Parlamentul dezbate azi legea privind bugetul de stat pe 2025, iar bugetul alocat Ministerului Culturii, mai mic cu 1,16% față de anul trecut, a primit aviz favorabil în comisiile de specialitate. “Întotdeauna e loc de mai bine”, a declarat ministrul Culturii, Natalia Intotero.

Fostul ministru al Culturii, Raluca Turcan, a criticat azi, pe pagina sa de facebook, noul buget alocat culturii. Critica vine și în contextul în care aceasta a fost ținta acuzațiilor politice în scandalul expoziției organizate de Muzeul Național de Istorie a României în Olanda, fără hotărâre de guvern, așa cum prevedea legea la acel moment.

Raluca Turcan subliniază că bugetul scade cu 1,16% față de mandatul său, adică de la 1,42 miliarde lei în 2024 la 1,40 miliarde lei în 2025. Raportat la PIB, bugetul pentru cultură ajunge astfel la 0,07%. Totuși, fostul ministru nu precizează că în 2024 execuția bugetară a fost de 1 miliard din 1.42 de milioarde disponibile, adică ministerul pe care l-a condus nu a cheltuit toți banii pe care i-a avut la dispoziție.

“Teatrele, muzeele, operele și toate instituțiile Ministerului Culturii vor avea bani mai puțini: -6,15% la credite bugetare și -14,78% la credite de angajament.

– Cheltuielile de capital scad dramatic, cu -83%, deși exact aici este nevoie de cele mai mari investiții pentru instituțiile de cultură.

– Industria cinematografică este lovită puternic – de la 123 milioane lei în 2024, ajunge la doar 50 milioane lei, mult sub necesarul de 192 milioane de lei credite bugetare și 273 milioane credite de angajament!

– Evenimentele culturale, proiectele deja începute și finanțarea programelor existente riscă sa fie sever afectate.

În bugetul Ministerului Culturii:

• investiția programelor cu finanțare rambursabilă este diminuată cu 70 milioane de lei la credite bugetare (necesar 100 milioane de lei, alocat 30 de milioane de lei) ceea ce face ca finanțarea lucrărilor de proiectare și execuție la: Muzeul National de Istorie al României, Teatrul Național Marin Sorescu – Craiova, Vila Ion C. Brătianu – București, Muzeul Brătianu Ștefănești – Argeș, Teatrul Național și Opera din Cluj, Muzeul Revoluției din Timișoara sa fie puternic afectată. Sunt în implementare trei acorduri cadru de împrumut cu Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei pentru reabilitarea infrastructurii culturale din România, cu termene stricte, iar creditele bugetare aprobate sunt mult sub ceea ce este necesar pentru plata contractelor în derulare.

În concluzie, mai puțini bani, poate mai puțină cultură și, cu siguranță, mai multă indiferență. Dacă cineva se întreabă cât valorează cultura în România, răspunsul este clar: exact 0,07% din PIB!”, a scris Raluca Turcan.

De cealaltă parte, actualul ministru al Culturii, Natalia Intotero, a dat de înțeles că nu poate decât să se conformeze cu decizia Ministerului Finanțelor: “Nu noi am renunțat, ci a fost decizia venită de la Ministerul Finanțelor. Desigur că astăzi, prin votul Parlamentului, dânșii puteau să suplimenteze sau să fie de acord cu această sumă. Așa cum am prezentat, bugetul este alocat pentru instituții, nu pentru proiecte’, a declarat Natalia Intotero în Parlament.

Potrivit programului de guvernare al PSD, industria cinematografică și patrimoniul sunt prioritățile Ministerului Culturii pentru anii 2024-2028.

În realitate, scăderea bugetului va afecta exact aceste domenii.

CELE TREI PROIECTE MAJORE PENTRU REABILITAREA PATRIMONIULUI

Potrivit Documentului sinteză privind politicile și programele bugetare pe termen mediu ale Ministerului Culturii, sunt prevăzute trei proiecte principale bazate pe împrumuturi primite de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, pentru consolidarea patrimoniului din România, la care Guvernul României trebuie să contribuie, la rândul său cu anumite procente.

Este vorba despre două acorduri obținute în 2006 și unul obținut în 2021.

Proiectul F/P 1562 (2006) privind reabilitarea monumentelor istorice din Romania prevede un împrumut în cuantum de 68% din totalul costurilor, 32% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 114.878.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea reabilitarii unui număr de 16 monumente istorice, în care funcționează instituții publice de cultură, dintre care 13 au fost finalizate si redeschise publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 90%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Finalizarea contractului „design & build” la Biblioteca Franceză „Omnia” Craiova.

• Continuarea investiției la Palatul “Cantacuzino”, aparținând Muzeului Național “George Enescu” prin licitarea restului de executat. De mai bine de un an, șantierul este blocat după ce firma contractată inițial a executat doar 25% din lucrări în 2 ani.

• Cultura la dubă a scris atunci despre situația de la Palatul Cantacuzino de la Calea Victoriei – Muzeul Național George Enescu.

• Tot acest acord din 2006 prevede și inițierea proiectării, finalizarea acesteia și atribuirea contractului de lucrări de restaurare a Muzeului “Kalinderu”, aparținând Muzeului Național de Artă a României și închis publicului de
  mai mulți ani.

Proiectul F/P 1572 (2006) prevede un împrumut ce reprezintă 50% din totalul costurilor, restul de 50% fiind acoperit de Guvernul României. Valoarea totală a proiectului este de 233.980.000 Euro net. Acordul de împrumut se referă la finanțarea finalizării construcției, renovarea sau reabilitarea unui număr de 5 clădiri culturale de interes public în care funcționează instituții de cultură de maximă importanță, dintre care 3 au fost finalizate și redeschise
publicului.
Rata de implementare a proiectului este de 94%.

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:

• Atribuirea contractului de lucrări și demararea investiției la Sala „Omnia” din București, aflată în folosința Centrului Național al Dansului
• Finalizarea proiectării la Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste din Decembrie 1989 și obținerea avizelor pentru aceasta.

Proiectul LD 2097 (2021) se referă la cel mai mare împrumut accesat pentru cultură – 270.000.000 Euro
net, reprezentând 80% din valoarea proiectelor de reabilitare, restul de 20% fiind responsabilitatea Guvernului României.

Proiectul a fost început efectiv în 2023, iar în prezent se desfășoară următoarele activități: Faza PUZ de proiectare la Muzeul Național al Revolutiei Anticomuniste, în curs de avizare, iar pana la finele anului 2025 se vor finaliza toate celelalte faze.

Este în curs de proiectare faza DALI pentru obiectivele:

• Teatrul Național „Marin Sorescu”, Craiova
• Așezămintele „Brătianu”, București
• Vila „Florica”, Ștefănești, jud. Arges
• Conacul „Varnav Liteanu”, Liteni, jud. Suceava
• Teatrul Național „Lucian Blaga” și Opera Română, Cluj- Napoca
• Muzeul Național de Istorie a României, București

Acțiuni previzionate pentru anul 2025:
Continuarea activității în cadrul proiectului prin finalizarea proiectărilor licitate în 2023-2024 și
avizarea acestora la toate fazele, precum și:
Licitarea fazelor de proiectare rămase de elaborat ulterioare fazei DALI și a lucrărilor în cadrul
contractelor design&build pentru 6 dintre cele 8 obiective ale proiectului.

• Finalizarea proiectării și avizarea acesteia pentru Muzeul Național al Revoluției Anticomuniste
• Inițierea procedurii de achiziție pentru contractarea serviciilor de proiectare la faza DALI pentru
  noua sala de spectacole a Operei Naționale Iași.
  

SITUAȚIA DE LA MUZEUL NAȚIONAL DE ISTORIE A ROMÂNIEI

După cum Cultura la dubă a scris AICI, pe larg, consolidarea Palatului Poștelor, clădirea de pe Calea Victoriei care găzduiește Muzeul Național de Istorie a României, a început în 2002 și ar fi trebuit să se termine în 2006.

Valoarea proiectului se ridica atunci la 4 milioane de dolari, dar firma de construcții a intrat în conflict cu Ministerul Culturii, după ce a crescut suma inițială de mai multe ori, prin acte adiționale. Consolidarea s-a realizat în proporție de 40%, iar șantierul a fost abandonat, potrivit specialiștilor, afectând și mai tare clădirea, fiindcă partea consolidată apasă mai tare pe cea fragilă.

Au urmat mulți ani de procese până când MNIR a putut organiza, alături de Ministerul Culturii și Ordinul Arhitecților din România, un concurs internațional de arhitectură. De această dată, bugetul pentru consolidare și modernizare a muzeului se ridica la 100 de milioane de euro.

Dar conducerea MNIR a intrat în conflict atât cu OAR, cât și cu firma câștigătoare a concursului. Au urmat alți ani de procese, timp în care clădirea s-a degradat, muzeul a rămas închis în proporție de 80%, iar cele mai multe dintre zecile de mii de piese de patrimoniu au rămas închise în cutii și lăzi.

În prezent, proiectul de consolidare și modernizare a MNIR este gestionat de Unitatea de Management a Proiectului din Ministerul Culturii și se află în faza DALI – Documentația de Avizare a Lucrărilor de Intervenție.

Aceasta presupune realizarea unui nou studiu tehnic, în baza căruia vor fi stabilite actualele nevoie ale clădirii, precum și indicatorii tehnici și economici necesari.

Cel mai probabil, șantierul de la MNIR nu va începe nici în următorii ani, dat fiind că Guvernul nu a găsit încă un spațiu de depozitare a patrimoniului existent la MNAR, mutare ce presupune investiții în sisteme de climatizare și securitate, transport și pază.

Doar Copia Columnei lui Traian, piesa centrală a muzeului, însumează câteva tone și ar fi nevoie de un efort uriaș pentru mutarea ei.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2025.} 

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Bugetul Ministerului Culturii pe 2025, redus cu 1,16%. Industria cinematografică și patrimoniul construit, puternic afectate appeared first on Cultura la dubă.

Camera Deputaților a adoptat ieri un proiect de lege care prevede o semnalizare unitară a monumentelor istorice și a monumentelor de for public precum fântâni, bănci, sculpturi sau plăcuțe comemorative amplasate pe clădiri unde au locuit sau lucrat personalități istorice.

Pe lângă aspectul unitar, legea prevede și introducerea unui cod QR pe fiecare plăcuță, astfel încât publicul să aibă acces pe telefonul mobil la informații despre imobilul respectiv sau despre personalitatea care a trăit acolo.

Plăcuțele vor putea fi montate inclusiv pe clădiri noi, construite în locul unor imobile cu însemnătate memorială.

Inițiativa i-a aparținut deputatului Ionuț Vulpescu în 2020 și a fost semnată de mai mulți parlamentari PSD. Ea a fost aprobată ieri de Camera Deputaților cu 277 de voturi pentru, 0 voturi contra și 9 abtineri, după ce pe 8 septembrie 2020 trecuse și de votul Senatului.

Contactat de Cultura la dubă, Ionuț Vulpescu a declarat că nu a estimat costurile care vor apărea odată cu aceste modificări, dar susține că “impactul bugetar va fi minim”.

Conform Ministerului Culturii, România are 30.147 de monumente istorice. Institutul Național al Patrimoniului se va ocupa de documentarea plăcuțelor și de realizarea noului design. INP are de puțin timp și o nouă conducere interimară, în persoana Oanei Zaharia, fostă șefă în Primăria Capitalei în mandatul Gabrielei Firea.

În prezent, monumentele istorice din România au un simbol unic, însă formele, materialele și informațiile de pe plăcuțe diferă de la caz la caz. Unele cuprind informații, altele nu.

Iar plăcile comemorative sunt comandate, de obicei, de urmașii personalităților respective.

“Legea pe care am inițiat-o le va oferi tinerilor, așa-numiților nativi digitali, posibilitatea de a accesa istoria națională într-un mod pe care îl consideră firesc, combinând realul cu digitalul. Și poate astfel îi vom face să fie mai conștienți cu privire la moștenirea lor istorică și culturală”, a declarat deputatul Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii.

În Paris, unul dintre cele mai bogate orașe din lume din punct de vedere cultural, plăcile comemorative diferă, în funcție de arhitectura clădirii. Iată câteva exemple:

The post Monumentele de for public vor avea o plăcuță unică și un cod QR appeared first on Cultura la dubă.

Știrea că arhitectul Ștefan Bâlici va fi înlocuit de la conducerea Institutului Național al Patrimoniului de către ministrul Culturii Lucian Romașcanu a stârnit numeroase reacții critice din partea specialiștilor din domeniul arhitecturii și al patrimoniului din România.

Aceștia susțin la unison că Ștefan Bâlici este cel mai bun manager pe care l-a avut vreodată INP, iar înlocuirea sa cu o persoană necalificată nu are argumente logice.

În urma lui ar urma să fie adusă la conducerea INP Oana Zaharia, fosta șefă a Administrației Monumentelor din Primăria Capitalei, în mandatul Gabrielei Firea, și o apropiată a politicienilor PSD.

Pentru a înțelege mai bine importanța acestui post și miza din spatele unei astfel de decizii, am stat de vorbă cu unii dintre cei mai respectați arhitecți din România.

Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură din Cluj, fost președinte al Ordinului Arhitecților din România și fost secretar general al Uniunii Internaționale a Arhitecților, vorbește direct despre un asediu asupra patrimoniului construit din România.

“România a pierdut cel mai bun director al INP-ului, de când știu eu că există această instituție.”

Șerban Țigănaș, decanul Facultății de Arhitectură din Cluj

“Am o părere consolidată despre Ștefan Bâlici ca profesionist, după o experiență de aproape două decenii. Am văzut ce face și ce coloană vertebrală are și ce atașament are față de patrimoniu, ceva atât de important pentru acest domeniu.

Publicul larg ar trebui să înțeleagă că patrimoniul din România este sub asediu, mai ales cel construit este de câteva decenii bune sub asediul intereselor imobiliare.

Se încearcă înlocuirea patrimoniului pentru profitul unor afaceri imobiliare noi. Și atunci, cultura patrimoniului a devenit un fel de rezistență în fața acestor presiuni, care sunt de cele mai multe ori susținute politic.

Toți marii dezvoltatori sunt susținuți politic, nu trebuie să explic ce înseamnă profitabilitatea afacerii imobiliare. Asta în contextul în care patrimoniul e fantastic de bogat în România, numărul monumentelor este deosebit, resursele pe care statul le alocă sunt minore, insuficiente.”, a declarat arhitectul Șerban Țigănaș pentru Cultura la dubă.

Și președintele OAR București, Emil Ivănescu, vorbește despre o luptă de guerilă în domeniul patrimoniului, cu interese imobiliare în spate și doar o mână de profesioniști care se mai luptă pentru salvarea monumentelor și a zonelor istorice protejate.

“Zonele de patrimoniu sunt puncte cheie, atractori. Au o valoare foarte mare.”

Emil Ivănescu, președintele OAR București

“Problema este că nu există o politică generală de sprijin pentru cei care au monumente și nu au bani să le restaureze, apoi e nevoie de un cadru legal mai puternic pentru cei care intervin în mod necorespunzător pe patrimoniu.

Țările europene care au grijă de patrimoniu au politici în acest sens, iar ele surclasează interesele locale de speculă asupra acestor zone, care dacă nu sunt bine reglementate, sunt victime sigure ale intereselor locale.

Sunt niște interese foarte mari și este greu de dus o luptă de genul ăsta. Oricine ar fi la conducerea unei instituții înțelege valoarea patrimoniului, însă e foarte greu să impui o politică sănătoasă. Asta ar fi soluția, dar nimeni nu pare că are puterea necesară să impună la nivel macro.”

Președintele OAR București spune că Ștefan Bâlici este unul dintre puținii profesioniști pe care România îi mai are în domeniul restaurării și că demiterea sa nu este justificată.

“Ștefan e un foarte bun profesionist, cunoscut în toată zona de proiectare – construcții ca specialist pe monumente, iar pe lângă lucrurile astea are respect pentru monumente, iar ăsta e un lucru esențial, să ai într-un post cheie pentru monumente un om care știe într-adevăr ce înseamnă monumentul.

Știe ce înseamnă lupta pentru un monument și știe asta atât la nivel național, cât și internațional. Ștefan e recunoscut de toată comunitatea profesională ca fiind un om foarte bun pe monumente.”, a mai declarat Emil Ivănescu pentru Cultura la dubă.

Și cele mai importante ONG-uri care militează pentru salvarea patrimoniului – Pro Patrimonio, Asociația Ambulanța pentru Monumente, Herculane Project sau ARCEN – au făcut azi front comun în fața deciziei ministrului Culturii și au cerut revenirea asupra ei.

