care sunt apte pentru a fi finanțate. Pentru că ierarhia tot timpul a creat probleme în calculul punctajelor, în sutimi. Este o chestie pur matematică și nu întotdeauna reflectă realitatea.

Nu întotdeauna punctajul regizorului sau al producătorului reflectă foarte bine realitatea.

Mai este în discuții schimbarea legii cinematografiei?

Există acea lege pe care am discutat-o noi, să sperăm că reușim să o punem pe site-ul ministerului spre consultare. Ea este trimisă la minister, probabil o să sufere câteva modificări din punct de vedere legislativ.

Noi, cei din domeniu, am discutat-o acum câțiva ani de zile, și ea cuprinde aceste îmbunătățiri. Actuala lege funcționează din 2006. Legislația s-a schimbat, noi ne-am schimbat, condițiile de producție s-au schimbat. Trebuie aliniată și cu legislația europeană și convențiile de coproducție.

De ce nu ați organizat pe anul acesta două sesiuni de finanțare, așa cum prevede legea?

Așa cum spuneam la început, sesiunea trecută s-a întins foarte mult, s-au terminat contestațiile prin luna mai. Și a doua rațiune ține de sumă.

Fondul Cinematografic nu este un fond fix. Noi nu avem certitudinea sumelor pe care le adunăm în cont. Nu putem organiza o sesiune de concurs dacă nu avem un minim de 20 de milioane de lei în contul fondului, lucru care nu poate fi controlat.

Sursele la fond sunt foarte diverse. De exemplu, sălile de cinematograf nu au funcționat în pandemie. Ele nu au dat bani către fond.

Mai sunt publicitarii, agenții economici care comercializează casete și alte suporturi. Pot să am încasări la fond de 3 milioane luna aceasta și pot să am 10 milioane luna viitoare. Din această cauză, nici sesiunile nu au date fixe.

În lege nu e prevăzută o sumă minimă pentru organizarea unei sesiuni, dar nu e economic să faci o sesiune cu o sumă mai mică. De exemplu, dacă faci o sesiune cu 10 milioane de lei, vei avea secțiuni la care trebuie să dai 10%. 10% la debut înseamnă 1 milion. Niciun film nu se mai face la ora actuală cu 1 milion de lei.

Și 20 de milioane de lei înseamnă o sumă mult prea mică. Bugetul mediu al unui lungmetraj a ajuns la 700.000 de euro. E foarte dificil să faci o sesiune cu mai puțin de 20 de milioane de lei.”

Perioada de depunere a dosarelor la concursul de proiecte cinematografice este 15 septembrie – 20 octombrie 2022. De anul acesta, producătorii nu mai sunt nevoiți să depună dosarele în format fizic, ci o pot face pe o platformă creată online. Detalii AICI.

The post Anca Mitran, directorul CNC: “Toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public.” appeared first on Cultura la dubă.

În anii ’50, cinematografia mondială își revenea după Al Doilea Război Mondial, urmând, în mare măsură, rețete de filme care erau testate și ștampilate de Hollywood: Western-uri hipermasculine, eroi demni, mizanscene studiate și montaj meticulos.

“Era de aur” a Hollywood-ului răsuna și în restul lumii. Părea că singurul fel prin care un film poate avea succes este după modelul american.

În 1960, Jean-Luc Godard a făcut filmul À bout de souffle, iar anul a fost marcat întocmai de revoluția pe care a făcut-o filmul regizorului francez.

Încă de la primele proiecții, filmul a zguduit lumea cinematografiei prin montajul aparent brutal, imaginea tremurată și ritmul atipic. Comentariul social pe care filmul l-a adus reprezintă, de fapt, adevărata valoare a sa.

Același lucru poate fi spus și despre următoarele filme ale lui Godard: Une femme est une femme, Les carabiniers, Alphaville, Pierrot le fou sau Masculin féminin sunt filme clasice din cinematografia mondială.

Mai mult decât atât, opera lui Jean-Luc Godard reprezintă o sursă de inspirație pentru cineaștii rebeli, nonconformiștii care, la rândul lor, au schimbat lumea filmului: Brian de Palma, Martin Scorsese, Francis Ford Coppola, Quentin Tarantino, Werner Herzog, Yorgos Lanthimos, Xavier Dolan.

În total, Festivalul de Film de la Cannes a proiectat, de-a lungul timpului, 22 de filme semnate de Jean-Luc Godard. Ironic, în 1968, regizorul a pus umărul la oprirea desfășurării festivalului, alături de cineastul Claude Lelouch, în semn de solidaritate cu protestele studențești din Franța. La fel de ironică este iubirea lui declarată pentru filme americane din “Epoca de Aur” a Hollywood-ului, având în vedere stilistica atât de nonconformistă a filmelor lui.

Jean-Paul Belmondo, Anna Karina, Jean Seberg sau Brigitte Bardot sunt printre super-starurile care s-au remarcat în filmele lui Jean-Luc Godard.

Iar producătorul româno-francez Marin Karmitz a avut șansa de a lucra cu Godard ca asistentul său de regie și ca producător.

The post Moștenirea lui Jean-Luc Godard appeared first on Cultura la dubă.

Ziua presupune reduceri consistente la prețurile biletelor la cinema, precum și evenimente organizate în muzee și teatre, după cum Cultura la dubă a anunțat AICI.

Inițiativa aparține Asociației Operatorilor de Cinema și este realizată în parteneriat cu Ministerul Culturii.

Situația sălilor de cinema este îngrijorătoare în țara noastră. Înainte de 1990 existau 450 de cinematografe, iar în prezent mai sunt 90 de cinematografe funcționale, iar în numeroase orașe mici și mai ales în mediul rural, românii nu au acces la vreo sală de proiecții.

În aceste condiții, pe lista cinematografelor participante la Ziua Cinematografelor nu se regăsesc foarte multe săli. Iată, totuși, care sunt acestea:

• CINEMA CITY din Arad, Bacău, Baia Mare, Brașov, Brăila, București-AFI Cotroceni, București-Mega Mall, București-ParkLake, București-Sun Plaza, Buzău, Cluj Iulius Mall, Cluj VIVO!, Constanța City Park, Constanța VIVO!, Deva, Galați, Iași, Piatra Neamț, Pitești, Ploiești AFI, Ploiești Shopping City, Râmnicu Vâlcea, Severin Shopping City, Suceava, Târgu Jiu, Târgu Mureș, Timișoara Iulius Mall, Timișoara Shopping City – prețuri de la 8 lei

• Happy Cinema din Alexandria, Bacău, Bistrița-Năsăud, Buzău, București, Buzău, Focșani, Vaslui – prețuri de la 8 lei

• Csiki Mozi Miercurea Ciuc – prețuri de la 8 lei

• Cinematografele active în rețeaua RADEF România Film: Europa București, Patria Craiova, Arta Sibiu, Florin Piersic Cluj Napoca, Sergiu Nicolaescu Târgu Jiu și Cinema-Mon Amour din Piatra Neamț – preț fix de 8 lei/bilet.

The post Bilete la film începând de la 8 lei, de Ziua Cinematografelor appeared first on Cultura la dubă.

Transferul lui Matei și un concurs de scurtmetraje au reaprins, însă, o prietenie care s-a consolidat treptat și pe care s-au pus bazele unui proiect care la început se dorea a fi doar un film de o vară. Acum, Matei și Răzvan spun că sunt fondatorii clubului de film Overthink, format din aproximativ 20 de elevi de liceu, care se ocupă de realizarea de scurtmetraje și de lungmetraje.

Anul acesta au participat la festivalul-concurs de book-trailere Boovie cu un trailer pentru cartea ”Cel care mă așteaptă” a autoarei Parinoush Saniie și au primit mențiune, iar Mirabela Porondi a câștigat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină.

„Nu avem profesioniști în spate, nu avem îndrumători, ne jucăm cu camera în mână. Suntem niște amatori care încearcă să facă ceva. Oricine poate să facă asta, noi doar avem inițiativa.”, a declarat Theodor Vieru, editorul video al echipei, într-un interviu acordat Cultura la dubă de o parte a membrilor clubului.

Overthink are la activ două scurtmetraje, un lungmetraj și un trailer și nu vrea să se oprească aici.

Cum ați început clubul de film?

Matei Elesei (fondator și regizor): Am avut un început foarte sfios. Am avut o propunere de realizare a unui scurtmetraj antidrog. La vremea respectivă nu cunoșteam pe nimeni din liceu în afară de colegul meu Răzvan Marin, cu care mă cunoșteam încă din clasele primare.

Răzvan Marin (co-fondator, actor): Matei mi-a cerut ajutorul pentru realizarea filmului cu tema antidrog. A fost primul nostru proiect și primul concurs la care am câștigat locul I cu ajutorul altor colegi din școală.

Erați pasionați de cinematografie când ați început proiectul sau pasiunea s-a dezvoltat pe parcurs?

Matei Elesei: Încă de când eram mic mă filmam singur pe dealuri și așa a început totul pentru mine. Pasiunea a luat amploare în anii de liceu, cu un an și jumătate în urmă. Inițial nu m-am gândit că aș putea realiza un club de film, dar oferindu-ni-se propunerea de realizare a unui scurtmetraj antidrog am strâns cât mai mulți oameni alături de noi. După aceea ni s-a propus să realizăm mai multe proiecte. Cel mai important lucru care a adus clubul de film aici este prietenia dintre mine și Răzvan.

După antidrog am avut o propunere la nivelul liceului, venită din partea unul club de voluntariat, care colaborează cu UNICEF, de realizare a unui scurtmetraj pe tema familiei.

Răzvan Marin: După acest proiect am început altul din proprie inițiativă, Ecou Ecvestru.

Cum v-ați extins echipa?

Răzvan Marin: La început nu aveam cu cine să realizăm acest proiect și eu am venit în ajutorul lui Matei. La rândul meu am chemat alți prieteni și ei i-au adus pe alții. Am mai recrutat oameni de pe stradă. La prima scenă din Ecou Ecvestru ne-am împărțit în trei echipe și am mers prin locuri apropiate de zona în care filmam și am adunat oameni de pe stradă întrebându-i dacă vor să aibă un rol de figurație în film. Așa am reușit să umplem un autocar de 40 de locuri.

După ce am realizat mai multe proiecte oamenii ne-au văzut munca și unii dintre ei au apreciat-o și au vrut să ne cunoască. Au venit să își pună în practică pasiunea pentru actorie, scenaristică, filmat, editat și ușor-ușor am adunat persoane pentru fiecare departament.

Matei Elesei: Așa a devenit clubul de film mai cunoscut în liceu. După Ecou Ecvestru, în toamna ce a urmat, am realizat o nouă serie de recrutări la care au venit ceva oameni, destul de talentați în arta filmului.

Povestiți-mi despre primul vostru lungmetraj, Ecou Ecvestru. Cât de mult ați muncit la el?

Matei Elesei: Ne-am dorit să facem un film pentru o vară. Ca să avem o idee de pornire a trebuit să mă gândesc la ceva mai special. Am zis să filmăm într-o tabără ecvestră și toată acțiunea să se desfășoare în jurul acelei tabere.

Răzvan Marin: Am stat trei săptămâni în acea tabără, în corturi. Ne trezeam dimineață la opt și filmam direct, nu mâncam, nimic, și terminam noaptea, la două-trei, poate chiar patru, stând în frig. Eu, de exemplu, stăteam cu lanterna pe colegii mei în așa fel încât să se vadă ceva. La momentul respectiv nu aveam o luminozitate foarte bună a camerei.

Matei Elesei: Am rezervat trei săptămâni acolo, dar în afară de acele săptămâni a mai fost încă o lună de filmări în afara hergheliei, pe diguri, în păduri, lacuri. În final, filmarea și editarea au durat din iulie până în octombrie 2021. În spatele cadrelor reușite sau mai puțin reușite e foarte multă muncă, foarte mult stres, uneori și certuri.

Cum v-ați promovat filmul?

Matei Elesei: Doamna directoare ne-a permis să difuzăm filmul în fiecare clasă de liceu. A fost destul de greu pentru că așteptările noastre erau destul de mari. La unele clase am fost aplaudați, dar la alte clase oamenii râdeau de noi. Pe cât de plăcut a fost, pe atât de dur.

Cum obțineți resurse financiare pentru realizarea unei producții?

Matei Elesei: Bugetul filmului vine din buzunarele noastre. Chiar dacă aparatura de filmat îmi aparține, recuzita, transportul, cazările sunt plătite din buzunarele membrilor echipei.

Cum faceți rost de costume?

Matei Elesei: Noi confecționăm costumele, iar eu sunt colecționar de antichități, specialist în domeniul faleristicii, adică al decorațiilor militare, prin urmare unele dintre costume sunt din colecția personală.

Cum a fost experiența Festivalului Boovie pentru voi? Cum a fost procesul de scriere a unui scenariu după un roman?

Matei Elesei: L-am descoperit pe Dragoș Cantăr care este un cameraman excepțional și a ascultat toate indicațiile oferite pe platoul de filmare. Tot datorită lui Răzvan am descoperit-o pe Mirabela Porondi și i-am oferit rolul principal în film și se pare că s-a descurcat chiar foarte bine.

Eu, alături de Dragoș și Alia, am scris scenariul. Am căutat câteva secvențe importante din carte și am început filmările. Nu am vrut să îi dau filmului o tentă dinamică. Al nostru e puțin mai nostalgic și dramatic.

Din punctul meu de vedere, Boovie a fost una dintre cele mai faine experiențe, pe care până la vremea respectivă nu o mai întâlnisem. La Focșani am ajuns să cunoaștem foarte mulți oameni din domeniul care ne pasionează.

La ce proiect lucrați acum?

Elesei Matei: Avem un viitor proiect chiar foarte măreț. Vara aceasta vrem să îl realizăm. Este un film despre liceeni. Știm că au mai fost două sau trei filme în care a jucat și Ștefan Bănică, dar noi ne dorim să facem ceva cu totul diferit. Momentan lucrăm la scenariu.

Ne-ar fi de ajutor dacă am avea sponsorizări. Vrem să extindem filmările în București și Constanța. Sponsorizările vin destul de greu pentru că oamenii nu ne-au descoperit încă adevăratul potențial. Cel mai mare regret al meu este că nu am avut posibilitatea de a înființa Overthink cu mai mult timp înainte. Poate am fi realizat lucruri mai mărețe.

Ce veți face cu pasiunea pentru cinematografie mai departe? Vă doriți să mergeți la o facultate de arte și sa activați în domeniu?

Elesei Matei: Dintre membrii care fac parte din acest club eu sunt singurul care își dorește să urmeze drumul pe regie, în rest doar câțiva colegi se numără printre cei care vor să fie videografi, fotografi, editori, în schimb mai avem colege care vor sa meargă mai departe pe drumul artelor plastice, ele sunt pictorițe.

Cum vedeți România ca țară în care sa vă dezvoltați pasiunea pentru cinematografie?

Elesei Matei: România este o țară extraordinară, cu un potențial nemaipomenit, ce îți oferă posibilități nemărginite de a face film.

Ce înseamnă pentru tine aceste posibilități nemărginite?

Elesei Matei: Peisaje, istorie, oameni, cultură, dragoste.

Spui că ești pasionat de istorie. Îți dorești să regizezi filme istorice?

Elesei Matei: Da, după ce voi termina regia, primul film va fi unul istoric.

Aveți în plan să continuați proiectul clubului de film după terminarea liceului? V-ați gandit ce veți face cu el după ce veți pleca la facultate?

Elesei Matei: După terminarea liceului, planul meu este ca Overthink să se dezvolte ca un club de film la nivel național, să existe în fiecare oraș o secțiune în care elevii de liceu nu numai să învețe să facă film, ci ulterior să concureze cu filmulețele realizate de ei la un festival național numit Overthink.

The post Cum se vede cinematografia prin ochii unor adolescenți – povestea “Overthink”, clubul de film înființat de liceeni din Bacău appeared first on Cultura la dubă.

În luna ianuarie anunțam că celebra actriță franceză Laetitia Casta readuce la viață povestea pianistei române Clara Haskil, în spectacolul Clara Haskil, Prélude et Fugue, o producție a Teatrului Rond Point, montată la Paris.

Ceva timp mai târziu, Laetitia Casta a acceptat să acorde primul său interviu pentru o publicație din România – Cultura la dubă.

Ne-am întâlnit într-o dimineață, într-o cafenea tipic pariziană, în cartierul Montparnasse din capitala Franței. Neînsoțită, îmbracată în blugi și un pulover colorat, având la gât mărgele făcute de unul dintre copiii săi, nemachiată, actrița emana o frumusețe naturală și mai impresionantă decât cea care a consacrat-o în reclamele L’Oreal din anii ’90.

Ne-a adus împreună interesul pentru Clara Haskil, pianista de origine română numită de Chaplin “un geniu”. Însă extrem de deschisă, Laetitia Casta a acceptat să vorbească și despre alte subiecte, cum ar fi dificultățile întâlnite în carieră, cum a fost să crească 4 copii și să rămână un supermodel și o actriță de succes sau cum a făcut față unor tentative de abuz, pe când avea doar 15 ani.

Vă invităm, așadar, să descoperiți latura umană și sensibilă a unei celebrități franceze pe care o știm doar din filme și reclame.

***

Laetitia, povestește-ne, te rog, cum ai primit rolul Clarei Haskil? A fost un casting sau ți s-a oferit direct?

Nu a fost un casting, eu am mai lucrat cu regizorul înainte în teatru și voiam să avem din nou o experiență artistică împreună. Căutam o piesă de teatru care să fie foarte interesantă și apoi el mi-a spus: ai fi ok să faci un monolog?

Și am zis că da, dacă mi se potrivește. Apoi a apărut textul Clara Haskil.

Și cum ți s-a părut piesa?

Nu a fost atât despre piesă, cât despre emoția, sensibilitatea Clarei Haskil. Nu o știam înainte. Am fost șocată de sensibilitatea acestei femei și am vrut să împărtășesc asta oamenilor.

Ce te-a impresionat la poveste, dincolo de sensibilitatea personajului?

Am găsit câteva puncte în comun cu ea, de exemplu faptul că ea a plecat din sânul familiei când era foarte tânără, la fel ca mine, a intrat într-o lume a adulților, ca mine, călătorea non-stop, ca mine, nu a avut o copilărie, la fel ca mine. Un caracter puternic, ca al meu, hahahaha.

Eu nu mi-am schimbat felul de a fi, chiar dacă atunci când am început cariera, am fost foarte criticată.

De ce?

Pentru că eram diferită. Pentru că nu corespundeam tiparului de atunci. Uite, acum fetele de orice dimensiuni sau culoare au șansa de a fi promovate în lumea aceasta a modei, lumea e mult mai deschisă, ceea ce e foarte important.

Dar când am început eu, diferențele nu erau acceptate. Iar eu m-am luptat pentru asta, la fel ca ea (nr. Clara Haskil), s-a luptat pentru felul ei de a fi.

Spuneai că nu ai avut o copilărie din cauza carierei. Dacă privești în urmă, regreți asta, regreți că ai investit atât de mult în latura profesională sau ești recunoscătoare pentru ceea ce ți-a adus cariera?

Știi, e ca și cum ai întreba un pește de ce trăiești în apă. Eu asta sunt, pentru mine e imposibil să mă gândesc că lucrurile ar fi putut sta diferit pentru că asta e viața mea.

Mă întrebam dacă regreți sacrificiile făcute pe atunci.

La vremea respectivă nu știam că sunt sacrificii. Făceam asta pentru că o făceam bine, era ușor pentru mine.

Oricum, eu eram foarte timidă, nu mă duceam la petreceri cu prietenii, nu eram ca orice copil sau adolescent. Și atunci, cred că am ajuns în aceasta lume pentru că așa era dat să fie.

Dacă aș fi avut o copilărie normală, probabil aș fi fost nefericită pentru că eram timidă, îmi era jenă de mine, nu aveam cu ce să mă joc, nu eram bună la asta.

Actoria te-a ajutat să devii mai puternică?

Nu, cred că pentru mine actoria este o modalitate de a-mi folosi empatia pentru oameni. Am o hipersensibilitate și, după cum spuneam mai devreme, faptul că eram criticată, m-a făcut să devin și mai introvertită și sensibilă.

Revenind la spectacol, cum a fost pentru tine revenirea în teatru și cu un one woman show?

Iubesc teatrul, asta prefer înaintea cinemaului. Pentru că e real, nu poți să te prefaci, sunt oameni în fața ta care plătesc să vină să te vadă.

De fapt, este ca o întâlnire de iubire.

Serios!

Am avut spectacol pe 14 februarie în Elveția, o seară specială, iar teatrul era plin. Și eram uimită că au venit la spectacol, au ales teatrul și acest spectacol. M-am simțit foarte recunoscătoare, e un sentiment special.

Am citit că spectacolul a fost foarte bine primit de către criticii francezi. Cum te-a făcut asta să te simți?

E amuzant că atunci când aștepți asta, nu vine nimic. Și muncești mult ca să demonstrezi că poți. Și, când în final o faci pentru tine, nu îți mai pasă de critici. E ca un bonus, dar tu deja știi că ai ajuns acolo unde trebuie.

Muzica ei te-a ajutat să pregătești personajul mai bine? Ai ascultat concertele ei de pian?

Da, nu eram o mare cunoscătoare a muzicii clasice, îmi place muzica clasică și ascult deseori, dar nu sunt o mare specialistă.

