The Dark Side of the Moon – 50 de ani de măreție

Anul acesta s-au împlinit 50 de ani de la apariția unuia dintre cele mai importante albume din toate timpurile.

La începutul anilor ‘70, Pink Floyd era cunoscută în toată lumea ca o trupă-simbol pentru rock progresiv, experimental, psihedelic. Succesul trupei era, până atunci, limitat la nișă.

În martie 1973, trupa a lansat The Dark Side of the Moon, albumul care urma să îi propulseze pe cei patru britanici într-un fel nesperat și ironic.

And if the band you’re in starts playing different tunes
I’ll see you on the dark side of the moon

Eclipse

Single-ul Money a devenit una dintre cele mai populare piese ale trupei. Cu versuri despre lăcomie, Money este o satiră la adresa consumerismului, ceea ce întărește ironia albumului care le-a adus câștiguri imense membrilor trupei. 

New car, caviar, four star, daydream
Think I’ll buy me a football team

Cu peste 50 de milioane de unități vândute, doar în format fizic, albumul are, totodată, printre cele mai recognoscibile coperți.

Money

Autorii copertei sunt Aubrey Powell and Storm Thorgerson, care au avut libertate creativă deplină. Singurele indicații pe care le-au primit de la Richard Wright (clape, voce) au fost “ceva curat, elegant și grafic.” Astăzi poți regăsi simbolul prismei în mai toate magazinele de suveniruri din lume, pe magneți de frigider și tricouri. Din nou, ironic.

Zece piese care curg fără eroare dintr-una în următoarea, ca într-o operă simfonică de 42 de minute, fac din The Dark Side of the Moon o experiență completă, care necesită atenție deplină. Temele principale ale operei sunt insanitatea, singurătatea, lăcomia, anxietatea. Nu par subiecte care ar vinde atâtea albume de-a lungul timpului, dar totuși, iată-ne peste 50 de ani, lăudând avangardismul trupei Pink Floyd.  

Din punct de vedere emoțional, punctul culminant al albumului este The Great Gig in the Sky, o piesă care iese în evidență prin vocalizele improvizate de Clare Torry în studiourile Abbey Road.

Un album recunoscut pentru redarea unui echilibru perfect între inovație și experiment, pe o parte, și măiestria aranjamentelor și a mixajului, pe cealaltă, The Dark Side of the Moon este, poate, singura operă-rock completă, care nu necesită etichetă ca să fie interpretată întocmai. Albumul are un început, un mijloc și o concluzie, are un concept pe care îl menține pe parcursul audiției și care provoacă ascultătorul la introspecție profundă.

The sun is the same in a relative way but you’re older
Shorter of breath and one day closer to death

Time

Nu este primul album conceptual, nici ultima operă-rock. Nu este unic nici măcar în folosirea sunetelor exterioare studioului, însă felul cerebral, dar și emoțional, în care temele sunt redate constant pe durata albumului, pun The Dark Side of the Moon într-un loc unic, irepetabil, în istoria muzicii.

În topul celor mai bune albume din toate timpurile, realizat de publicația The Rolling Stone, The Dark Side of the Moon ocupă locul 55 momentan. Pe locuri mai înaintate se află albume ale lui Kanye West, D’Angelo, Beyonce. Aceeași publicație scria, la vremea apariției albumului, printre altele că “vocea lui David Gilmour’s este, pe alocuri, slabă și lipsită de vlagă.”

All that you touch
And all that you see
All that you taste
All you feel
And all that you love
And all that you hate
All you distrust
All you save
And all that you give
And all that you deal
And all that you buy
Beg, borrow or steal
And all you create
And all you destroy
And all that you do
And all that you say
And all that you eat
And everyone you meet (everyone you meet)
And all that you slight
And everyone you fight
And all that is now
And all that is gone
And all that’s to come
And everything under the sun is in tune
But the sun is eclipsed by the moon

Eclipse