Arhitecta Oana Chirilă, fondatoarea Herculane Project, unul dintre cele mai cunoscute proiecte demarate de societatea civilă pentru salvarea Băilor Herculane, susține că Ștefan Bâlici a fost unul dintre cei mai importanți factori care au ajutat la evoluția proiectului și crede că în spatele înlăturării sale stă factorul politic, nu cel profesional.

“Decizia de a-l înlătura pe Ștefan Bâlici de la INP este iresponsabilă și sincer nu ne-o putem explica. […] Când vezi că se întâmplă astfel de lucruri – o propunere de legislație proastă [Codul patrimoniului], apoi demiterea unor oameni profesioniști – te întrebi care e scopul acestor pași. Și eu nu pot să am decât o singură concluzie: vor veni foarte mulți bani prin PNRR.”

Deși aseară a promis că azi va oferi un punct de vedere, ministrul Romașcanu a refuzat să comenteze situația la solicitarea Cultura la dubă și a transmis că mandatul lui Ștefan Bâlici se termină oficial luni, iar atunci va anunța ce decizie a luat.

În schimb, ministrul Romașcanu a fost activ pe Facebook, unde a lăsat mai multe comentarii referitoare la situația de la INP. Acesta a răspuns unei postări în care Dacian Cioloș critică, la rândul său, înlocuirea lui Ștefan Bâlici.

“Meritocrația” PSD lovește crunt din nou. De data asta, unul dintre cei mai buni specialiști din instituțiile statului, arhitectul Ștefan Bâlici, este înlocuit de ministrul Culturii de la conducerea Institutului Național al Patrimoniului (INP) cu o pilă politică a Gabrielei Firea.

Probabil, asta este „răsplata” pentru că Ștefan Bâlici a pregătit dosarul includerii Roșiei Montane în UNESCO, o acțiune pe care PSD, prin brațul ministrului Romașcanu, nici nu o uită și nici nu o iartă.“, a scris europarlamentarul Dacian Cioloș pe pagina sa de Facebook.

Ministrul Romașcanu a răspuns astfel:

Lucian Romașcanu a susținut într-un alt comentariu că se îndoiește de calitățile manageriale ale lui Ștefan Bâlici fiindcă acesta nu a cheltuit banii pe care îi avea la dispoziție pentru Programul Național de Restaurare.

“Nu poți să spui că performanța unei instituții este să-și cheltuie bugetul, asta este absurd, mai ales că noi știm cu toții că de când au început să apară finanțările europene, specialiștii au observat, Ștefan Bâlici e unul dintre ei, că atunci când sunt prea mulți bani, rezultatele sunt de multe ori superficiale, improprii, de multe ori s-a întâmplat ca restaurările să aibă probleme grave de calitate.

Ștefan Bâlici a ținut tot timpul la calitate garantată și e normal, sunt de acord cu el. Apoi, există o problemă generalizată a forței de muncă în România, nu mai sunt meseriași, profesioniști, oameni de șantier. Nu mai sunt nici oameni în construcții pentru ce planuri are România, vedeți că au venit foarte mulți vietnamezi, meseriașii români au plecat.

Deci asta e absurd, să spună că e lipsă de performanță că n-ai reușit să cheltui banii. Ei, decât să îi cheltui prost, mai bine nu îi cheltui.”, a completat Șerban Țigănaș în interviul acordat pentru Cultura la dubă.

Între timp, aproape 4000 de oameni au semnat o petiție prin care cer reevaluarea mandatului lui Ștefan Bâlici de către o comisie de profesioniști independenți.

Cultura la dubă a încercat în repetate rânduri să obțină un punct de vedere și de la Oana Zaharia, favorită pentru a ocupa funcția de manager interimar al INP, însă aceasta nu a dorit să comenteze situația.

Citiți AICI știrea inițială despre schimbările de la Institutul Național al Patrimoniului.

The post Șerban Țigănaș: “Patrimoniul din România este sub asediul dezvoltatorilor imobiliari susținuți politic.” appeared first on Cultura la dubă.

Băile Neptun din Herculane au fost incluse pe lista scurtă a celor mai periclitate 12 situri de patrimoniu din Europa. Anunțul a fost făcut de organizația Europa Nostra și reprezintă atât un mesaj de solidaritate, cât și o confirmare a situației grave în care se află situl, în ciuda clasării sale ca monument istoric de clasă A.

La baza nominalizării stă o analiză realizată de un Comitet Consultativ internațional, format din experți în istorie, arheologie, arhitectură, conservare, analiză de proiecte și finanțare.

Ea face parte dintr-un program mai amplu, intitulat „7 Most Endangered”, care a fost inițiat în 2013 de Europa Nostra, Institutul Băncii Europene de Investiții și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei cu scopul de a identifica și salva monumentele aflate în pericol prin mobilizarea partenerilor de la nivel național și european.

Potrivit organizatorilor, selecția de anul acesta a avut la bază „nivelul de angajament al comunităților locale și al părților publice și private interesate față de salvarea acestor situri”.

„Un alt criteriu de selecție a fost potențialul acestor situri de a acționa ca un catalizator pentru dezvoltarea durabilă și ca un instrument de promovare a păcii și a dialogului în localitățile lor și în regiunile extinse.”

Pe lângă Băile Neptun, pe lista scurtă a celor mai periclitate situri de patrimoniu din Europa au mai fost incluse:

• Podul Zogu (Albania)
• Récollets Convent, Nivelles (Belgia)
• Satul Doel și Peisajul Cultural (Belgia)
• Orașul Grădină La Butte Rouge (Franța)
• Centrul istoric Stolberg (Germania)
• Palatul Orléans-Borbón (Spania)
• Sinagoga din Híjar/Biserica Sf. Antonie, Híjar (Spania)
• Zona industrială a Lövholmen, Stockholm (Suedia)
• Fortăreața Crèvecoeur, Den Bosch (Olanda)
• Compoziții Sculpturale Buchach Primărie (Ucraina)
• Palatul Sanguszko (Ucraina)

Lista finală a monumentelor europene selectate în programul 7 Most Endangered va fi anunțată în primăvara anului 2022.

Reamintim că, de-a lungul timpului, și alte monumente din România au fost incluse în proiectul organizației Europa Nostra. Concret, au beneficiat de sprijin Roșia Montană (2013), Biserica de lemn din Urși (2014), al cărei proiect de restaurare și conservare a fost ulterior premiat și în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu, și Cazinoul din Constanța (2018).

Băile Herculane au o vechime de peste 2000 de ani. Se spune că au fost construite de romani drept templu tămăduitor, datorită izvoarelor termale pe care le adăpostesc pământurile locului. Ulterior, ele au devenit extrem de populare ca resort spa, fiind vizitate inclusiv de familii regale.

De altfel, Împărăteasa Sisi a amintit Băile Herculane în jurnalul său, iar soțul ei, Franz Iosef, a desemnat stațiunea drept „cea mai frumoasă de pe continent”. În timp, ea a fost însă dată uitării și lăsată să se degradeze. Pentru salvarea sa luptă de aproape 5 ani Asociația Locus, despre eforturile căreia puteți afla pe larg în acest interviu acordat pentru Cultura la dubă.

The post Băile Neptun din Herculane, pe lista scurtă a celor mai periclicate monumente din Europa appeared first on Cultura la dubă.

Ministerul Culturii a pus în dezbatere publică proiectul de Ordonanță pentru modificarea și completarea Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice. 

Acesta prevede o serie de măsuri care vor înlesni intevenția asupra anexelor monumentelor istorice, precum și asupra caselor aflate în zone istorice protejate, dar care nu sunt la rândul lor clasate ca monumente.

România are oficial peste 30.000 de monumente istorice.

Conform proiectului de Ordonanță, noile construcții sau desființările de clădiri din zone protejate vor avea nevoie de aviz doar de la Direcțiile județene de Cultură, nu și de la Comisiile Zonale și Naționale pentru Monumentele Istorice, așa cum se întâmplă în prezent.

De exemplu, dacă un proprietar vrea să își demoleze casa aflată într-o zonă istorică protejată și să ridice în locul ei un bloc, el nu va avea nevoie de avizul Comisiei Zonale a Monumentelor Istorice, din care fac parte mai mulți specialiști, ci doar de la Direcția de Cultură din cadrul autorității locale.

De asemenea, în proiectul de OUG este prevăzută o excepție care va permite desființarea anexelor unor monumente istorice, pe baza unui studiu.

“Articolul 11 se modifică și va avea următorul cuprins:

2) Desființarea, distrugerea parțială sau totală, profanarea, precum și degradarea monumentelor istorice sunt interzise și se sancționează conform legii.

(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), poate fi avizată și autorizată, conform legii, desființarea parțială a monumentelor istorice, în baza unui studiu istorico-științific de fundamentare privind evaluarea culturală a imobilului asupra căruia a fost instituit regimul juridic de monument istoric și a relației acestuia cu contextul lui, conținând restricții și permisivități de intervenție și realizat de personal de specialitate atestat, potrivit legii, ca parte a unei documentații avizate conform propunerilor comisiilor de specialitate.”

Este celebră situația de la Palatul Știrbei de pe Calea Victoriei când, în urmă cu câțiva ani, Primăria Sectorului 1 a avizat demolarea anexelor palatului (grajduri și crame istorice), pentru a face loc unui proiect imobiliar care prevedea construcția unui centru comercial chiar în spatele palatului. Cazul respectiv a ajuns în atenția procurorilor DNA și construcția a fost momentan blocată.

Modificările propuse de Ministerul Culturii sunt criticate de directorul Agentiei Municipale pentru Consolidarea Cladirilor cu Risc Seismic, Edmond Niculușcă, cunoscut ca activist pentru protejarea patrimoniului. Într-o scrisoare publică adresată ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, acesta afirmă:

“Proiectul de Ordonanță pe care îl propuneți ne întoarce în timp 20 de ani, iar efectele vor fi catastrofale. Veți fi un mic Ceaușescu pentru centrele istorice ale orașelor din România.

Comisiile Zonale și Comisia Națională pentru Monumentele Istorice nu trebuie eliminate din circuitul de avizare al proiectelor imobiliare din zonele protejate, chiar dacă proiectul imobiliar este semnat de un expert atestat de instituție.

Nu puteți lăsa decizia doar Direcțiilor de Cultură care nu au oameni, au salarii mizerabile și nu au experți atestați. Cum puteți introduce noțiunea de “desființare parțială” a monumentele istorice în legislația românească de secol 21?

Aveți datoria, ca Ministru al Culturii, să consolidați protecția patrimoniului, nu să o slăbiți. Au dispărut mii de case în București în ultimii 20 de ani, cum puteți să vă asumați lovitura finală dată acestui oraș?” – Edmond Niculușcă.

În schimb, primarul capitalei, Nicușor Dan, cunoscut în trecut ca luptător pentru salvarea monumentelor istorice, nu s-a pronunțat deocamdată pe acest subiect.

De cealaltă parte, ministerul Culturii susține că:

“Scopul Ministerului Culturii este să protejeze patrimoniul, dar și să asigure cetățenilor un set de reguli coerente, fără piedici și termene aberante. Trebuie eliminată practica de „alergat după ștampilă”, iar profesioniștii trebuie să conștientizeze responsabilitatea atestării pe care o obțin, care poate, în egală măsură, fi retrasă în cazul nerespectării procedurii legale.

Modelul propus este preluat din legislația franceză, unde ştim că nu se practică politica dezvoltatorilor imobiliari în detrimentul patrimoniului. Este un proiect de lege incomod pentru grupurile de interese din acest domeniu.

Nu vreau să cred că cei care folosesc termeni de tipul „mafia imobiliară” sunt de fapt apărătorii mafiei avizelor. Este uşor să aruncăm cu astfel de termeni, dar propun să ne rezumăm strict la prevederile din acest text şi vom observa că sunt în interesul real al patrimoniului cultural din România şi al românilor.

Subliniez că Ministerul Culturii eliberează doar avize. Certificatul de urbanism și autorizația de construire se obțin de la autoritățile locale”, a declarat ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu.

Guvernul, prin Ministerul Culturii, nu precizează, însă, care este urgența cu privire la modificare legii monumentelor istorice și de ce a ales să aducă aceste schimbări prin OUG.

Cultura la dubă a solicitat un punct de vedere și directorului Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici. Momentan acesta nu a răspuns.

Proiectul se află în dezbatere publică până pe 30 august, iar cetățenii sunt invitați să își spună punctul de vedere la adresa legislativ@cultura.ro.

The post Guvernul vrea să modifice legea monumentelor istorice prin OUG: “Poate fi avizată și autorizată, conform legii, desființarea parțială a monumentelor istorice.” appeared first on Cultura la dubă.

Planul pentru domeniul cultural a fost gândit alături de turism, astfel că Turismul și Cultura alcătuiesc împreună Pilonul IV.2, cu o alocare estimată la 200 de milioane de euro.

Este prevăzută aici dezvoltarea a 12 trasee turistice, printre care: ruta bisericilor din lemn, ruta mănăstirilor din Moldova, ruta culelor din Oltenia, ruta curiilor din Transilvania și ruta pelerinilor, trasee dedicate gastronomiei tradiționale și extinderea la nivel național a Drumului vinului.

De asemenea, vor fi alocate fonduri pentru digitalizarea pieței de carte, pentru industria de film și pentru muzee dedicate memoriei victimelor comunismului.

Conform PNRR, un document de 1350 de pagini, componenta Turism și Cultură este orientată către valorificarea patrimoniului cultural, construit și natural, prin turism. Planul cuprinde măsuri referitoare la dezvoltarea teritorială durabilă și sporirea gradului de coeziune, creșterea calității vieții și dezvoltare economică în zonele rurale și defavorizate, precum și la crearea de piață de desfacere pentru produsele locale și creșterea nivelului de branding local.

Pentru atingerea obiectivelor, PNRR propune 3 reforme și 2 investiții. De asemenea, se va finanța dezvoltarea organizațională și conținutul digital pentru producătorii de audiovizual și transformarea digitală a sectorului de carte scrisă, în direcția dezvoltării de e-books.

Cele 3 reforme dorite de guvern sunt:

• Transformarea structurală socio-economică în zonele rurale și în zonele defavorizate prin dezvoltarea sustenabilă a turismului cultural și natural ca vector de dezvoltare teritorială;

• Creșterea competitivității turismului românesc prin managementul participativ al destinațiilor turistice și operaționalizarea Organizațiilor de Management al Destinației(OMD);

• Modele de finanțare pentru tranziția digitală a sectoarelor culturale și creative.

Astfel, ca rezultate după implementare, vor exista:

• 12 rute trasee culturale dezvoltate și marcate, 30 castele, 95 biserici și mănăstiri, 15 cule, 20 curii, 20 fortificații romane, 20 de sate cu arhitectură tradițională, 30 obiective gastronomice și 30 de obiective viticole puse în valoare

• 3 castele, 11 biserici și mănăstiri, 2 cule, 3 curii, 115 case, șure, etc. tradiționale, 3 fortificații romane restaurate

• 15 destinații turistice verzi vor fi certificate
• cu 50% mai mulți turiști români și străini vor vizita țara.

Conform PNRR, peste 80% dintre monumentele de patrimoniu cultural din România se află în stare de degradare și necesită intervenții de conservare și restaurare.

“O mai bună capacitate de dezvoltare și gestionare a produselor turistice (o prezență digitală mai bună, tururi ghidate în mai multe limbi, tururi digitale, documentare, cafenele, magazine de suveniruri și pachete de tururi pentru destinații învecinate) ar fi în beneficiul turiștilor. Creșterea calității managementului și a serviciilor poate spori veniturile la nivelul atracțiilor și al destinațiilor, făcându-le mai sustenabile din punct de vedere financiar.”

În ceea ce privește transformarea digitală a sectoarelor creative, ar urma să existe:

• 350 de specialiști calificați în domeniul utilizării mediului digital în audio-vizual.

• 10 prezentări naționale și internaționale de film românesc.

• 50 companii de producție/distribuție finanțate

• 1 cartografie a nevoilor digitale pe termen mediu și lung ale companiilor de producție și distribuție

• 1 sistem național de monitorizare a distribuției de cărți și de creștere a capacității editurilor de realizare a cărților în format electronic (ebook), care va include:

• 50 edituri sprijinite pentru realizare ebook-uri

Pentru prima dată în România, prin PNRR, sunt create sau modernizate muzeele memoriei: Muzeul Național de Istorie a Evreilor și al Holocaustului, Memorialul Revoluției Decembrie 1989/ Timișoara Capitală Europeană a Culturii, Închisoarea tăcerii de la Râmnicu Sărat, Memorialul Victimelor din Sighetul Marmației și alte memoriale prin care România dorește să onoreze memoria victimelor totalitarismelor și să educe generațiile tinere.

De asemenea, PNRR prevede dezvoltarea unor centre tehnico – științifice interactive pentru public.

Documentul complet poate fi consultat AICI.

The post Ce prevede PNRR pentru cultură: digitalizarea pieței de carte, trasee turistice ale monumentelor istorice și muzee dedicate memoriei victimelor comunismului appeared first on Cultura la dubă.

Pentru mai bine de 600 de monumente istorice din România, o „injecție concentrată” de materiale locale, profesionalism și implicare din partea comunității este ultima șansă înainte de colaps. O spune Eugen Vaida, președinte al Asociației Momentum, care recunoaște că nu ar fi trebuit niciodată să se ajungă în această fază. Dar s-a ajuns.

Și, pentru ca injecția salvatoare să poată fi administrată în mod eficient, a apărut Ambulanța pentru Monumente. Un model de colaborare sustenabilă, prin care nu doar că sunt puse în siguranță obiective importante, ca Poarta Brâncovenească din Sâmbăta de Sus ori casa lui Ion Creangă din Fălticeni, ci se recuperează tehnici locale și sunt pregătiți viitori specialiști în domeniul restaurărilor.

Principalul susținător al acestui proiect a fost, încă de la început, Alteța Sa Regală, Prințul Charles de Wales, dar succesul intervențiilor a atras apoi atât interesul comunităților locale, cât și aprecierea instituțiilor europene.

Astfel, Ambulanța pentru Monumente, care are, în prezent, un număr de șase filiale și peste 40 de acțiuni încheiate, a fost distinsă cu Premiul European pentru Patrimoniu la categoria Educaţie, Formare şi Conştientizare, dar și cu Premiul Publicului în cadrul aceluiași eveniment.

În plus, Asociația Momentum a fost decorată anul acesta cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler.

Despre semnificația acestor forme de recunoaștere, despre schimbările concrete de care este nevoie pentru ca monumentele istorice să fie cu adevărat protejate, dar și despre rolul patrimoniului în viața oamenilor de rând am stat de vorbă chiar cu coordonatorul Ambulanței, Eugen Vaida.

Care e povestea din spatele Ambulanței pentru Monumente?

Ambulanța e un proiect care a apărut oficial în 2016. Neoficial, noi interveneam de multă vreme după principiile ei, dar am adaptat proiectul inițial în funcție de ce făceam pe teren și am rămas cu acest titlu foarte frumos, care spune în 3 cuvinte foarte multe despre ceea ce facem.

Ne-am adunat un grup mai mare de oameni pasionați de patrimoniu, în general arhitecți, pictori, restauratori, istorici de artă, chiar și oameni care nu sunt neapărat specialiști… Iar ambulanța salvează, în cazul nostru niște monumente. Cam asta e ea.

Cum se desfășoară propriu-zis o acțiune a Ambulanței: cine ia legătura cu dumneavoastră, cum alegeți monumentele asupra cărora interveniți și cum arată intervenția până la final?

La început, noi eram cei care încercam să convingem că vrem să facem bine, dar pentru că oamenii nu știau cine suntem, nu aveam un istoric al intervențiilor și eram greu de găsit pe internet, primeam și refuzuri.

În ultima vreme, pentru că suntem foarte prezenți în spațiul public, vin spre noi oameni și proprietari, în general comunități care dețin fie o moară de apă, fie o biserică, un pod sau un conac și ne cer ajutorul.

Să alegem monumentul e destul de simplu.

Am făcut o monitorizare prealabilă în zonele în care lucrăm, deci echipele din teritoriu cunosc destul de bine situația, dar am colaborat și cu Direcțiile Județene pentru Cultură, care ne-au dat niște informații despre starea monumentelor din județele respective.

Noi punem totul pe o listă și prioritizăm în funcție de importanța istorică, arhitecturală și chiar de patrimoniu imaterial care s-ar pierde prin dispariția unui anume monument.

După ce alegem monumentul, împreună cu beneficiarul începem să identificăm sursele de finanțare, elaborăm documentația pentru punere în siguranță și mentenanță, dar stabilim și unde vom fi cazați, cine ne gătește… 

Apoi începe intervenția. Organizăm materialele, dăm comanda de șindrile, țiglă, folosim foarte mult și materiale reciclate și le punem în valoare în contextul în care au fost produse, se adună voluntarii…

În general, lucrăm zi-lumină, iar intervențiile durează cam două săptămâni. După care ne despărțim cu mare regret de comunitățile locale, chiar dacă uneori ne primesc cu reticență. Află repede cine suntem și, când văd tineri dornici să ajute, se bucură că în țară mai există asemenea oameni.

De unde credeți că provine reticența aceasta inițială a localnicilor?

Din faptul că nu își imaginează că cineva din țara asta ar putea lucra neremunerat.

Voluntariatul în mediul rural nu există, așa că se întreabă dacă nu cumva cineva are un interes acolo. Când află că nici primarul, nici preotul sau altcineva important din sat nu ne cunoaște dinainte și nu avem nicio altă legătură în zonă, devin mai primitori.

În plus, se întreabă dacă niște tineri sau studenți pot face lucrări atât de grele, pe care ei nu au reușit să le facă deși sunt oameni cu experiență în construcții sau au această formare practică la sat.

Dar sigur, noi desfășurăm lucrările sub stricta supraveghere a meșterului sau a arhitectului.

Există vreo intervenție anume care v-a rămas în amintire drept un episod foarte plăcut? Dar una care v-a lăsat un gust amar?

E mai ușor să încep cu experiențele neplăcute, pentru că ele nu au fost. Sigur că există uneori mici inadvertențe în organizare sau în comunicarea cu comunitățile locale, dar întotdeauna trecem peste pentru că există bună credință din partea tuturor.

Cu drag îmi amintesc de intervenții ca cea din Maramureș, de la Breb, unde chiar Alteța Sa Regală, Prințul de Wales, a ținut personal să contribuie. În general, el contribuie prin Prince’s Foundation, dar acolo, cunoscând biserica (ortodoxă de lemn, n.r.), s-a implicat mai mult.

Iar ceea ce a făcut experiența cu adevărat aparte a fost implicarea comunității. Au venit atunci peste 40 de tineri și bătrâni, foarte mulți dintre ei meșteri șindrilari din sat, și am sfârșit prin a-i ajuta mai mult noi pe ei decât ei pe noi.

Noi am montat schela, am îmbăiat dranița, am și bătut-o puțin, dar ei au făcut aproape totul.

Și a fost cumva o competiție între persoanele care ne-au cazat, voiau să știe când trecem și pe la unii, și pe la alții, de ce nu mâncâm și la unii sau la alții. Ne-am simțit extrem de bine.

A fost o intervenție sustenabilă și din perspectiva de community building, pentru că oamenii țin la biserica aceasta. Aveau și biserică nouă, dar voiau să o folosească și pe cea de lemn în zile de sărbătoare mai speciale.

Apoi, ne mutăm în Gorj (la Cula „Cioabă-Chințescu”, n.r.). Oltenia pare o altfel de Românie din toate punctele de vedere, e fantastic cât de prezente sunt tradițiile și obiceiurile! Acolo am mâncat ciorbe de praz, de roșii, iar comunitatea a fost foarte primitoare.

Primarul a fost și el foarte implicat. Când aveam nevoie de un metru cub de nisip, de var sau de lemn, în 2 ore era acolo. Câțiva oameni ne-au dat niște unelte mai speciale, pe care nu le aveam, ne-au ajutat cu mașini, unii veneau pe șantier cu gogoși sau pui la tavă înainte să fie ora mesei. Parcă toată comunitatea a contribuit sufletește.

Am avut și un meșter din Munții Apuseni, pentru că pe cioplit nu mai găseam pe cineva local, iar el ne-a învățat foarte multe. Am avut meșteri de la Muzeul Județean Gorj, care au venit zilnic și au bătut dranița, ne-au ajutat să confecționăm acoperișul, și însuși directorul muzeului a muncit în rând cu noi și cu meșterii.

„Nu au existat ierarhii acolo, toată lumea știa și voia ca în sfârșit să se pună în siguranță această culă pe care ei încercaseră să o facă de 10 ani și nu reușiseră.”