Dar am putut învăța diferențele dintre interpretările ei și ale altui pianist. Iar auzul meu a devenit, treptat, mai sensibil. Muzica ei este atât de pură și de specială!

Cum a reacționat familia ta la spectacol? Copiii tăi au venit să te vadă?

Da, au venit! Și pentru că aveam turneu, le-am zis să aleagă țările în care vor să vină cu mine. Și mă însoțesc în unele locuri. De exemplu, în mai vom fi în Grecia.

Mă întreb dacă vei veni și în România cu spectacolul.

Este visul meu! Pentru că ea a devenit cetățean elevețian din cauza războiului, dar România este țara în care s-a născut. Trebuie să merg acolo! Ar fi un simbol atât de important!

Ai mai fost vreodată în România?

Nu și mi-aș dori tare mult să merg. Visul meu ar fi să încheiem turneul în România. Și chiar să ajungem și în Israel, pentru că era evreică.

Cum este pentru tine, ca femeie și ca mama, să fii parte din industria frumuseții și cea a cinematografiei?

Când eram în vârful carierei mele de model, am devenit mamă, iar oamenii mă întrebau de ce am făcut un copil.

E simplu, pentru mine viața e mai importantă decât cariera, nu am ascultat niciodată de ceea ce au spus alții.

E ceva ce o profesoară i-a spus și Clarei Haskil: nu asculta niciodată sfaturi. Așa am fost și eu mereu.

Când mi-au spus să nu fac copii, am făcut copii, când mi-au spus să nu fac filme, am făcut filme, aveam doar 19 ani. Pur și simplu așa e firea mea.

Cum a fost actoria, în comparație cu cariera de model?

Mai grea! Sunt foarte diferite.

Lumea cinematografiei pare foarte deschisă, dar, de fapt, nu este. Sunt familii în interior, grupulețe.

Iar când vii din exterior, din altă lume, nu au așteptări foarte mari de la tine.

Credeau că ești fata frumoasă și atât?

Exact. Și credeau că dacă ai succes într-un domeniu, nu mai poți face și altceva. Și mi-a luat mult timp să îi fac să înțeleagă că pot fi autentică în ceea ce fac, la fel cum i s-a întâmplat și Clarei Haskil. E vorba despre legitimitate, ceva ce câștigi în timp.

Ce te face acum fericită?

Să fiu eu însămi, să fac lucrurile care îmi plac, să mă plimb cu oamenii care îmi plac. Mă simt foarte liberă pentru că pot să fac ce vreau. Ce era considerată fragilitate înainte, este o putere astăzi.

Le transmiți copiilor tăi pasiunea pentru artă?

Nu mi-am propus să fac asta. Dar, de exemplu, fiica mea cea mare vrea să fie actriță. A venit natural. Când crești într-o familie de artiști, arta este foarte importantă.

Tinerilor care vor citi articolul și sunt interesați de actorie, ce sfat le-ai da? În special tinerelor fete.

Dacă pentru ei actoria este mai importantă decât orice altceva, visează la asta, se trezesc cu gândul la asta, dacă este ca un foc interior, atunci trebuie să o facă.

Tu ești de acord cu ideea că dacă vrei să fii actor trebuie să fii deschis să faci orice ți se cere? De exemplu, mai multe absolvenți de teatru din România ne-au povestit că în școală li s-au cerut lucruri neobișnuite, sub pretextul că trebuie să o facă dacă vor să fie actori. De exemplu, să se dezbrace la un exemen de actorie.

Nu. Păi dacă joci rolul unui criminal, trebuie să omori pe cineva? Nu e normal, ăsta e un abuz. Și, oricum, este mai dificil să fie dezbrăcat emoțional decât dezbrăcat fizic.

Ai fost vreodată în situația în care ai simțit că ești victima unui abuz?

Nu am ajuns niciodată în punctul abuzului, am oprit lucrurile dinainte.

Am simțit că unii oameni au încercat să mă abuzeze, atât psihic cât și fizic, dar eu am simțit imediat pericolul și m-am apărat.

Am fost suficient de puternică încât să părăsesc un platou de filmare și să spun „nu fac asta” pentru că nu este corect pentru mine.

Chiar și când eram foarte tânără. La 15 ani, am putut să spun „nu, asta nu este normal”.

Și ca să ne întoarcem acolo de unde am plecat, la Clara Haskil, ce ai putea spune că este cu adevărat special la spectacol?

Oricine poate fi Clara Haskil. Te poți recunoaște în ea în diferite momente din viață. Ea vorbește direct oamenilor.

***

“Performanța Laetitiei Casta în Clasa Haskil, Prélude et Fugue, te lasă fără respirație. Ea demonstrează veleități actoricești magistrale.”, notează publicația Midi Libre.

Textul scris de Serge Kribus evocă diferite momente din viața Clarei Haskil, de la copilăria în București la cariera strălucitoare de artistă. Regizorul Safy Nebbou susține că a ales-o pe Laetitia Casta pentru acest rol datorită grației și sensibilității sale, dar și fiindcă cele două ar avea mai multe aspect în comun, precum “îndoielile și singurătatea trăite de aceste două femei”.

Costumele spectacolului sunt realizată de prestigioasa casă de modă franceză Saint Laurent.

Spectacolul a fost într-un turneu în Franța și Elveția, iar în luna mai va ajunge în Grecia.

Laetitia Casta este una dintre cele mai cunoscute actrițe franceze ale generației sale, fiind apreciată atât pentru roluri în filme, cât și în spectacole de teatru. În anul 2021, ea a fost celebrată de Festivalul de Film de la Locarno cu Premiul pentru Excelență.

De asemenea, este considerată una dintre frumusețile-simbol ale Franței, având o carieră bogată ca supermodel.

În 1998, ea a devenit imaginea L’Oréal Paris, iar în modă a colaborat cu cele mai mari branduri, precum Chanel, Saint Laurent, Louis Vuitton, Valentino, Dolce and Gabbana, Cavalli, etc. Este căsătorită cu actorul și regizorul francez Louis Garrel și este mama a 4 copii.

The post Laetitia Casta, interviu pentru Cultura la dubă: “Visez să ajung în România cu spectacolul Clara Haskil” appeared first on Cultura la dubă.

Azi au fost anunțate nominalizările la Premiile Gopo, evenimentul care premiază în fiecare an vârfurile cinematografiei românești.

Dintre filmele care au avut premiera în cinematografele din România anul trecut, Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (r. Radu Jude), Câmp de maci (r. Eugen Jebeleanu), Malmkrog (r. Cristi Puiu), Neidentificat (r. Bogdan George Apetri) și Otto Barbarul (r. Ruxandra Ghițescu) sunt nominalizate la categoria Cel mai bun film de lungmetraj.

Filmul regizat de Ruxandra Ghițescu, Otto Barbarul, are cele mai multe nominalizări – 13, urmat de Malmkrog, cu 11 nominalizări.

Babardeală cu bucluc sau porno balamuc, Neidentificat, Câmp de maci și Luca au fiecare câte 7 nominalizări.

Una dintre revelațiile de anul acesta, tânăra actriță Ioana Bugarin, are două nominalizări, una pentru rol principal, una pentru rol secundar.

Iată lista completă a nominalizărilor:

Cea mai bună regie

• Bogdan George Apetri pentru filmul Neidentificat
• Cristi Puiu pentru filmul Malmkrog
• Eugen Jebeleanu pentru filmul Câmp de maci
• Radu Jude pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Ruxandra Ghițescu pentru filmul Otto Barbarul

Cel mai bun actor în rol principal

• Adrian Titieni pentru rolul Mircea din filmul Tata mută munții
• Bogdan Farcaș pentru rolul Florin Iespas din filmul Neidentificat
• Conrad Mericoffer pentru rolul Cristi din filmul Câmp de maci
• István Téglás pentru rolul Luca din filmul Luca
• Mircea Andreescu pentru rolul Emil din filmul După 40 de zile

Cea mai buna actriță în rol principal

• Andreea Grămoșteanu pentru rolul Dora din filmul Complet Necunoscuți
• Ioana Bugarin pentru rolul Mia din filmul Mia își ratează răzbunarea
• Katia Pascariu pentru rolul Emi din filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Marina Palii pentru rolul Olga din filmul Malmkrog
• Nicoleta Hâncu pentru rolul Clara din filmul Poate mai trăiesc și azi

Cel mai bun actor în rol secundar

• Alexandru Potocean pentru rolul Mircea din filmul Câmp de maci
• Dragoș Dumitru pentru rolul Bănel din filmul Neidentificat
• István Téglás pentru rolul majordomul din filmul Malmkrog
• Iulian Postelnicu pentru rolul Costin Penea din filmul Otto Barbarul
• Toma Cuzin pentru rolul Culai Ifrim din filmul Și atunci…ce e libertatea?

Cea mai bună actriță în rol secundar

• Ioana Bugarin pentru rolul Laura din filmul Otto barbarul
• Ioana Flora pentru rolul Mirela din filmul Otto barbarul
• Maria Junghiețu pentru rolul Rodica din filmul Berliner
• Maria Popistașu pentru rolul Anastasia din filmul Mia își ratează răzbunarea
• Rodica Mandache pentru rolul Floarea Plătici din filmul Luca

Cel mai bun scenariu

• Cristi Puiu pentru filmul Malmkrog
• Ioana Moraru pentru filmul Câmp de maci
• Iulian Postelnicu, Bogdan George Apetri pentru filmul Neidentificat
• Radu Jude pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Ruxandra Ghițescu pentru filmul Otto barbarul

Cea mai bună imagine

• Ana Drăghici pentru filmul  Otto barbarul
• Cosmin Dumitrache pentru filmul România Sălbatică
• George Dăscălescu pentru filmul Luca
• Marius Panduru RSC pentru filmul Câmp de maci
• Tudor Vladimir Panduru RSC pentru filmul Malmkrog

Cel mai bun montaj

• Bogdan George Apetri pentru filmul Neidentificat
• Cătălin Cristuțiu pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Dana Bunescu pentru filmul Otto barbarul
• Dragoș Apetri, Andrei Iancu și Bogdan Zărnoianu pentru filmul Malmkrog
• Mircea Olteanu și Costi Zaharia pentru filmul Tata mută munții

Cel mai bun sunet

• Christophe Vintrignier, Zoran Maksimovic, Ognjen Popic, Niklas Scarp, Florin Tăbăcaru, Jean Paul Bernard pentru filmul Malmkrog
• Dana Bunescu, Michel Schillings și Hrvoje Radnic pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Dan Ștefan Rucăreanu, Ioan Filip și Matei Vasilache pentru filmul România Sălbatică
• Marius Leftărache și Dragoș Știrbu pentru filmul Tata mută munții
• Mārtiņš Rozentals, Jiří Klenka pentru filmul  Neidentificat

Cea mai bună muzică originală

• Alexei Țurcan pentru filmul România Sălbatică
• Octavian Albu “Otto”, Cardinal pentru filmul Otto Barbarul
• Petre Bog pentru filmul Tata mută munții
• Thierry Malet pentru filmul Luca
• Vasile Șirli pentru filmul Scara

Cele mai bune decoruri

• Călin Papură pentru filmul Și atunci…ce e libertatea?
• Cristina Barbu pentru filmul Luca
• Cristina Paula, Ana Barbu pentru filmul Malmkrog
• Simona Pădurețu pentru filmul Tata mută munții
• Sorin Dima pentru filmul Scara

Cele mai bune costume

• Mălina Ionescu pentru filmul Otto Barbarul
• Carmen Moldovan pentru filmul Luca
• Cireșica Cuciuc pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc
• Nicoleta Cârnu pentru filmul Și atunci…ce e libertatea?
• Oana Păunescu pentru filmul Malmkrog

Cel mai bun machiaj și cea mai bună coafură

• Betty Făcăianu, Nicoleta Petrache, Lidia Ivanov, Camelia Borcan pentru filmul Și atunci… ce e libertatea?
• Bianca Boeroiu și Elena Tudor pentru filmul Luca
• Dana Roșeanu, Elena Tudor și  Manuela Tudor pentru filmul Malmkrog
• Daniela Busoiu și Alexandra Bârlădeanu pentru filmul Scara
• Gabriela Gociu și Manuela Tudor pentru filmul Otto Barbarul

Cel mai bun film de debut

• Casa cu păpuși (r. Tudor Platon) 
• Câmp de maci (r. Eugen Jebeleanu) 
• Complet Necunoscuți (r. Octavian Strunilă) 
• Otto barbarul (r. Ruxandra Ghițescu) 
• România Sălbatică (r. Dan Dinu) 

Cel mai bun documentar

• Casa cu păpuși  r. Tudor Platon,  producători: Carla Fotea, Ada Solomon, Tudor Platon, Alecu Solomon | România (microFILM)
• Holy Father r. Andrei Dăscălescu, producător: Anda Ionescu | România (Filmlab)
• Ieșirea trenurilor din gară r. Radu Jude, Adrian Cioflâncă producători: Ada Solomon, Carla Fotea, Radu Jude | România (microFILM)
• În mijlocul meu, vocea r. Andra Hera, producători: Cătălin Mitulescu, Andra Hera | România (Strada Film)
• Noi împotriva noastră  r. Andra Tarara, producători: Anamaria Antoci, Anda Ionescu | România (Tangaj Production)
• România Sălbatică r. Dan Dinu, producători: Tudor Giurgiu, Matei Truța, Vlad Rădulescu | România (NTD Film, Libra Films, HBO Europe, Avanpost Media)

Cel mai bun scurtmetraj de ficțiune

• Eu sunt Dorin r.  Valeriu Andriuță, producători: Iulia Andriuță, Florin Șerban | România (Fantascope Film)
• Extravaganzia mare, blat subțire, sos iute r. Andrei Redinciuc, producători: Carol Ionescu, Andrei Redinciuc  | România (Icar Films)
• Interfon 15  r. Andrei Epure,  producători: Ana Maria Gheorghe, Alexandru Teodorescu | România (Saga Film)
• Prin oraș circulă povești de dragoste r. Carina Gabriela Dașoveanu | România (U.N.A.T.C. I.L. Caragiale)
• Șoarecele B  r. Ioachim Stroe,  producător: Anca Puiu, Claudiu Mitcu | România (Mandragora, Wearebasca)
• When Night Meets Dawn  r. Andreea Cristina Borțun,  producător: Gabriela Suciu Pădurețu, Andreea Cristina Borțun | România (Atelier de Film)

Cel mai bun scurtmetraj documentar

• Același vis r. Vlad Petri, producător: Vlad Petri |România (Activ Docs)
• In a family r. Teodor Ioniță | România (U.N.A.T.C. I.L. Caragiale)
• Triplex confinium r. Maria Bălănean| România (SNSPA)
• Tu, ăla cu mustață! r. Răzvan Oprescu, producător: Boeru Alin | România (Baia Băieților)

Tânără speranță 

• Alex Pintică pentru regia și montajul  scurtmetrajului Trecut de ora 8
• Andrei Epure pentru regia scurtmetrajelor Interfon 15, Poate întunericul mă va acoperi
• Laurențiu Răducanu pentru imaginea lungmetrajelor După 40 de zile, Poate mai trăiesc și azi și a scurtmetrajelor When Night Meets Dawn, Interfon 15
• Marc Titieni pentru rolul Otto din lungmetrajul Otto barbarul
• Miruna Minculescu pentru regia scurtmetrajului Fragmentări

Cel mai bun film european

• Adieu les cons / Adio, proștilor! r. Albert Dupontel | Franța (distribuitor: Independența Film)
• Annette r. Leos Carax | Franța (distribuitor:Transilvania Film)
• Another Round / Încă un rând r. Thomas Vinterberg | Danemarca (distribuitor: Bad Unicorn)
• Les traducteurs / Traducătorii  r. Régis Roinsard | Franța, Belgia (distribuitor: Independența Film)
• Portrait de la jeune fille en feu / Portretul unei femei în flăcări r. Céline Sciamma | Franța (distribuitor: Voodoo Film)

Gala Premiilor Gopo va avea loc pe 19 aprilie, însă organizatorii nu au anunțat momentan locul desfășurării.

The post Filmele “Otto Barbarul” și “Malmkrog” conduc lista nominalizărilor la Premiile Gopo 2022 appeared first on Cultura la dubă.

