La sfârșitul săptămânii trecute, Curtea Supremă de Justiție a Statelor Unite a anulat garanția constituțională a dreptului la avort, abrogând un precedent care fusese stabilit chiar de ea însăși în 1973 – așa-numita decizie Roe vs. Wade. De atunci, în opt dintre cele 50 de state americane avorturile au fost interzise (în unele cazuri chiar și fără excepții pentru viol sau incest), alte 10 urmează să le interzică sau restricționeze, iar 12 au o situație incertă.
Zeci de milioane de femei rămân astfel cu posibilități limitate sau inexistente de a decide asupra propriilor sarcini. Multe dintre ele, în special cele din comunități defavorizate, și-ar putea pune viața în pericol încercând să le întrerupă în mod ilegal.
Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă o lume în care avortul este criminalizat și ce riscuri aduce ea pentru femei, lumea filmului ne oferă mai multe exemple de povești. Azi vă prezentăm cinci dintre ele, atât din România, cât și din afara țării.
**
4 luni, 3 săptămâni și 2 zile (2007, reg. Cristian Mungiu)
Filmul ne poartă în vremea Decretului 770 de interzicere a întreruperilor de sarcină, promulgat de Nicolae Ceaușescu în 1966. O perioadă sângeroasă din istoria recentă a României, în care femeile aveau voie să avorteze doar dacă aveau deja patru copii (ulterior pragul a fost ridicat la cinci) sau depășiseră 45 de ani.
Asta deși nu aveau acces la metode de contracepție, nu primeau o educație sexuală corespunzătoare, iar lipsurile de tot felul făceau creșterea unui copil foarte dificilă. În perioada decretului, peste 10.000 de femei au murit încercând să oprească o sarcină nedorită în mod ilegal și mai bine de 100.000 de copii născuți din datorie au ajuns în orfelinate-ghetou.
Pelicula lui Cristian Mungiu ne poartă aproape de finalul acestei perioade. Pe parcursul unei singure zile din anul 1987 urmărim cum Otilia, o studentă din București, încearcă să își ajute colega de cameră, Găbița, să obțină un avort clandestin. În eforturile lor nu e loc de ezitări, de rușine, de păstrarea propriei demnități, există un singur scop și un singur mod de a-l îndeplini.
Într-o recenzie publicată la câteva luni de la lansare, The New York Times subliniază că filmul „4 luni, 3 săptămâni și 2 zile” (o referință la cât de avansată era sarcina Găbiței) „oferă o alternativă binevenită la atitudinea timidă și trivializantă față de avort care este acum în vogă în filmele de ficțiune americane”.
Pelicula a primit premiul Palme d’Or la ediția din 2007 a Festivalului de la Cannes și un premiu FIPRESCI în cadrul aceluiași eveniment.
L’Evénèment (2021, reg. Audrey Diwan)
Tânăra actriță de origine română Anamaria Vartolomei interpretează rolul scriitoarei Annie Ernaux, în vremea în care aceasta era studentă la Litere. Viața lui Annie ia o turnură dramatică după ce rămâne însărcinată și trebuie să aleagă dacă să facă un avort ilegal în Franța anilor ’60 și să își continue studiile sau să păstreze copilul și să renunțe atât la studii, cât și la mult visata carieră de profesoară.
Pe întreg parcursul poveștii, Annie pare complet singură, abandonată de medicii la care caută sprijin, de părinți, de tatăl copilului, de prietenele care nu vor să-și riște propria singuranță ajutând-o. „Aș vrea să am un copil într-o bună zi, dar nu în locul unei vieți.”, spune ea.
Anamaria Vartolomei, căreia rolul i-a adus distincția pentru Cea mai bună actriță la Premiile Lumière și Premiul César pentru Cea mai bună tânără speranță feminină, a explicat într-un interviu pentru Cultura la dubă că subiectul a stârnit reacții pozitive printre spectatori: „Îmi aduc aminte un jurnalist de la Roma care ne-a spus că era împotriva avortului, iar filmul l-a făcut să se mai gândească la asta. Au mai fost și alții care au spus asta, fiindcă la mijloc erau convingeri de familie, religioase. Și, la fel, că filmul i-a făcut să reflecteze.
Cred că aici e puterea filmului, că nu îți dă răspunsuri și nu îți spune cum să gândești, ci lansează întrebări. Sunt foarte bucuroasă să văd că pe oamenii care erau împotrivă filmul îi zdruncină puțin.”, a povestit actrița.
„L’Evénèment” a câștigat în 2021 Leul de Aur la Veneția și trofeul pentru Cel mai bun film la Premiile Lumière.
Never Rarely Sometimes Always (2020, reg. Eliza Hittman)
Poate cea mai reprezentativă pentru situația actuală din Statele Unite este povestea lui Autumn, o tânără de 17 ani din Pennsylvania care rămâne însărcinată și e nevoită să călătorească până în New York pentru a întrerupe sarcina în siguranță, fără ca părinții săi să afle. O ajută verișoara ei, Skylar, care fură bani pentru drum din magazinul în care lucrează. Relația cu Skylar e, de altfel, singura insulă de căldură într-un parcurs plin de singurătate.
Odată ajunsă la clinica din New York, Autumn răspunde la o serie de întrebări prin care dezvăluie că partenerii săi au abuzat-o fizic și sexual. Tot acolo află că sarcina e mai avansată decât i se spusese în Pennsylvania și trebuie să rămână o noapte în plus în oraș, pentru o intervenție mai complexă (și, implicit, mai scumpă). Urmează câteva ore grele, petrecute în metrouri sau gări, dar marcate de curaj și solidaritate între cele două fete.
În 2020, „Never Rarely Sometimes Always” a câștigat Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.
Vera Drake (2004, reg. Mike Leigh)
Acest film mută perspectiva asupra celor care duc la îndeplinire întreruperile ilegale de sarcină. Vera Drake e o femeie din Londra anilor 1950, care se împarte cu blândețe și căldură între familie, prieteni și munca în curățenie.
Pe ascuns și fără vreo formă de răsplată, face însă și avorturi clandestine pentru fetele din oraș. Nu le judecă, ci le liniștește. Înțelege că au acces la resurse diferite în funcție de pătura socială din care provin și e sincer convinsă că le ajută „când nu se mai descurcă”. Știe că legea o contrazice, dar, pentru ea, „legal” nu e echivalent cu „corect” când vine vorba de avorturi.
Într-o zi, însă, una dintre pacientele sale ajunge în pragul morții, iar Vera e arestată.
Pelicula a câștigat Leul de Aur la ediția din 2004 a Festivalului de Film de la Veneția și trei premii BAFTA. În plus, a fost nominalizată pentru trei Premii Oscar (Cel mai bun regizor, Cea mai bună actriță în rol principal și Cel mai bun scenariu).
The Janes (2022, reg. Emma Pildes & Tia Lessin)
Încheiem lista recomandărilor cu un film documentar lansat chiar anul acesta. El prezintă povestea unei adevărate rețele de femei din Chicago care ajuta alte femei să facă întreruperi de sarcină înainte ca precedentul Roe vs. Wade să fie adoptat. Oficial, se numeau Serviciul de Consiliere pentru Avort al Asociației pentru Eliberarea Femeilor. Neoficial, li se spunea The Janes, căci cele care aveau nevoie de intervenția lor trebuiau să sune la un număr de telefon și să ceară să vorbească „cu Jane”.
Între 1969 și 1972, folosind coduri și case conspirative, diferitele „Jane” au facilitat aproximativ 11.000 de avorturi. Fără întrebări, fără justificări, adesea și fără bani. Asta într-un context complicat nu doar de legislația restrictivă, ci și de faptul că însăși mafia din Chicago era activă pe piața neagră a întreruperilor de sarcină, tratând femeile ca pe o afacere perfectă.
Vorbind despre importanța acestei rețele de ajutor și despre riscurile criminalizării avortului în prezent, regizoarea Emma Pildes a explicat: „Nu e vorba doar despre faptul că unele femei vor muri. Ci despre faptul că le zdrobim. Le luăm libertatea și ne privăm de ceea ce ele ar fi putut oferi lumii. Implicațiile acestui lucru se vor resimți profund pentru foarte mult timp”.
**
Mari companii din industria cinematografică americană, cum ar fi Disney, Paramount sau Warner Brothers, au anunțat deja că vor acoperi cheltuielile de deplasare pentru angajatele care vor să facă o întrerupere de sarcină în alt stat față de cel în care locuiesc.
Pingback: Scriitoarea franceză Annie Ernaux a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură 2022 - Cultura la dubă