Tudor Giurgiu: “Vom avea un TIFF diferit, mai mic ca amploare, cu distanțare socială și mai multe proiecții în aer liber, până în 1000 de oameni.”

foto: România neîmblânzită/facebook

Criza provocată de noul coronavirus a lovit din plin domeniul cultural și industria organizării de evenimente.

Unul dintre cele mai importante festivaluri din România, TIFF, ar fi trebuit să aibă loc între 29 mai – 7 iunie 2020, dar a fost amânat. Deocamdată, organizatorii nu pot decât să își imagineze posibile scenarii privind reprogramarea festivalului, astfel încât el să aibă, totuși, loc anul acesta.

Un lucru este cert. Nimic nu va mai fi la fel. În cel mai fericit caz, evenimentele de la TIFF vor fi limitate la maximum 1000 de persoane în aer liber și la 100 de persoane în spații închise. Ceea ce ridică un semn mare de întrebare atunci când vine vorba despre festivalurile mari de muzică din România, Electric Castle și Untold. Oare va mai fi posibilă organizarea lor anul acesta?

Pentru a înțelege mai bine cu ce se confruntă cei din spatele unui astfel de eveniment, am stat de vorbă cu Tudor Giurgiu, regizor, producător de film și președintele TIFF. El este, în același timp, o voce importantă în industria cinematografică, grav afectată și ea de această criză.

Dacă alte festivaluri importante, precum Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu sau târgul de carte Bookfest și-au anulat complet edițiile de anul acesta, organizatorii TIFF-ului spun că vor face tot posibil ca evenimentul să aibă loc la Cluj, probabil în iulie sau august.

Tudor, zi-mi, te rog, ce veți face cu TIFF?

Păi…îl amânăm. (râde)

Până când?

Păi depindem de mai multe. E așa, un fel de balet, de dans. Tragem cu ochiul la ce spun autoritățile, ne uităm să vedem ce fac alte festivaluri, care e dinamica organizării de evenimente similare în Europa.

Ieri, spre exemplu, am văzut că cei de la Sarajevo, care fac un festival de o amploare comparabilă cu a noastră, vor face festivalul între 14-21 august parcă, cu mai puțini oaspeți, dar sunt ferm hotărâți să îl facă în datele alea.

Cumva ăsta e și planul nostru, nu de a îl sacrifica, de a îl face integral online, cred că e un model de eveniment care nu s-ar potrivi TIFF-ului. Un festival de film e o bucurie a celor care participă, a publicului, e un anume tip de socializare, care se întâmplă acolo, în momentul în care te uiți la film.

Sigur, în anul ăsta probabil va fi o socializare la ceva distanță unul de altul, dar nu îmi imaginez alt mod de a face TIFF-ul decât așa cum era, la o amploare probabil mai mică, cu mai multe locații în aer liber, cu locații mai puține de interior, unde probabil va trebui să nu mai contăm pe capacitatea integrală a sălii, respectând toate măsurile care vor fi.

Deci va fi un TIFF diferit, mai mic ca amploare, dar păstrăm specificul. Nu îmi imaginez deloc soluția online, pentru că ar însemna să sacrificăm ce are brandul TIFF în ADN-ul lui.

Nu e mai puțin adevărat, însă, că probabil succesul pe care îl are platforma TIFF Unlimited acum va continua și o să încercăm anumite filme, poate cele din competiție, să le urcăm pe platformă, să fie disponibile celor care nu pot veni sau le e frică să călătorească.

Va fi un melanj de online cu offline, dar baza va trebui să fie un eveniment de tip de festival care să semene măcar cu ce am făcut până acum, în cei 18 ani.

“Cel mai rău ar fi ca autoritățile să ia niște măsuri fără să fim noi consultați, e important să fim proactivi și să trimitem noi propuneri, în speranța că vom fi ascultați.”

Tudor Giurgiu, președintele TIFF

Voi ați încercat să vorbiți cu ministrul Culturii, cu oameni care sunt implicați direct în gestionarea crizei, pentru a afla care sunt prognozele pentru anul acesta? O declarație în sensul acesta, a lui Alexandru Rafila, a fost că este posibil să nu mai avem deloc anul acesta evenimente cu peste 100 de persoane.

Eu nu cred asta. Acum toată lumea declară, a declarat și Streinu Cercel ceva și i s-a dat peste nas, fiecare e liber să declare, dar eu cred că România ar trebui să adopte un set de politici de ieșire din pandemie care să semene cu ce se întâmplă și în alte țări.

Dacă te uiți la nivel european, există o gradualitate a relaxării acestor restriții. Ceea ce înseamnă că probabil la început se vor permite evenimente cu 100 de persoane, după care se vor permite de până în 1000 de oameni, cu respectarea regulilor și în special în aer liber. Ăsta e un semn pentru noi că România nu poate să adopte altă cale.

Mi s-ar părea firesc, spre exemplu, dacă vorbim de niște proiecții în aer liber, să putem organiza aceste proiecții în Cluj, cu distanță suficient de mare între oameni, respectând normele, a aduce dezinfectant, măști.

Și, ca să-ți răspund la întrebare, nu am luat deloc legătura cu reprezentanți din minister, dar încercăm împreună cu cei de la Asociația Română a Organizatorilor de Concerte, să le trimitem niște propuneri de măsuri. Ei încearcă să trimită niște propuneri de măsuri aplicabile, pentru a ajuta autoritățile să vină cu un plan de ieșire din criză.

Cel mai rău ar fi ca autoritățile să ia niște măsuri fără să fim noi consultați, e important să fim proactivi și să trimitem noi propuneri, în speranța că vom fi ascultați.

Noi putem, fără probleme, să organizăm spectacole și de 100 de oameni în interior și de 1000 de oameni în aer liber. La un festival de muzică e greu să pivotezi și cred că sarcina lor e mult mai complicată.”

În scenariul optimist, când ar putea fi organizat TIFF-ul? în august?

Eu cred că deja din a doua jumătate a lunii iulie, început de august, eu cred că va fi posibil. Dar, din nou, avem două rezerve.

Una ține de ceea ce vor decide, în final, autoritățile și a doua – va trebui să ne uităm puțin și la ce fac celelalte festivaluri. Nu vrem să ne suprapunem cu Veneția, care deocamdată e hotărâtă să se întâmple în septembrie, Locarno e un festival mare, nu a anunțat încă nimic, ei sunt în august. Kalovy Vary sunt în iulie, nici ei nu au anunțat încă nimic, evaluează, se gândesc.

Va trebui să regândim data în funcție de asta, cât și de evenimentele mari din Cluj, mă refer la Electric Castle și Untold, la care cred că situația e mult mai complicată.

Noi putem fără probleme să organizăm spectacole și de 100 de oameni în interior și de 1000 de oameni în aer liber. La un festival de muzică e greu să pivotezi și cred că sarcina lor e mult mai complicată.

Dar cu ei ați discutat, cu organizatorii celorlalte festivaluri din Cluj?

Noi suntem în legătură constantă. Nu au luat nici ei o decizie, altfel am fi știut-o. Cred că toată lumea așteaptă, de fapt, un plan mai concret, mai coerent, de ieșire din criză, sau ce intenționează autoritățile.

Eu cred că ar trebui să existe un interval tampon de până într-o lună, în care evenimentele să fie posibile până în 100 de spectatori, după care să existe posibilitatea organizării unor evenimente de până în 1000, în special în aer liber.

În cazul în care vor fi posibile organizările acestor festivaluri, crezi că există și un risc să fie un val de festivaluri, toate deodată, în iulie – august, și să fie un public restrâns la fiecare dintre ele?

Eu cred că anul acesta va fi un an ciudat în toată lumea. Perioada cea mai afectată de suprapuneri și aglomerări va fi septembrie – noiembrie. Cred că în iulie – august vor fi mai puține astfel de ocazii, pentru că un festival mare de muzică, oricare ar fi el, cred că va fi foarte complicat de organizat în iulie sau august, ținând cont de zecile de mii de oameni care vin acolo.

Să îți imaginezi și alte date, la care să fie posibilă venirea artiștilor, e greu de prezis și de făcut. Nu aș vrea să fiu în pantofii lor.

“Intenționăm să organizăm din nou proiecții de tip drive-in.”

Referindu-ne strict la TIFF, în ce constă practic organizarea festivalului, dat fiind că totul este incert? Voi cum lucrați pentru festival în această perioadă?

Lucrăm la mai multe scenarii de festival, încercăm să finalizăm selecția filmelor din competiție, care e cel mai important lucru, încercăm să reducem numărul de filme pe care îl prezentăm, în total, și să ne imaginăm ce costuri va presupune această variantă diferită de eveniment, care va avea mai multe locații în aer liber.

Intenționăm să refacem, asta e în premieră ce îți spun, să organizăm din nou proiecții de tip drive-in. E un concept pe care l-am făcut demult, cred că am fost primii din țară, era prin 2007, am făcut vreo 3 ani la rând în parcarea de la Iulius Mall, pe autostrada Transilvania. A avut mare succes și e un tip de eveniment pe care vrem din nou să îl organizăm. Sigur, forțați și de conjunctură.

Avem multe de făcut, de la a securiza finanțarea din partea sponsorilor, a ține în priză echipa și încercăm să ne imaginăm cum, practic, vom putea să ținem evenimentele. Aveam ateliere de adolescenți, va fi foarte greu să mai aducem elevi la Cluj, existând un stres din partea părinților. Încercăm să mutăm acele seminarii în online.

“Eu cred că, în continuare, vrem și cerem prea mult de la un stat care funcționează greu, anevoios, cu poticneli, în care există în continuare dictatura birocrației.”

Din punct de vedere financiar, care sunt efectele acestei crize?

Ce e foarte complicat e că aveam o echipă constantă, ei fiind angajați cu contracte de muncă, ei nu sunt afectați, dar aveam și colaboratori care deja începuseră lucrul din februarie-martie. Avem niște costuri suplimentare din cauza asta.

Dar cred că va fi un festival cu un buget mai mic, din cauza faptului că vor fi mai puține proiecții, evenimente, nu o să mai putem face concerte sau evenimente de peste 1000 de oameni. Și încercăm să ne adaptăm.

E greu să spun acum dacă va fi un buget cu 30%-20% mai mic, ce e important e că sponsorii principali sunt alături de noi, nu ne-au abandonat, arată un atașament față de festival.

S-a discutat foarte mult în perioada asta despre cum susține statul român cultura, mai ales artiștii independenți. Tu cum privești toată această situație? În Franța, în Germania s-au alocat fonduri importante pentru cultură, la noi concursul CNC a fost amânat.

Cum ți se pare că s-a implicat ministerul Culturii în probleme din domeniu în această perioadă?

Eu cred că, în continuare, vrem și cerem prea mult de la un stat care funcționează greu, anevoios, cu poticneli, în care există în continuare dictatura birocrației și a eșalonului 2, 3, 4 de oameni cărora le e frică să își asume și să semneze hârtii.

Mie mi se pare că s-a făcut ce s-a putut, dar nu există o politică coerentă, vizionară, de anvergură și prin care să se ia decizii curajoase.

Se fac cârpeli. Ce s-a făcut, e foarte bine, dar insuficient. Danemarca a compensat pierderile organizatorilor de festivaluri și de concerte, statul danez a venit cu acești bani, dar vorbim despre o altă țară. Noi încă nu reușim să asigurăm echipamente necesare, avem multe hibe.

Sigur că mi-aș fi dorit sau sper ca CNC-ul, în calitate de organism cu care noi lucrăm direct, să realizeze că este important să fie mai aproape de oamenii din industrie.

Citeam ieri că Institutul Polonez de Film acordă ajutoare de până în 500 de euro pentru cineaști, indiferent dacă sunt autori de film sau tehnicieni, oameni care sunt afectați direct de criză, care nu au ce să lucreze. Tipul ăsta de ajutor mi se pare foarte important, pentru că sunt colegi care efectiv nu lucrează. Sunt oameni care își făceau planuri că lucrau la un film.

E o industrie care acum stagnează total, nu vorbesc doar despre evenimente, ci efectiv producția de film. Sunt filme străine care ar fi trebuit să vină în România, nu mai vine nimeni până la finalul anului, sunt convins.