Vineri începe One World Romania. Andrei Rus, director artistic: “Anul acesta vom vorbi despre feminism.”

foto: Ionuț Dobre

One World Romania #14, festivalul de film documentar pentru drepturile omului, va avea loc între 11 și 20 iunie la București, în format fizic. Cei care nu vor putea ajunge, vor avea acces la filme online, între 21 și 27 iunie.

Anul acesta, festivalul “va aborda în mod frontal chestiunea poziției femeii în fața și în spatele aparatului care i-a modelat și i-a deformat imaginea în mod dramatic, dar care i-a și folosit deseori drept instrument de eliberare: camera de filmat.”

Andrei Rus și regizoarea franceză Vanina Vignal s-au ocupat de selecția filmelor din acest an. Ca să înțelegem mai bine tematica festivalului și să ne dăm seama cum putem alege filmele la care să mergem, am stat de vorbă cu directorul artistic Andrei Rus.

***

Andrei, de ce a fost important pentru voi să organizați festivalul fizic, în contextul pandemiei?

Cred că toți cei care s-au mutat în online au făcut-o cu inima strânsă, festivalurile au o cu totul altă energie în viața reală și, sincer, cred că toată lumea s-a plictisit să vadă filme online. Și eu am obosit să văd lucruri online.

Mai ales că a venit vara, afară e soare și cald, oamenii nu prea mai vor să stea să se uite la televizor.

De ce ați ales tema  „feminism” anul acesta?

Din mai multe motive. Pe de o parte, a fost tema propusă de colega mea, Vanina. Pe de altă parte, era o temă pe care de mult timp voiam să o abordăm.

Iar în România, anul acesta, parcă au fost mai multe discuții legate de problemele cu care se confruntă femeile. De exemplu, cazuri de fete momite de băieți care se dau iubiții lor și ajung să fie obligate să se prostitueze.

Apoi, sunt discuțiile legate de faptul că România e pe primul loc la capitolul mame minore. Apoi discuția legată de noul guvern, care are foarte puține femei în conducere.

Și ce se întâmplă în țări vecine, cu scoaterea avortului din legalitate, a atras atenția. Sunt lucruri foarte importante, care au fost câștigate cu foarte mult efort și iată cât de repede niște guverne radical conservatoare le anulează.

Mai este, desigur, mișcarea #metoo, care a generat discuții în întreaga lume.

Ce fel de filme vom putea vedea la One World Romania, care reflectă această temă?

Vor fi foarte multe. Cam două treimi din 40 de filme sunt pe tema principală. Avem retrospectiva Ulrike Ottinger, o cineastă din anii 70 care face filme feministe, atât documentare, cât și de ficțiune. De multe ori, filmele ei documentare includ elemente ficționalizate.

Avem și o retrospectivă importantă a unei actrițe – activiste, Delphine Seyrig, care a fost prima directoare a centrului Simone de Beauvoir. Avem, pe de o parte, selecție din filmele ei ca regizoare.

Ea a făcut și un documentar despre actrițe, care s-ar traduce „Taci din gură și fii frumoasă!”, un film superb. Discută despre cum văd ele rolul lor într-o lume a bărbaților.

O să fie și acest film.

Și va fi și un film nou cu ea. Ea, din păcate, a murit destul de tânără. Iar ultimul ei film e un film regizat de Ulrike Ottinger, pe care o să-l avem, e extraordinar – Ioana d’Arc a Mongoliei.

Mulți oameni spun că le e greu să aleagă din programul unui festival. Ce sfaturi ne-ai da, ce să alegem?

Dacă aș fi cinefil, m-aș duce la competiție. Sunt filme din toate secțiunile, ale unor cineaști aflați mai la început, dar niște filme mai radicale.

Deci, dacă aș vrea să văd filme care să îmi pună mintea la contribuție legat de ce înseamnă documentar, aș alege asta. Cred că multe vor fi succese de public.

M-aș duce și la retrospectivă.

Chiar vom avea filme din centrul Simone de Beauvoir, care documentează lupta femeilor pentru legalizarea avortului, pentru persoanele LGBT din Franța.

Și, dacă aș fi cineva mai degrabă neinteresat de zona cinefilă, m-aș duce la retrospectiva lui Urlike Ottinger, m-aș uita la tema lor și m-aș duce, în funcție de asta. De exemplu, ea are niște documentare foarte frumoase de călătorie. Unul dintre ele e despre China, în anii 80, aproape fără vorbe, e superb, se oprește asupra vieții de zi cu zi a chinezilor.

Și mai are unul, cel mai lung din festival, de 6 ore, care e despre țări din Europa de Est, inclusiv România, înainte de a intra în Uniunea Europeană. E o privire din mers, fără intervenții, interviuri.

Și dacă nu aș vrea filme radicale, m-aș duce la filme din afara competiției. M-aș duce la filme din retrospectiva Simone de Beauvoir.

Dar mi-ar plăcea ca oamenii să vadă amestecat, un pic de acolo, un pic de dincolo. Nu am selectat tâmpenii, nu e niciun film despre care să zic că e neinteresant.

Aflați AICI detalii despre filme și bilete la One World Romania.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *