foto: Adi Bulboacă
“Nu voiam nici măcar dreptate pentru tot răul făcut, mi-am dorit un singur lucru: Să mă lase în pace! Să pot să trăiesc normal. Mi se părea un vis să poți să trăiești normal.”
Anka Levana este actriță a Teatrului Evreiesc din București, fiică, soră, prietenă, soție și, de 5 ani încoace, o fericită mamă. Era acasă cu copilul său în ziua în care o știre i-a tulburat liniștea interioară – “Felix Alexa a fost angajat la Teatrul Național București”.
A fost reîntoarcerea emoțională într-un trecut sumbru, de care credea că a scăpat.
“I-am pus hainele în doi saci, pe care i-am lăsat în ghereta portarului din fața Teatrului Național. <Astea sunt pentru Felix Alexa>”. Deși au trecut 15 ani de când s-a despărțit de Felix Alexa, își amintește urmăririle din noapte, amenințările, ieșirile violente și frica. Zilele astea, odată cu redeschiderea subiectului în spațiul public, a avut din nou insomnii și stări de greață.
În fața unui val public de revoltă față de angajarea sa la TNB și a unor noi mărturisiri legate de comportamentul său, Felix Alexa a răspuns recent prin dezvăluirea unui mail intim, scris în urmă cu 10 ani de regizoarea Iulia Grigoriu, fosta sa studentă și una dintre tinerele care se consideră victimele sale. Alexa a anunțat, de asemenea, că va cere în instanță scuze publice și daune morale.
A fost momentul care a determinat-o pe Anka Levana să își spună povestea.
“Am simțit că nu trebuie să o las singură pe Iulia. Că trebuie să reacționez. S-a trecut prea ușor peste rănile unor femei. Am simțit că am tăcut prea mult și că tăcerea mă făcea complice la abuz.”, motivează Anka mărturia pe care o veți citi mai jos.
Este și felul ei de a răspunde la veșnicele întrebări și îndoieli care planează asupra victimelor: „De ce abia acum?”, „De ce nu a făcut plângere la poliție?”, „De ce a stat?”
Vrei să-ți spui numele public? “Da.” – a fost răspunsul ferm al actriței.
Mărturia pe care ne-a încredințat-o nu a suferit deloc modificări. Nici reacția trimisă apoi de regizorul Felix Alexa, pe care l-am contactat pentru un punct de vedere. Acesta a scris un text amplu în care suntem amenințați cu toții cu trimiterea în judecată.
***
ANKA LEVANA, actriță: „Când am încercat să obțin un ordin de restricție, mi s-a spus că trebuie să încerce de trei ori să mă omoare!”
“Nu am fost studenta lui. Am avut o relație asumată în care a existat consimțământ de ambele părți. Tot ceea ce a fost în acea relație, detalii, intimități, secrete încredințate, lucruri legate de familie, totul va rămâne în acea relație. Indiscutabil.
Mă voi referi strict la perioada de după despărțire, o despărțire grea, venită după multe încercări eșuate, o despărțire pe care a refuzat să o accepte. Aveam deja toate indiciile că nu va fi ușor, dar nu mi-am imaginat că vor urma multe luni de hărțuire constantă, amenințări, urmăriri, violență, abuz psihologic și emoțional, în care cea mai inofensivă amenințare a fost “o să am grijă să nu mai calci niciodată pe vreo scenă!”
Prima plângere la poliție a fost în data de 29.09.2011, atunci când mi-a spart ușa de la casă. Cu pumni și cu picioare. În urma apelului la 112 a venit un echipaj de poliție. Eram atât de învinețită la față, de frică, încât m-au întrebat de trei ori dacă individul a reușit să mă bată. A fost un echipaj mixt, un polițist și o polițistă. Polițista mi-a spus “nu plec de aici până nu depui plângere”. A fost prima femeie pe care am simțit-o alături.
A doua plângere la poliție a fost pentru vandalizarea mașinii, respectiv, toate cauciucurile tăiate, parbrizul și oglinzile sparte. Polițiștii care au făcut constatarea au cerut și accesul la camerele de supraveghere și nu mai insist pe subiect, întrucât, ulterior, și-a recunoscut fapta.
A treia plângere la poliție a fost la o lună după aceste incidente (30.10. 2011), timp în care m-a sunat și mi-a trimis constant mesaje în care eram amenințată și înjurată, timp în care “pur întâmplător” trecea prin fața blocului în care locuiam și mai suna la interfon, tot cu amenințări.
Îmi era frică să mai ies singură din casă sau să mă întorc singură acasă, astfel încât, în toată această perioadă de coșmar, am fost însoțită de oameni. De prieteni. De martori.
Anka Levana, actriță
Mă întorceam de la o aniversare, însoțită de doi prieteni. L-au văzut în fața blocului în care locuiam și țin minte că am început să tremur și le-am spus să o luăm prin spatele blocului, dar ne văzuse deja. Tot ce îmi amintesc este un țiuit în urechi și senzația de leșin. Prietenul meu se pusese în fața mea și îi repeta “nu te atingi de ea, nu te las să te apropii de ea, nu te atingi de ea!” în timp ce el era, efectiv, într-un delir în care mă înjura atât pe mine, cât și pe familia mea. Au reușit să mă bage în scara blocului, să mă conducă până în fața ușii, țin minte că îmi tremurau atât de tare mâinile încât nu reușeam să descui ușa.
A doua zi m-au sunat și mi-au povestit că, după ce m-au lăsat pe mine, i-a urmărit pe ei, și că ar trebui să mai depun o plângere la poliție, că lucrurile sunt foarte grave. Am mers la poliție în ziua respectivă, însoțită. Pe drum am vomitat de trei ori. I-am arătat domnului polițist și mesajele pe care le primeam. Din păcate, la vremea respectivă, mesajele scrise nu erau acceptate ca probe în instanță.
“Suntem legați de mâini și de picioare de o legislație tâmpită.”
“Ne dorim să vă ajutăm și ne simțim neputincioși”.
“Vom face tot ceea ce putem să vă ajutăm.”
În cazul meu, cu legile care erau atunci, Poliția Română s-a comportat impecabil.
Am simțit mai multă empatie și mai mult sprijin din partea polițiștilor decât din partea breslei.
Anka Levana, actriță
Nu e o judecată, e o constatare.
Am avut o singură prietenă, din breaslă, un singur om care m-a ajutat enorm, în toate lunile alea în care am trăit în teroare, în anxietate, cu atacuri de panică și depresie, cu pulsul 120 și câte 7 sedative pe zi, cu 43 de kg îmbrăcată. În lunile alea de rău fizic, în care vomitam aproape zilnic, de frică, de nervi, de neputință, prietena, doamna, actrița, a fost colacul meu de salvare. Și-mi vine să plâng când mă gândesc la câte a îndurat și ea. Orice ar face, orice ar spune, o voi purta în sufletul meu pentru tot restul vieții.
Pentru că au urmat încă cinci luni de ba “te omor”, ba “mă omor”, de ba “te iubesc”, ba “te urăsc”, singura constantă fiind că mă va distruge. Cinci luni de la ultima plângere depusă, până când s-a schimbat legea.
A fost nevoie să fie omorâte două femei și alte șase rănite grav, pentru ca legea să se schimbe. M-au sunat imediat de la Poliția Română: “Domnișoară, s-a schimbat legea, acum putem să vă ajutăm!”
Am fost chemată la secție pentru identificare. Mi-au arătat o poză cu el și m-au întrebat dacă poartă ochelari. L-au chemat a doua zi la poliție. Știu asta pentru că a urmat o serie de mesaje care începeau cu “nenorocito, cum ai putut?”. Mesaje în care m-a înjurat atât pe mine, cât și pe polițistul care îl interogase.
Concluzia polițistului: “Domnul nu vrea să accepte despărțirea. După tot ce v-a făcut, după atâta timp, el încă speră la o împăcare.”
S-a liniștit după ce a fost la poliție? Nu. Au încetat telefoanele și mesajele de amenințare? Nu.
Țin minte un episod în care a sunat noaptea la interfon și urla, am închis de tot interfonul, am pus scaune în ușa nouă, cuțite lângă pat
Anka Levana, actriță
(așa am dormit lunile alea).
Dar am uitat să ne punem telefoanele la încărcat. Mama, care ne-a sunat și aveam telefoanele închise, și eu și fratele meu, într-un atac de panică, a sunat un prieten de familie să vină urgent la noi, că “poate a reușit să intre peste ei”. Nu vreau să mă gândesc la ce a fost în sufletul ei în toată perioada. Prietenul de familie, după ce a verificat că suntem în viață, a rugat portarul să sune la 112 când îl vede mai vede prin preajmă. Portarul i-a spus că îi era frică să sune și că l-a alungat în momentul în care a început să lovească cu picioarele în gratiile de la ușa blocului.
Asta trăiam.
Supraviețuiam.
În acest context a venit și telefonul de la poliție, dacă doresc să merg mai departe cu plângerile. În instanță. Dacă mai am putere pentru un proces sau dacă doresc o înțelegere amiabilă.
N-am mai avut putere. Nu voiam să mă răzbun, nu voiam nici măcar dreptate pentru tot răul făcut, mi-am dorit un singur lucru: Să mă lase în pace! Să pot să trăiesc normal. Mi se părea un vis să poți să trăiești normal.
Am ajuns la o înțelegere de comun acord, “îmi retrag plângerile dacă încetezi să mă hărțuiești”.
Îmi cer iertare tuturor celor care au avut de suferit pentru că nu am avut puterea
Anka Levana, actriță
să merg mai departe!
M-am gândit la voi, mă gândesc la voi, am o rană în suflet și vreau să știți că voi sunteți singurul motiv pentru care am decis să ies public.
Îmi cer iertare prietenei mele, știu că ar fi vrut să merg mai departe, știu că am dezamăgit-o. N-am mai putut să duc, a fost mult și dureros. Mă judec cu mintea pe care o am acum și cu legile pe care le avem acum, nu cu mintea de 25 de ani și cu legislația care era atunci, când 1270 (o mie două sute șaptezeci) de mesaje nu erau probe în instanță și în care, atunci când am încercat să obțin un ordin de restricție, mi s-a spus că trebuie să încerce să mă omoare de trei ori!
Asta a fost lumea în care am trăit.
Îmi plânge sufletul când mă gândesc la toate și îmi doream să pot să scriu detașată, dar nu pot, nu pot să vorbesc despre lucrurile astea fără un gol imens în stomac și fără să retrăiesc senzația de atunci, de frică, umilință, neputință.
Mă opresc aici pentru că eu nu voi întoarce niciodată răul. Consider închis acest capitol din viața mea.” – mărturisește Anka Levana pentru Cultura la dubă.
Anka Levana susține că Felix Alexa a continuat să o sune chiar și după ce ea s-a căsătorit. Soțul său răspundea la telefon și asculta cum Felix Alexa o denigrează: „Este o curvă, o să te distrugă și pe tine, cum m-a distrus pe mine.”, povestește Anka.
L-am contactat pe Felix Alexa pentru a afla cum răspunde acestor relatări. I-am trimis întrebări punctuale, referitoare la fiecare acuzație care i se aduce în acest material. Nu a răspuns întrebărilor, ci a trimis un text amplu din care reiese că este victima unor atacuri și a hărțuirii venite din partea tuturor celor care scriu despre el.
Regizorul a cerut ca textul său să fie “foarte vizibil”. Îl redăm aici integral.
FELIX ALEXA, regizor: „Sunt un om ca oricare altul.”
“Ca jurnalist, trebuie să cunoști regula de bază: orice persoană are dreptul la respectarea vieții private și a demnității sale. De o săptămână, lumea nu se mai preocupă de altceva decât de viața mea privată, pe care o răstălmăcește, o interpretează, îmi sunt date verdicte fără drept de apel.
Cu ce drept îmi intrați cu bocancii în viață? Cu ce drept îmi răniți părinții sau partenera? Am lângă mine un om minunat, o femeie inteligentă, frumoasă și delicată!
Cine vă dă dreptul să mă jigniți, să mă calomniați, să mă răniți pe mine, să o răniți pe ea, implicit? Chiar și întrebările pe care mi le-ați adresat pentru acest articol sunt jignitoare și îmi încalcă dreptul la intimitate și viață privată.
Sunt un om ca oricare altul. Într-o viață de om am iubit, am fost iubit, am părăsit sau am fost înșelat și mințit. Viața dumneavoastră cum a fost? V-ar plăcea să o expuneți public? De ce nu o faceți?
Da, am avut o relație de vreo 2 ani cu Anka Levana, în urmă cu 18 ani. Dar aceasta nu e treaba nimănui. Cum e de așteptat, nu m-am bucurat să constat că la un moment dat exista și un “celălalt “ de care nu știam nimic!
Dar nici o mare tragedie n-a fost.
Felix Alexa, regizor
Ne-am văzut fiecare de drumul lui.
Ea a rămas cu „celălalt”, s-au căsătorit, le merge totul bine, sper. După ce m-am scuturat de sila minciunii, după ani, în 2017, chiar i-am scris sincer că-i port un gând bun.nDar toate aceste lucruri chiar nu sunt chestiuni de presă, sunt chestiuni private. E viața mea și doar a mea!
Și nu, nu am avut niciodată un dosar penal (n.r. Nu l-am întrebat dacă a avut dosar penal, ci dacă a fost audiat la poliție pentru hărțuire și distrugere). Dar dumneavoastră nu veți scrie asta, pentru că … știți cum se zice: „nu strici o știre bună cu un adevăr”!
Dar voi avea acum un dosar penal, ca parte vătămată, nevoit fiind să mă apăr în instanță, de câte ori va fi nevoie, de hărțuirea constantă la care sunt supus de câtva timp încoace. „(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere” – art. 208 Cod penal
Exact asta faceți dumneavoastră și alți jurnaliști și nu numai jurnaliști, în numele “libertății de exprimare”, care nu este chiar nelimitată, cum credeți.”, ne-a transmis Felix Alexa.
Reacții după angajarea lui Felix Alexa la TNB
Felix Alexa este angajat în prezent la trei instituții publice, de unde primește trei salarii din bani publici: UNATC, TNB și Teatrul din Pitești. Acuzațiile la adresa sa au apărut inițial într-o investigație realizată de jurnalista Ioana Moldoveanu pentru RISE Project, la sfârșitul anului 2022. Atunci, mai multe femei vorbeau despre comportamentul său abuziv, hărțuire sau șantaj projesional.
Din posturile de profesor și de regizor, acesta are puterea de a modela destine și cariere. Iar instituțiile, prin angajările pe care le fac, au la rândul lor responsabilitatea de a aduce în fața tinerilor modele demne de urmat – o spun chiar unele dintre cele mai relevante voci ale teatrului românesc contemporan.
“Absența unei condamnări nu suspendă obligația unei instituții de a reflecta asupra propriilor decizii, asupra riscurilor pe care acestea le implică și asupra valorilor pe care le legitimează.
Pentru că instituțiile publice de cultură au și o funcție simbolică. Ele nu produc doar spectacole, expoziții sau evenimente, produc reprezentări despre lume, modele de relaționare, ierarhii de prestigiu. Conferă autoritate. Iar prin deciziile lor transmit mesaje despre ce consideră acceptabil, despre ce sunt dispuse să tolereze și despre ale cui voci contează.”, spune regizoarea Catinca Drăgănescu, manager interimar al Teatrului Masca.
“Lucrez cu studenți și cu adolescenți și aș vrea să pot să le pot spune în continuare, fără să îi mint, că teatrul poate fi un loc sigur, că vocile lor sunt importante, că nu trebuie să tacă, că vor fi crezuți și apărați. Doar că, din păcate, în momentul de față mesajul care se transmite către femei și tineri care au semnalat abuzul sau care se gândesc să îl denunțe este că: n-a contat și nu va conta. (…)
Nu există o condamnare din punct de vedere juridic, dar este totuși de condamnat și nu trebuie să tăcem în fața faptului că o instituție publică alege să trateze niște mărturii documentate ca și cum n-ar exista.”, a scris și regizorul Bobi Pricop, care a anunțat că nu mai dorește să colaboreze cu TNB până când conducerea nu va clarifica angajarea lui Felix Alexa.
“Am fost (și eu) șocată și dezamăgită că, dintre toți regizorii și regizoarele din România, chiar el trebuia angajat. Am obosit și mi-am văzut de ale mele. Un coleg mi-a scris ” nu e momentul să obosești acum, Leta”.
Are dreptate. Trebuie să vorbim. Constant. Non-stop. Să avem reacții. De cele mai multe ori, când sunt invitată să montez într-un teatru, răspund “dacă valorile locului sunt compatibile cu valorile mele, vin”.
Asta am spus și la TNB. Am spus “da, vin” și numele meu apare pe lista cu posibili oameni care posibil vor monta. Am spus “da, vin” pentru că valorile proiectului și ale managerului erau și ale mele.
Evident că acum nu mai sunt. Decredibilizarea tuturor celor care zic de rău de regizorul-profesor nu face parte din setul meu de valori. Punct.”, scrie regizoarea Leta Popescu, director artistic al Teatrului Dramatic din Galați.
“Fiecare femeie care și-a găsit resurse emoționale să numească abuzul abuz, ar trebui crezută. Fiecare femeie care rememorează o trauma, parcurge un drum de întoarcere într-un moment de vulnerabilizare, fără plasă de siguranță.
Nu mai chestionați experiențe dureroase pentru că e o formă de continuare a traumei. Faptul că nu există probe juridice, nu înseamnă că nu există traumă.
Faptul că instituțiile în care funcționăm mulți și multe dintre noi găsesc explicații sau fac ca protecția să fie de partea unora, nu înseamnă că accentele nu trebuie puse pe cele care au făcut tot ce le-a stat în putință să vorbească.
Ele sunt cele care au nevoie de tot sprijinul nostru! În fața lor, instituțiile au eșuat.”, a scris dramaturga Mihaela Michailov, cofondatoarea Centrului de Teatru Educațional Replika și profesoară la UNATC.
La câteva zile după ce a dezvăluit într-un interviu pentru Cultura la dubă propria experiență de lucru cu Felix Alexa, pe care l-a acuzat de comportament abuziv, actorul Conrad Mericoffer și-a anunțat aseară demisia de la TNB, “pentru felul în care se săvârșesc și se desăvârșesc lucrurile în această meserie”.
“Nu am nimic de câștigat din chestia asta, am numai de pierdut. Dar prefer să fac Uber, să mă angajez recepționer decât să exist într-o astfel de lume, într-o astfel de resemnare. Nu vreau să fiu în postura în care să-i spun copilului meu cum stau lucrurile, iar el să mă întrebe peste ani: dar dacă lucrurile așa stau, de ce nu le-ai făcut altfel?”, a transmis Conrad Mericoffer într-un clip pe Instagram.
Au fost și două voci feminine care i-au luat apărarea lui Felix Alexa – regizoarea Lia Bugnar și Marinela Țepuș, fostă directoare a Teatrului Nottara.
„Relațiile sunt și ele mai reușite sau nu, că de-aia ai într-o viață de om mai multe încercări până îți iese (dacă îți iese vreodată). De-atunci mi s-a părut aiurea să spui într-o anchetă jurnalistică despre relația ta cu un iubit. Pentru că, da, am fost și eu studentă, am fost și îndrăgostită de profesori din școală (îndrăgostită lulea), dar erau altele mai frumoase si mai talentate ca mine, așa că mi-am pus îndrăgosteala în cui. Ce vreau să spun este că, în momentul în care te bagi într-o relație cu un profesor, vina e un pic și a ta. Da, da, relație de putere și tot restul, dar tu ești totuși majoră și ai capacitatea să decizi că da sau că nu.”, a scris Lia Bugnar.
“A doua sticlă cu vin băută în locuința regizorului nu cam semăna a asumare/ dorință de continuare? Poate chiar cu năzuința actriței de a fi angajată în București și de a deveni cunoscută cu sprijinul regizorului-profesor, foarte talentat și suficient de influent?!” – se întreabă Marinela Țepuș pe pagina sa de facebook.
De altfel, Marinela Țepuș a fost cea care a publicat pe pagina sa de facebook un mail intim primit de Felix Alexa de la Iulia Grigoriu, una dintre fostele sale studente. Ca reacție la acestă faptă, Iulia Grigoriu a transmis: “La solicitarea lui Felix Alexa, o terță persoană a publicat pe Facebook un e-mail din corespondența mea privată cu el. Această persoană nu este parte la corespondență, nu a avut acordul meu și își asumă răspunderea pentru acest gest. Publicarea îmi încalcă dreptul la viață privată și secretul corespondenței, ambele garantate de Constituția României și de Codul civil.”
Comunicatul de presă transmis de TNB, referitor la angajarea lui Alexa, a atras la rândul lui sute de comentarii critice. Ulterior, comentariile la postarea respectivă au fost închise.
Felix Alexa are 59 de ani și este fiul regizorului Alexa Visarion, declarat colaborator al Securității printr-o decizie a Curții de Apel din 2013.
Felix Alexa activează în teatrul românesc de peste 30 de ani. Doar la TNB a montat 21 de spectacole, alături de nume importante ale teatrului românesc.
Acum pregătește un nou spectacol, „Tartuffe” (sau Impostorul) de Molière.
***
Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.
Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice
