foto: Grégoire Mahler
Anamaria Vartolomei este unul dintre zecile de mii de copii români cărora părinții au vrut să le asigure un trai mai bun și au plecat să lucreze peste hotare. Ana a copilărit într-un sat din județul Bacău și a luat-o de la capăt într-o țară străină pe când avea doar 6 ani. Iar aceasta s-a dovedit a fi șansa vieții ei.
“M-am născut la Bacău în 1999 și am crescut la Plopu, sat ce aparține orașului Dărmănești, alături de bunici, până la vârsta de 6 ani, părinții mei fiind plecați în Franța de când aveam 2 ani.”
Așa își începe Anamaria povestea în interviul pe care a acceptat să îl acorde pentru Cultura la dubă, la doar câteva zile după ce prestigioasa Academie César din Franța a inclus-o într-o selecție restrânsă de revelații ale anului 2021 în cinema, pentru rolul său din filmul Just Kids.
Anamaria Vartolomei a intrat în atenția specialiștilor de film pe când avea doar 12 ani, după ce a jucat primul său rol într-un film.
Se întâmpla să fie aleasă să joace într-o poveste regizată de actrița franceză de orgine română, Eva Ionesco – My Little Princess, inspirată chiar din viața regizoarei. În copilăria sa, Eva Ionesco a fost fotografiată în ipostaze nud de către mama ei, fotografa franceză de origine română, Irina Ionesco. La vremea aceea, fotografiile au iscat controverse.
În My Little Princess, Anamaria Vartolomei a apărut în scene asemănătoare, iar curajul și talentul său au fost apreciate de critici. Anamaria a jucat alături de celebra actriță franceză Isabelle Huppert, iar pentru rolul său a fost nominalizată la Premiile Lumière, la categoria cea mai promițătoare tânără actriță în 2012.
Din acel moment nu doar talentul, ci și frumusețea sa ieșită din comun au intrat în atenția presei franceze. Tânăra Ana este de câțiva ani încoace și o prezență nelipsită de la prezentările de modă ale casei Chanel, iar rolurile în filme au continuat și ele să vină.
Însă dincolo de șarmul Franței și eleganța evenimentelor la care participă, Ana se mândrește cu țara de origine și povestește despre ea în interviurile din presa străină.
Am purtat discuția de mai jos în limba română, pe care Anamaria Vartolomei o vorbește ca și când nu ar fi plecat niciodată de aici.
Ana, spune-ne te rog, care este relația ta cu România și cu Franța. Când și de ce ai plecat de la Bacău?
Părinții mei au plecat pentru a-și crea un viitor mai bun și pentru a-mi oferi o extindere a posibilităților mai ofertantă. M-am alăturat lor la vârsta de 6 ani și aici ne-am stabilit, ne-am construit, am crescut, ne-am dezvoltat.
“România e țara mea maternă, iar Franța e țara cosmopolită, deschisă și diversă care m-a adoptat și mi-a permis să îmi fac din pasiune, meseria.”
Anamaria Vartolomei, actriță
Cum s-a născut pasiunea ta pentru actorie și cum a evoluat? Ce studii ai în acest sens?
Școala mea primară propunea diverse activități extrașcolare, dintre care: teatru, poezie și punere în scenă. O prietenă s-a înscris și am urmat-o și eu. Și așa mi s-a stârnit interesul. Atât de tare mi-a plăcut încât le-am cerut părinților mei să mă înscrie la curs de teatru în afara școlii.
În perioada aia, tatăl meu, care are o firmă în construcții, lucra la o actriță de teatru. I-a vorbit despre mine și ea i-a dat un site de casting online. Căutând noi acolo pentru a vedea despre ce e vorba, am dat peste anunțul de casting al filmului My Little Princess, realizat de Eva Ionesco.
Cireașa de pe tort : Eva are origini românești! Fizic corespundeam cererilor, așa că am decis să răspundem la anunț și m-am prezentat la audiții. Eva m-a ales să o joc pe Violeta și de atunci nu am mai vrut să fac altceva.
Ea m-a orientat spre Cours Florent, o școală de teatru renumită din Paris, unde am studiat 2 ani. Și acum doi ani am urmat tot un curs de teatru numit Les Enfants Terribles. Ambele au fost destul de interesante, dar pentru mine platoul rămâne cursul cel mai bogat, iar partenerii de joc cei mai buni profesori.
Academia César te-a ales drept una din revelațiile anului 2021, pentru rolul din filmul Just Kids. Ce înseamnă asta pentru tine?
Revelațiile la César sunt alese de un comitet de directori/directoare de casting. Așa că e liniștitor aș spune, să ai validarea, susținerea și încurajarea lor. E deja o mare recompensă!
Părinții cum au reacționat când le-ai zis că vrei să studiezi actoria?
Părinții mei m-au susținut din prima. Au fost foarte deschiși și s-au arătat înțelegători față de un rol în fața căruia mulți părinți ar fi dat înapoi.
Le mulțumesc enorm pentru echilibrul și încurajarea pe care mi le oferă.
Cu ei vorbești în română sau în franceză?
“La noi se vorbește română. Amestecată cu franceză ce-i drept (râde), dar pentru noi rădăcinile sunt foarte prețioase așa că e important să păstram limba maternă.”
Ești foarte frumoasă! Cu cine ți se spune că semeni din familia ta, de la cine ai moștenit trăsăturile, culoarea ochilor?
Mulțumesc! As spune ca sunt un mix din ambii părinți, dar mai mult seman cu tata. Ochii i-am mostenit de la bunica mamei.
Cum ai reușit să răzbești intr-un domeniu atât de dificil, cu o concurență atât de mare?
Cu muncă, ca în orice domeniu, nu e vreun secret. Cu încredere, determinare și o echipa bună.
Familia e echipa personală care te cunoaște mai bine ca oricine și știe să te orienteze în caz de dubiu, iar echipa profesională: agentul de film și agentul de imagine. Ei sunt aici să te învețe să alegi, să te faci rară și să înțelegi unele reguli ale industriei, pentru a ști cum să le utilizezi.
“Să fii bine înconjurat este primordial, dar cel mai important e să rămâi fidel ție însuți și să îți asculți instinctul. Făcând asta consider că nu ai cum să dai greș.”
Ți-ar plăcea să lucrezi și cu un regizor român?
Da, foarte mult! Admir sensibilitatea aparte și dimensiunea brută ale cinema-ului românesc. Cristian Mungiu este un realizator față de care am foarte multă stimă și mi-aș dori enorm să fiu dirijată de el.
Acum doi ani am văzut și Un pas în urma serafimilor, de Daniel Sandu, cu ocazia festivalului de film românesc la Paris și l-am adorat!
E amuzant că un an după aceea am fost aleasă să fac parte din juriul festivalului de film Effervescence, de la Mâcon, un oraș din Franța, iar acest film a concurat în competiția oficială. În unanimitate i-am atribuit marele premiu și vă jur că nu mi-am influențat colegele. (râde)
Cinema-ul românesc are multe de oferit, este un cinema al sentimentului, al adevărului, de care sunt mândră.
Din tot ce ai povestit înțeleg și că te atrage mai mult actoria de film decât cea de teatru. Așa este?
Nu știu, cum spuneam mai devreme, am urmat doar cursuri de teatru și aspectul școlar m-a cam înghețat un pic. Îmi place spontaneitatea ce emană din cinema și poate și faptul că dacă greșești, poți să o iei de la capăt. Pe scenă e mai complicat.
Dar teatrul îți oferă o tehnică impresionantă, iar atunci când cochetezi cu genii ca Shakespeare, Musset, Molière sau Racine și te confrunți cu problematicile personajelor lor, cinema-ul pare mai simplu după.
Pe tine ce te mai leagă acum de România?
Amintiri, familie, cunoștințe și:
“Iubesc România pentru frumusețea țării noastre, mâncarea delicioasă, muzica populară de vis și voia bună ce emană din noi.”
Unde te vezi în viitor, ce îți dorești cel mai mult să faci?
Îmi este greu să mă proiectez pentru că mediul care mă pasionează și în care am decis să evoluez nu îmi permite. E dificil să te simți actriță când totul se poate opri dintr-un moment în altul. Dar sper, cu ajutorul lui Dumnezeu, să îmbătrânesc pe un platou de cinema.
Pe lângă actorie, ce alte pasiuni ai? Cum îți place să îți petreci timpul liber?
Ca orice fată de vârsta mea cred, îmi place să profit de prietenii mei, să ascult muzică, să citesc, să dansez și să călătoresc. De-abia aștept să se redeschidă cinema-urile, sălile de concert, restaurantele și muzeele… Mare nevoie avem!
Puteți urmări aici interviul acordat de Anamaria Vartolomei Academiei César.
Multumim Cultura la dubă pentru că ne faci cunoștință cu oameni frumoși!
Comments are closed.