“Colectiv”, filmul care a impresionat lumea întreagă, dar nu și pe români. Alexander Nanau, regizor: “Ura se varsă aici în orice.”

foto: Bogdan Iordache/ PhotoCube

Publicația Rolling Stone a declarat aseară “Colectiv” drept cel mai bun film al anului 2020, în întreaga lume. Time Magazine l-a așezat pe locul 2 în același top. Iar IndieWire a scris că este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism realizate vreodată.

Aprecierile pot fi găsite în aproape orice publicație de prestigiu mondial, precum New York Times, Variety sau The Guardian.

Recenziile de peste hotare au cel un aspect în comun: criticii spun că povestea filmului “Colectiv”, despre un sistem corupt care ucide prin minciună, are rezonanță în orice societate.

Culmea este că România, țara în care a avut loc tragedia de la Colectiv este și țara care a rezonat cel mai puțin cu filmul lui Alexander Nanau.

Acesta a intrat în cinematografele de la noi în februarie, apoi a continuat să fie rulat în martie, dar difuzarea la cinema a fost întreruptă de pandemie. A devenit apoi disponibil pe HBO Go.

Acum, în timp ce presă străină îl elogiază, fiindcă a intrat de curând pe piața din America și Marea Britanie, la noi deja s-a stins aproape orice ecou. Chiar și în ciuda faptului că filmul este propunerea României la Premiile Oscar 2021 și este nominalizat la Premiile Academiei Europene de Film.

În urmă cu două zile, regizorul Alexander Nanau a primit și Premiul pentru Excelență la DOC NYC, cel mai mare festival de film documentar din SUA.

Despre toate acestea am stat de vorbă chiar cu Alexander Nanau. Acesta ne-a explicat și de ce a ales ca filmul să poarte numele colectiv, de ce crede că românii au reacționat diferit, dar și cum vede șansele la Premiile Oscar.

Alexander, cum credeai că o să fie parcursul filmului anul acesta, în festivaluri și în cinematografe și cum a fost, de fapt? Ce s-a schimbat?

La începutul anului se anunța că filmul va circula la foarte multe festivaluri, mai mari sau mijlocii, evident că filmul urma să intre în cinematografele din mai multe țări mai devreme, în mai, iar asta a fost amânat.

Au fost acum lansările în cinema în America și în Anglia și urmează Franța, în februarie anul viitor, Australia, Noua Zeelandă, Japonia, Italia. Toate se vor întâmpla în 2021, la început.

Dar cum se arată acum și pentru că presa internațională este atât de favorabilă filmului, merge foarte bine și distribuția lui pe sistemul VOD.

Am văzut că ați avut review-uri excelente de la marile publicații din lume și aș vrea să te întreb cât de mult crezi că a contat să aveți cele două companii americane, distribuitoare ale filmului în America?

Contează foarte mult să ai parteneri puternici oriunde, în distribuția filmului, pentru că știu mai bine să aleagă momentul intrării unui film pe piață, au oameni de PR foarte buni, care intră în contact cu presa.

Indubitabil este foarte important să ai un partener puternic, mai ales Magnolia Pictures și Participant Media, fiind în spatele atâtor filme de renume, presa se uită către ei. Adică faptul că ei aleg să îți distribuie filmul, deja este o apreciere de calitate, pentru că nu se bagă la orice și lucrează cu un film ca și cum ar fi copilul lor.

Legătura dintre voi s-a creat după premiera de la Veneția?

Da, după premiera de la Veneția, printr-un publicist foarte bun, apoi am mers la Toronto deja cu reacții foarte bune după Veneția. Practic, la Toronto am început discuțiile cu distribuitorii mari. Era unul dintre filmele favorite de la Veneția și am fost căutați de toată lumea.

Colectiv este propunerea României la Premiile Oscar, la cel mai bun lungmetraj străin, așa cum a fost redenumită acea categorie, dar înțeleg că distribuitorii americani vor încerca să îl înscrie și la cel mai bun film documentar.

Da, filmul este deja înscris la cel mai bun documentar.

Și ce a însemnat pentru tine propunerea României? E prima dată când România propune un film documentar.

Cred că este un pas firesc care a fost făcut, cred că este cel mai valabil film la momentul ăsta, despre România și cred că o societate care are curajul prin cultură să își pună o oglindă în față și să vadă care este, de fapt, statusul quo al societății, dă un semn foarte bun și ne arată cumva că există o nevoie de schimbare în România.

Dar trebuie aici foarte clar menționat că cei care l-au menționat sunt un juriu independent, format din critici de film. Nu este CNC sau Ministerul Culturii. Asta trebuie punctat foarte clar, mai ales că înțeleg că au apărut voci în instituții, că de ce a fost acest film nominalizat.

Au fost și printre spectatorii români reacții care spun că filmul ar fi, de fapt, despre Vlad Voiculescu, că a fost făcut ca să îl propulseze pe el. Cum îți explici tu aceste reacții?

Mi le explic printr-o lipsă foarte mare de cultură, în România.

Filmul a fost filmat în 2016, când Vlad Voiculescu nu era un politician, era un cetățean simplu, care a fost numit ministru al Sănătății.

Cumva ne așteptam la acest lucru, cunoaștem recțiile autohtone și ura care se varsă aici în orice, dar faptul că oamenii care zic așa ceva nu sunt în stare să vadă mai departe de această lozincă, să vadă că filmul ăsta arată ceva esențial prin prezența lui Vlad Voiculescu, că a fost primul omul dintr-o postură de putere a statului care a spus „nu îi puteam trata pe acești arși”, asta spune ceva.

A fost nevoie de un om independent, care nu e legat de mâini și de picioare de un partid, să spună acest simplu adevăr. Dacă acest simplu adevăr ar fi fost spus imediat după incendiu, ar fi murit mult mai puțini oameni.

“Faptul că anumiți oameni refuză să citească filmul și să citească ce înseamnă, de fapt, transparență și adevăr pentru viețile oamenilor, care sunt călcate în picioare de către un stat, mie îmi zice doar două lucruri. Ori este o lipsă totală de cultură, de capacitate de a citi un film, ori este rea intenție total.”

Alexander Nanau, regizorul filmului Colectiv

Și am citit această reacție foarte mult din partea unor oameni despre care știu că sunt profund corupți.

Oameni care sunt sistemul de sănătate, care au propagat aceste idei. Pentru că oamenii corupți nu pot fi niciodată pentru transparență și pentru adevăr.

Sunt unele review-uri internaționale care spun că este unul dintre cele mai bune filme despre jurnalism, făcute vreodată. Aș vrea să te întreb ce te-a determinat ca după ce aveai deja material filmat cu echipa Gazetei Sporturilor, să introduci în film partea cu Vlad Voiculescu?

Realitatea, așa cum s-a întâmplat ea, ne-a ghidat cumva către asta. Ideea mi-a venit când a picat ministrul Cadariu, atunci am scris foarte multe scrisori și am încercat să facem asta cu domnul Cioloș, fiindcă dânsul promitea transparență. Mi-am dorit să văd povestea și din partea cealaltă, nu doar din partea jurnaliștilor.

“Prima idee nu a fost să îl urmărim pe Vlad Voiculescu, ci să îl urmărim pe Dacian Cioloș, cum încearcă să repare greșeala pe care o făcuse numindu-l ministru pe Cadariu. Dar din partea domnului Cioloș nu a venit niciun răspuns niciodată.”

În consecință, când au apărut zvonurile că Vlad Voiculescu este în discuții pentru acest post, am început să văd cine este și cum pot da de el, să văd dacă ar fi deschis la așa ceva.

Și mi-a luat vreo 10 zile până am reușit să dau de el și să îl conving să se vadă cu mine.

Ce fel de reacții ai primit la festivalurile la care ai apucat să mergi fizic? Ce i-a marcat cel mai tare pe cei din afară?

E greu de spus, pentru că filmul are foarte multe layere, dar am văzut că în orice societate era o reacție asemănătoare, un fel de furie a oamenilor, că au pierdut controlul asupra propriei vieți.

Acest mecanism se regăsește și în alte țări, poate nu în spitale, dar poate la locul de muncă, oamenii își dau seama că au pierdut controlul asupra propriei vieți și constată că acest contract social nu mai funcționează, cu toate că ne numim democrații.

În ceea ce privește Premiile Oscar, de ce crezi că ar fi nevoie pentru ca un film românesc să câștige un Oscar? Avem un trecut cumva sinuos al filmelor românești cu șanse la Oscar, iar mulți oameni din industrie cu care am stat de vorbă spuneau că totul ține, de fapt, de lobby-ul care se face în lumea filmului american.

Cert este că și noi venim cumva în urma unor filme care au generat multă atenție în State. Colectiv are de beneficiat de pe urma a ceea ce au făcut celelalte filme și ceilalți autori, prin prezența lor și prin calitatea filmelor lor.

În cazul nostru, este un film care vorbește tuturor și oamenii se simt reprezentați de această poveste. Mulți jurnaliști americani au spus că este un film la fel de valabil despre America. Dar asta nu înseamnă că dacă este o poveste valabilă pentru America, pot fi nominalizat.

Între timp, 30% dintre membrii Academiei Americane de Film sunt din afara Americii. Sunt din Europa, America de Sud, din Asia.

Sigur are mult de-a face și cu cum te percepe presa și cum îndreaptă atenția asupra ta.

Noi suntem într-o poziție privilegiată pentru că în ultimul timp, toate topurile importante, de la Time Magazine sau Rolling Stone, ne au în top 10 al celor mai bune filme ale anului 2020. Și suntem singurul documentar care se repetă în toate topurile. Și în multe singurul film care nu este vorbit în limba engleză.

Asta nu e ceva ce cineva a influențat prin lobby, ci se datorează calității filmului.

Te întrebam la interviul pe care l-am făcut în ianuarie, dacă veți invita și oameni din guvern și manageri de spitale să vadă acest film. Și ai spus că vor fi invitați. Ai avut printre spectatori la premierele din țară oameni din instituțiile publice?

Niciodată din politica românească. Au fost procurori și foarte mulți ambasadori ai altor țări, care au susținut filmul.

Dar politicul românesc nu, nu a vorbit niciodată despre nimic.

“Nici când s-a anunțat propunerea României nu s-a mișcat nimic în politic, nu am auzit un cuvânt de la Ministerul Culturii.”

Este o tăcere totală care continuă și în televiziuni.

Nu am un răspuns de ce televiziunile au făcut un blackout total la această propunere.

Filmul este nominalizat la Premiile Academiei Europene, unde tu ai mai fost nominalizat cu Toto și surorile lui. Și Toto și surorile lui a fost un film foarte premiat și apreciat în toată lumea și aș vrea să te întreb cum îți vezi tu evoluția, ca regizor, între cele două filme?

Bună întrebare, nu m-am gândit la asta.

Cred că schimbările care vin odată cu facerea unui film sunt foarte greu de perceput pentru tine, probabil le percepi mai târziu, peste 10-15 ani, dar acum nu îmi dau seama.

Poate dacă Toto era un film complex pentru că urmărea 3 personaje principale, colectiv a devenit o lucrare și mai complexă, care sigur nu ar fi existat dacă nu aș fi învățat de la Toto cum povestești despre mai multe personaje într-un film.

Acum lucrezi la un nou film?

Sunt în dezvoltare și lucrez la mai multe proiecte, încă nu am decis care să fie următorul care să intre în producție.

Dar intenționezi să continui cu documentare sau să treci și la ficțiune?

Am ambele opțiuni pe masă.

De ce ai ales să numești filmul colectiv? Înainte de el, au fost în plan și alte nume?

Ne-am gândit și la alte nume, dacă mai țin bine minte era și versuri din melodiile Goodbye to Gravity, era unul Shadow Puppets. Dar ne-am dat seama că colectiv, nu scris cu C mare, ci cu c mic, reprezintă colectivul, o poveste mult mai mare care îmbină foarte multe direcții ale societății – presa, politicul, cetățeanul – și atunci pentru noi a fost o poveste despre colectivul în care trăim.