Eugen Vaida, coordonator al Ambulanței pentru Monumente

În interviul pe care l-ați acordat cu ocazia decernării Premiilor Europene pentru Patrimoniu, ați menționat că principala provocare cu care vă confruntați e lipsa personalului specializat.

Iată că și la acea intervenție din Gorj ați avut nevoie de un meșter adus din Munții Apuseni. Cum vă explicați lipsa specialiștilor și ce soluții credeți că există pentru a rezolva această problemă?

Cred că la momentul acesta există aproximativ 400 de specialiști atestați de Ministerul Culturii, dar nu m-aș opri doar asupra lor, pentru că există și soluția ca la intervenții de urgență să fie implicați oameni care nu au acest atestat.

“Eu nu fac o mare diferență, pentru că uneori și oameni cu ștampilă de MC au dus patrimoniul în starea în care este.”

Și sunt foarte mulți tineri care vin din urmă, care vor să se afirme și au niște principii foarte sănătoase de restaurare și intervenție. Ei trebuie identificați și implicați.

Cu toate acestea, suntem încă la un nivel de 15-20% din necesități cu specialiștii. Deși Institutul Patrimoniului a dat drumul într-un mod hotărâtor la aceste atestări, încă nu e foarte multă lume care să aplice.

Și i-aș invita pe toți cei care au experiență să se înscrie, pentru că nu putem salva monumentele cu o mână de specialiști.

De ce am ajuns în această situație? Fiindcă, până să ajungă fondurile europene în România, nu exista o cerere foarte mare, nu existau atestări pentru restaurare, nu exista o educație de patrimoniu pentru publicul larg. Nu spun că acum am fi la nivelul la care trebuie, dar oricum suntem la un alt nivel.

Atunci nu exista cerere, nu exista finanțare și eram într-o perioadă de tranziție în care fiecare se zbătea pentru propria familie. Iar patrimoniul, pentru a fi susținut, are nevoie de o economie sănătoasă.  

Acum suntem în situația în care nu ne mai gândim doar la nevoile primare, dar apar probleme din lipsa firmelor și a meșterilor care să aibă cunoștințe, din lipsa proiectanților, lipsa unui normativ de proiectare antiseism, asupra căruia insist foarte mult.

Ștefan Bâlici, directorul INP, declara într-un interviu pentru Cultura la dubă că în curând va apărea în dezbatere publică noul Cod al Patrimoniului Cultural. Dumneavoastră ce așteptări concrete aveți de la schimbarea legislației? Care credeți că sunt modificările care ar trebui făcute astfel încât monumentele chiar să fie protejate de lege?

Eu cred că mai importantă decât Codul Patrimoniului e corelarea legislației și aducerea ei într-un stadiu funcțional. Fără legi sau ordonanțe care să sprijine Codul Patrimoniului, el va fi greu de implementat în mod eficient.

De exemplu, deși se spune că distrugerea e caz penal, nu cunosc pe nimeni care să fi ajuns în închisoare pentru asta. Fără un cadru care să îți permită să iei măsuri când se distruge patrimoniul, nu poți face multe.

Sigur că acest lucru trebuie susținut prin sprijin financiar, prin proiecte de educare, prin formarea unor meșteri. Dar în primul rând trebuie să nu stricăm ce avem deja, iar aici legislația e deficitară.

În 2016, v-ați numărat printre consilierii onorifici ai Oanei Bogdan, Secretar de Stat în cadrul Ministerului Culturii. Care sunt obstacolele pe care le-ați întâmpinat în interiorul aparatului administrativ? V-ați lovit inclusiv de interese politice?

De interese politice m-am lovit și din interiorul, și din afara ministerului. Sigur, eu am fost consilier onorific, nu angajat al ministerului, dar cunosc foarte bine cât de pus sub presiune e acest domeniu al patrimoniului, mai ales în ultima vreme, când dezvoltările imobiliare din centrele istorice sunt tot mai prezente și beneficiarii lor au legături foarte strânse cu actori din mediul politic, mai ales regional, dar și național.

Am constatat acest lucru mai ales la avizare. Chiar am avut un proiect căruia ne-am opus, iar eu am fost sunat de oameni apropiați partidelor vechi și, din păcate, de foarte mulți cunoscuți, ca să cedez distrugerii unei clădiri din centrul istoric al Sibiului, de pe Tribunei 5 și Lupaș 6.

Asta ar fi creat un precedent de distrugere a patrimoniului. Nu s-a întâmplat până la urmă, dar cunosc aceste lucruri. Lucram atunci în minister și, chiar lucrând de acolo, nu am putut să mă opun prin toate pârghiile legale.

„Din păcate, oameni care din afară sunt văzuți ca protectori ai patrimoniului fac niște compromisuri extraordinare când vine vorba de presiune politică.”

E o problemă transversală, care nu ține de un partid anume. Bineînțeles, nu mă refer aici la partidele noi. Dar încă nu se înțelege că patrimoniul are și el un rol economic.

De aceea deconcentratele Ministerului Culturii, care sunt Direcțiile pentru Cultură, ar trebui depolitizate, iar Comisia Națională a Monumentelor ar trebui să fie constituită de organizațiile profesionale din domeniu, cum ar fi Ordinul Arhitecților sau Asociația Peisagiștilor, și de către ONG-uri. În România conduce încă mediul politic și acolo unde nu ar trebui să se bage.

De multe ori, cultura e văzută drept un concept destul de abstract și elitist. Dumneavoastră ce importanță credeți că are conservarea obiectivelor de patrimoniu pentru oamenii de rând?

Cred că fiecare dintre noi, fie că locuim la oraș sau la sat, fie că avem o anumită pregătire profesională sau nu, avem nevoie să ne cultivăm acest filon cultural și spiritual, iar marca identității culturale pe care dorim să o păstrăm în noi și în generațiile viitoare e dată mai ales de patrimoniul construit.

De multe ori, însă, nu suntem conștienți de asta. Oamenii de la țară, de exemplu, au pierdut această mândrie locală, pentru că valorile le-au fost distruse în perioada comunistă. Sunt comunități pe care dacă le întrebi dacă sunt mândre de ceva din satul lor, nu știu ce să îți răspundă.

„Înainte, satele aveau un specific al lor. Unele erau sate de olari, altele de căldărari, în unele se juca într-un fel anume. Comunismul a uniformizat aceste lucruri și le-a distrus.”

Chiar și diversitatea în patrimoniu, pe care noi încercăm să o păstrăm prin învelitorile diferite pe care le aplicăm, prin folosirea materialelor locale… Multe dintre acestea au fost distruse și poate nu mai suntem conștienți că ele există într-un ungher al sufletului nostru.

Ce facem noi cu Ambulanța este să scoatem la lumină această mândrie de sine a comunităților, demonstrându-le cum poate arăta un monument.

Și atunci când ei văd că mai există oameni care apreciază valorile lor locale, încep să conștientizeze încet, încet că au o biserică a lor, a moară a lor. Biserica și moara aceea nu aparțin preotului sau primarului, sunt ale lor.

Dar dumneavoastră de ce ați ales să vă specializați pe acest domeniu? De unde a pornit pasiunea pentru el?

La vârsta de 16 ani am început să citesc foarte multe cărți de istorie, să ascult muzică clasică, aveam și propriul jurnal în care îmi treceam gândurile și așa-zisele viziuni filosofice.

Tot atunci am început să umblu prin sate și să văd cu alți ochi clădirile acelea vechi, iar tatăl meu mi-a zis: Uite, există un sat mai special, Săsăuși se numea, unde o să vezi niște lucruri formidabile!

Când am ajuns acolo, am găsit foarte multe case tradiționale, pe care nu le mai văzusem într-o asemenea „cantitate” în altă parte, iar una dintre ele era prăbușită. Era o ruină. Am intrat curios în ea și am găsit niște cioburi dintr-o oală spartă și un căpătâi de pernă rupt.

Ceva m-a atras atât de mult la aceste lucruri, încât le-am luat cu mine pe bicicletă și am fugit acasă. Așa am început să colecționez.

Umblam și noaptea, fiindcă mă întindeam la discuții cu oamenii, cumpăram obiecte, a fost o perioada în care luam la pas satele… Așa a început pasiunea.

Aveam cumva o aplecare spre estetică, mai ales că tatăl meu a predat și desen, și m-am atașat de lucruri. Iar apoi nu a fost nevoie decât de un pas mic de la patrimoniul etnografic la casele tradiționale, pe care am încercat să le salvez.

Dar cunoștințele mele de atunci nu îmi permiteau să am un impact. Asta s-a întâmpat abia după ce am terminat facultatea și am revenit în satul natal.

Iar acum, ani mai târziu, Asociația Momentum a fost decorată cu Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler. Pentru dumneavoastră ce înseamnă această distincție?

Sigur, ca orice recunoaștere, am primit-o în primul rând cu gândul la toți cei care au muncit la Ambulanța pentru Monumente.

Sunt sute de voluntari implicați, mulți specialiști, deci decorația am primit-o cumva în numele tuturor.

Iar când i-am mulțumit președintelui, i-am și propus niște lucruri, pentru că situația patrimoniului din România nu e nici pe departe cea pe care ne-o dorim și este nevoie de implicarea președintelui și de consens politic pentru a o îmbunătăți.

The post Eugen Vaida, Ambulanța pentru Monumente: „Am fost sunat de apropiați ai partidelor vechi să cedez în fața distrugerii unei clădiri.” appeared first on Cultura la dubă.

Băile Herculane au o vechime de peste 2000 de ani. Se spune că romanii le-au construit sub forma unui templu tămăduitor, datorită izvoarelor termale pe care le adăpostesc pământurile din Herculane.

De aici a început istoria a ceea ce avea să devină cel mai cunoscut resort spa din Europa, vizitat de familiile regale.

Au rezistat de-a lungul timpului și au fost restabilizate și în timpul Imperiului austriac. În 1736 au fost menționate și recunoscute de împăratul Carol al VI-lea, iar pragul Băilor Herculane a fost trecut de împăratul Iosif al II-lea, apoi de împăratul Francisc I și împărăteasa Carolina.

Împărăteasa Sisi amintește Băile Herculane în jurnalul său, iar ceea ce denumea soțul ei, Franz Iosef ca fiind ,,cea mai frumoasă stațiune de pe continent”, acum nu este decât una dintre cele mai mari răni ale României și poate ale Europei.

De-a lungul a câteva generații, acestea nu au mai fost întreținute, clădirile aparțin statului și terenurile aparțin patronilor imobiliari. Astfel, nimeni nu s-a mai atins de ele după revoluție, iar în fiecare zi există posibilitatea să se dărâme o istorie de peste 2000 de ani.

Oana Chirilă este o tânără arhitect de 26 de ani, a vizitat Băile Herculane în urmă cu câțiva ani, alături de colegii studenți. Și le amintea din copilărie, dar nicidecum așa.

A rămas șocată că acest loc mirific din punct de vedere arhitectural și plin de povești istorice zace în mormane de moloz. Povestește că a avut un moment în care s-a așezat pe podul din fața monumentului și a rămas copleșită.

Auzea oamenii care treceau prin fața monumentului, veniți în vizită și ei, că se întrebau ,,De ce nu face nimeni ceva?” S-a gândit atunci să facă ea ceva și să nu mai aștepte.

Așa s-a născut Asociația Locus și Oana a devenit salvatoarea Băilor Herculane, prin Herculane Project.

,,Toată lumea când ajunge în Herculane simte că se întoarce cu cel puțin 100 de ani în urmă. Am simțit că trebuie să fac ceva. Vedeam oameni cum trec și toată lumea vorbea despre ce s-a întâmplat aici, de ce nimeni nu face nimic, că este un dezastru, că statul nu face nimic. Și am plecat de acolo în ziua respectivă destul de tristă.”, ne povestește Oana.

Tristețea ei s-a materializat într-un proiect ce crește de 4 ani de zile, prin care Oana luptă pentru Băile Herculane. Prioritară este salvarea Băii Neptun, doar o parte din stațiune.

În Asociația Locus sunt 24 de persoane active și voluntari care oferă o mână de ajutor atunci când este nevoie de mai multă susținere. Principalul susținător care le oferă toată încrederea și speranța este societatea civilă. Atunci când statul nu construiește, o fac oamenii care s-au săturat să roage și să spere.

Ceilalți potențiali investitori se lovesc de problema juridică: Al cui este terenul și al cui este monumentul?

,,Pe lângă societatea civilă, principalul nostru finanțator, mai avem o serie de parteneri, companii private și un antreprenor timișorean care a donat foarte mulți bani și care ne-a pus la dispoziție și sediul. Avem și o serie de parteneri instituționali și anume primăria din Herculane, Institutul Național al Patrimoniului, Oridinul Arhitecților din România.”

Baia Neptun necesită mobilizare urgentă.

Oana ne povestește că anual una dintre fricile ei pe timp de iarnă este să ningă la Herculane, asta ar agrava situația indiferent câte intervenții au făcut ei.

Mai au nevoie de 30.000 de euro pentru a putea finaliza intervenția de urgență la Baia Neptun, corpul aflat în cea mai avansată stare de degradare, iar acesta este doar un prim pas spre a salva Băile Herculane în întregime.

,,La Baia Neptun noi am făcut câteva studii de fezabilitate din care a reieșit această sumă, dar numai în cazul  în care clădirea va fi restaurată, este nevoie de minim 12 milioane de euro și costul pentru a o aduce practic la standardele europene și pentru a investi în instalații ca ea să redevină spa sunt foarte mari.

Dar pentru primul pas, acesta în care noi ne aflăm, avem nevoie de 100 de mii de euro, dintre care noi am strâns anul trecut 60 de mii.

Momentan, în cadrul campaniei de SMS, am trecut de pragul de 4000 de SMS-uri, ceea ce înseamnă undeva la 8000 de euro. Mai avem nevoie de aproximativ 37 de mii de euro să finalizăm toate lucrările pe care noi le-am propus în 2017.”

Cu cât durează mai mult această procedură, cu atât degradările se extind.

,,Din momentul în care noi am propus și până când am început au trecut aproximativ 2 ani și jumătate și în acest timp clădirea a suferit degradări peste degradări.”

Oana Chirilă, arhitect

În proiectul Băilor Herculane au vrut să investească financiar foarte mulți investitori, pornind de la bănci până la oameni de afaceri, dar de fiecare dată s-au oprit la problema juridică.

După Revoluție, terenurile au fost privatizate.

Clădirea este acum în tutela primăriei, după un schimb efectuat cu Valeriu Verbiţchi, care are jumătate din terenul Băilor. Iar cel de-al doilea proprietar este avocatul Alexandru Gavrilescu, de al cărui nume ne amintim din 2016.

A fost acuzat de DIICOT într-un dosar penal că a câștigat ilegal 20 de proprietăți pe societatea Hercules SA la licitații aranjate. Împarte acest teren cu Valeriu Verbitschi, omul de afaceri care a achiziționat Complexul Băile Neptun în 2009.

Soluționarea poate veni cu efort din partea statului român, dar ar fi nevoie de implicare politică în interesul oamenilor, nu în interes de partid. Un alt actor care are un cuvânt de spus în cazul terenurilor Herculane este Iosif Armaș, fost deputat și reprezentant PSD al județului Caraș-Severin în Parlament, care a împărțit afacerile locului cu Valeriu Verbițchi.

Marea problemă a Băilor Herculane rămâne problema juridică, o luptă pe care statul nu și-o asumă

,,Am avut discuții cu investitori străini, inclusiv cu bănci pe tema restaurării monumentului, însă toate s-au oprit, deoarece avem o serie de probleme juridice. Aici a fost o privatizare care s-a făcut în mod defectuos, corupt.

S-au jucat Monopoly în viață reală cu clădirile din Băile Herculane.

Momentan, situația Băilor Neptun nu permite nimănui să facă o investiție pe termen lung, pentru există mai multe procese pe rol.

Așadar, chiar dacă ar fi un posibil interes din partea unor investitori, nu se poate face nimic până când nu va exista un statut legal foarte clar.

De la personalități regale care veneau la Băile Herculane, locul a ajuns să fie deținut de nume anchetate în dosare DIICOT

Cu toate acestea, prin diverse negocieri, cei din Asociația Locus le-au prezentat responsabililor planul lor de consolidare a monumentelor. În primă fază, aceștia s-au arătat încântați.

,,Acum sunt mai multe procese inclusiv pe numele proprietarului terenului. Imobilul de la Băile Neptun are doi proprietari, terenul este deținut de un privat, iar clădirea este deținută de administrația locală. S-a ajuns aici printr-un schimb care s-a făcut în mod ilegal.