Nu este surprinzător că listele Academiei Americane de Film sunt asemănătoare cu nominalizările la Globurile de Aur și ne așteptăm ca și în ceea ce privește câștigătorii să fie păstrată această asemănare.

Varietatea de genuri între filmele nominalizate este cu totul aparte anul acesta, la categoriile principale regăsindu-se filme din genurile musical, SF, western, comedie, biografic, istoric, thriller și altele.

Iată mai jos nominalizările la cele mai importante categorii, la cea de-a 94-a ceremonie a Premiilor Oscar:

Cel mai bun film

“Belfast”
“CODA”
“Don’t Look Up”
“Drive My Car”
“Dune”
“King Richard”
“Licorice Pizza”
“Nightmare Alley”
“The Power of the Dog”
“West Side Story”

Cel mai bun actor într-un rol principal

Javier Bardem, “Being the Ricardos”
Benedict Cumberbatch, “The Power of the Dog”
Andrew Garfield, “Tick, Tick… Boom!”
Will Smith, “King Richard”
Denzel Washington, “The Tragedy of Macbeth”

Cea mai bună actriță într-un rol principal

Jessica Chastain, “The Eyes of Tammy Faye”
Olivia Colman, “The Lost Daughter”
Penelope Cruz, “Parallel Mothers”
Nicole Kidman, “Being the Ricardos”
Kristen Stewart, “Spencer”

Cea mai bună regie

Kenneth Branagh, “Belfast”
Ryusuke Hamaguchi, “Drive My Car”
Paul Thomas Anderson, “Licorice Pizza”
Jane Campion, “The Power of the Dog”
Steven Spielberg, “West Side Story”

Cea mai bună imagine

Greig Fraser, “Dune”
Dan Laustsen, “Nightmare Alley”
Ari Wegner, “The Power of the Dog”
Bruno Delbonnel, “The Tragedy of Macbeth”
Janusz Kaminski, “West Side Story”

Cel mai bun montaj

Hank Corwin, “Don’t Look Up”
Joe Walker, “Dune”
Pamela Martin, “King Richard”
Peter Sciberras, “The Power of the Dog”
Myron Kerstein și Andrew Weisblum, “Tick, Tick… Boom!”

Cel mai bun film internațional

“Drive My Car”
“Flee”
“The Hand of God”
“Lunana: A Yak in the Classroom”
“The Worst Person in the World”

Cea mai bună scenografie

“Dune”
“Nightmare Alley”
“The Power of the Dog”
“The Tragedy of Macbeth”
“West Side Story”

Cel mai bun scenariu original

“Belfast”
“Don’t Look Up”
“King Richard”
“Licorice Pizza”
“The Worst Person in the World”

Cel mai bun scenariu adaptat

“CODA”
“Drive My Car”
“Dune”
“The Lost Daughter”
“The Power of the Dog”

Cel mai bun documentar

“Ascension”
“Attica”
“Flee”
“Summer of Soul”
Writing with Fire”

Cea mai bună actriță într-un rol secundar

Jessie Buckley, “The Lost Daughter”
Ariana DeBose, “West Side Story”
Judi Dench, “Belfast”
Kirsten Dunst, “The Power of the Dog”
Aunjanue Ellis, “King Richard”

Cel mai bun actor într-un rol secundar

Ciaran Hinds, “Belfast”
Troy Kotsur, “CODA”
Jesse Plemons, “The Power of the Dog”
J.K. Simmons, “Being the Ricardos”
Kodi Smit-McPhee, “The Power of the Dog”

Festivitatea de decernare a Premiilor Oscar va avea loc pe 27 martie. Lista completă de nominalizări o găsiți AICI.

The post “The Power of the Dog”, “Dune”, “Belfast” și “West Side Story” conduc lista nominalizărilor la Premiile Oscar 2022 appeared first on Cultura la dubă.

Potrivit organizatorilor, ediția actuală „urmărește promovarea filmelor care propun forme inovatoare sau aparțin genului fantastic și reprezintă un prim demers în inițierea unei platforme pentru dezvoltarea formală a genurilor și limbajului cinematografic”.

Evenimentul se adresează regizoarelor, scenaristelor și producătoarelor, care își pot depune proiectele până pe data de 15 iulie. Numărul total de locuri disponibile este de 5.

Pentru a se înscrie, absolventele interesate trebuie să fi scris, realizat sau produs cel puțin un scurtmetraj (indiferent dacă acesta a fost sau nu inclus într-un circuit festivalier) și să se afle în stadiul de dezvoltare cu primul sau al doilea lungmetraj.

Mai mult, ele trebuie să atașeze aplicației un draft de scenariu sau un treatment de minimum 12 pagini pentru un film de lungmetraj.

Condițiile complete și formularul de înscriere pot fi consultate AICI.

Proiectele depuse vor fi evaluate de o comisie de experți desemnați de ARFC, rezultatele urmând a fi anunțate în luna august.

Ulterior, rezidența propriu-zisă va consta într-o săptămână de lucru cu specialiști ai industriei cinematografice din România, dar și din afara țării. În plus, vor fi organizate proiecții de film, masterclass-uri și sesiuni de pitching.

La finalul rezidenței, 3 dintre participante vor primi și câte un premiu:

• o bursă de 1750 de euro,
• o bursă de tip consultanță de scenariu
• o bursă de participare la o platformă internațională de co-producție.

The post Absolventele facultăților de film, invitate la Rezidența FemArt appeared first on Cultura la dubă.