Terenul privat este deținut de Valeriu Verbițchi de la Iosif Armaș, acest personaj care a devalizat toată stațiunea. Am încercat să vorbim cu el, am  organizat o masă rotundă în care am adus toți reprezentanții consiliului local, primarul, consilierul dumnealui, proprietarii privați, comunitatea. Lucrurile părea promițătoare atunci.

Domnul Valeriu Verbițchi și-a dat acordul. Acolo este o situație complicată că în acte terenul are un singur proprietar, dar, de fapt, sunt doi împreună cu Gavrilescu Alexandru. Ambii au venit la această întâlnire, și-au dat cu părerea, a fost un dialog destul de constructiv la momentul respectiv.

Dar greșeala pe care noi am făcut-o a fost faptul că noi nu am avut un notar să facem acordul fizic, acolo a fost doar un acord verbal înregistrat. Acest Gavrilescu a fost ridicat de DIICOT la două luni, după care el a spus că el nu își mai dă niciun acord.”

Giganții imobiliari vânează terenul, nu salvarea monumentelor istorice

,,Cu proprietarii avem o ruptură totală. Dedesubt se află izvoarele sulfuroase, sunt o mulțime de lucruri care au valoare și cred dacă monumentele s-ar prăbuși, asta înseamnă că ar putea să își piardă statutul de monument și ar putea să fie mult mai ușor de demolat.

Apoi s-ar putea ridica ceva nou de sticlă, la un preț mult mai mic decât toate aceste milioane de euro care sunt necesare doar pentru a-l restaura. Sunt și niște interese imobiliare.

Noi putem influența până la un anumit punct, dar de acolo nu mai e treaba noastră pentru că nu avem expertiză în domeniu, nu suntem persoane juridice. Suntem doar niște arhitecți și nu mai ține de competența noastră.”

Primarul Cristian Miclău este la al doilea mandat din partea PNL la Băile Herculane

,,Cu primăria relația noastră este una bună, adică dialogăm și colaborăm. Cu dânșii avem un protocol de colaborare din primăvară lui 2018. Cu Consiliul Județean Caraș Severin până anul acesta nu am avut foarte multe discuții, nu am avut un dialog aproape deloc în primii 2-3 ani de proiect.

Anul acesta, după alegeri, am văzut că lucrurile încep să se schimbe, printre obiectivele consiliului intră și Băile Herculane.

Cred că cine ar trebui să se implice sunt autoritățile centrale, Ministerul Culturii, Ministerul Justiției, Guvernul, iar restaurarea Băilor Herculane ar deveni un proiect de țară cu siguranță că lucrurile s-ar mișca mult mai repede.

Administrația locală tot ce poate face este să pună în continuare presiune, să se folosească de faptul că acum și Consiliul Județean și Guvernul sunt din PNL. Sunt câteva investiții în zona istorică, inclusiv pe care le face primăria prin fonduri europene, dar marea durere rămâne în continuare Baia Neptun și incertitudinea statutului celorlalte monumente.

Noi ne așteptăm oricând, inclusiv în urma intervențiilor pe care noi le-am făcut, ca o altă parte din ea să cadă. Dacă între intervențiile noastre trec anii, tot ce am făcut este degeaba.”

Oamenii donează și îi susțin, dar este nevoie urgent de un sprijin ministerial

Munca este enormă și implică o responsabilitate agățată de un fir de ață. Dincolo de partea optimistă că noua generație mișcă lucrurile, în spatele inițiativelor și luptelor stau fragilitatea clădirii și riscul de prăbușire.

,,Cred că foarte multă lume așteaptă un rezultat. Dincolo că este o călătorie fascinantă și ideea că «uite ce fain! tinerii ăștia schimbă ceva», dar, de fapt, tinerii ăștia se chinuie. Schimbarea asta nu vine așa peste noapte.

Toate lucrurile pe care ni le propunem vin foarte greu. Pentru noi este  o muncă continuă care are niște rezultate undeva într-un viitor foarte îndepărtat.

“Ne bucurăm de micile reușite că «uite am trecut pragul de 4000 de SMS-uri», dar noi stăm și ne gândim că dacă ninge la Herculane să nu cadă șarpanta care se află într-un stadiu foarte avansat de degradare și chiar în prag de colaps. Avem și noi tot felul de griji.”

Oana Chirilă, arhitect

Prin proiectul nostru nu știm unde vom ajunge, noi avem niște obiective destule de mari. Important este să mergem înainte.

“Măcar poate am atras atenția asupra subiectului, poate acum se va trezi cineva, un ministru, un secretar de stat și o să spună că ,,da, Herculane merită, hai să facem ceva.”

Ce a învățat Oana Chirilă de când a pornit acest proiect, de la entuziasmul începutului la maturizarea adusă de lupta juridică

,,A fost un proces intensiv de maturizare. Am învățat că fără perseverență nu poți să continui, indiferent de provocări. Cred că am învățat să realizez cât de importantă este comunitatea.

Mi-ar plăcea ca acest lucru să îl facă si administrația locală și inclusiv cei care sunt responsabili de aceste monumente istorice. Nu se va putea face ceva acolo dacă nu se va coopera.”

Situația Băilor Herculane a ajuns și în presa străină, odată cu documentarul ,,Wild Carpathia” realizat de jurnalistul Charlie Ottley, într-un fotoreportaj al site-ului Bored Panda, iar în urmă cu câteva zile BBC a publicat un reportaj despre situația stațiunii balneare imperiale.

Gravitatea problemei este din ce în ce mai vizibilă, cu toate acestea ajutorul oferit de guvernanți lipsește cu desăvârșire.

Dacă doriți să susțineți demersul Asociației Locus, pentru salvarea Băii Neptun, o puteți face astfel:

• Printr-un SMS la 8843 cu textul Eu Sunt Herculane și donează 2 euro pentru salvarea Băilor Neptun sau poți ajuta prin cumpărarea un bilet la băi în valoare de 25 RON | 5 euro.
• Sau pentru cei ce pot dona mai mult:

Asociația LOCUS, CUI 3861538

RO87BTRLRONCRT0421032702

RO64BTRLEURCRT0421032701

The post “S-au jucat Monopoly cu Băile Herculane, în viața reală”. Povestea decăderii monumentelor de la Herculane și a intereselor din spate appeared first on Cultura la dubă.

Începând cu luna aprilie a acestui an, Conacul Mocioni din Foeni va fi reabilitat prin fonduri norvegiene în valoare totală de 12 milioane de lei.

Conacul este situat la 42 de km de Timișoara, fiind una dintre cele mai vechi clădiri din Banat (construită în 1750) și se află pe lista monumentelor istorice din județul Timiș.

Proiectul Consiliului Județean Timiș se afla pe lista de rezervă a programului RO-CULTURA, iar anul acesta, ca urmare a deciziei de suplimentare a fondurilor alocate programului, va putea intra în lucru. Reabilitarea, refuncționalizarea și revitalizarea actualului cămin cultural au ca termen de finalizare trei ani.

„Proiectul se afla în așteptare încă de anul trecut, iar acum am primit o veste excelentă. Fondurile pe programul RO-CULTURA au fost suplimentate, astfel că în primăvară vom putea intra în implementare.

Potențialul turistic al județului este imens, reprezentând o axă importantă de dezvoltare, alături de cea de business. Practic, cele două se pot completa extrem de bine”, spune președintele CJ Timiș, Alin Nica.

Proiectul va fi patronat de Michael de Styrcea, urmașul familiei Mocioni, care va acționa ca ambasador, maximizându-i astfel impactul. Consiliul Județean Timiș a realizat deja documentația de avizare a lucrărilor de intervenție, urmând ca după accesarea finanțării să lanseze în licitație proiectul tehnic și execuția lucrării.

Din suma de 12 milioane lei, 20% este contribuția Consiliului Județean Timiș, restul reprezentând finanțare nerambursabilă. Investiția propusă se realizează într-un parteneriat cu firma islandeză North Consulting.

Istoric

Conacul Mocioni a fost construit în stil neoclassic, în 1750, și se numără printre cele mai vechi clădiri din zona Banatului. În timpul Revoluției din 1848 conacul a fost distrus aproape în totalitate. Cel mai important membru al familiei care a locuit în imobil a fost Andrei Mocioni de Foen, strănepotul preotului aromân Constantin.

Andrei s-a născut în 1812 la Budapesta și a fost jurist. De-a lungul carierei sale s-a dedicat luptei pentru drepturile românilor din Banat și Transilvania, fiind membru în Senatul Imperial de la Viena, membru fondator al Astrei Române (1866) și membru onorific al Societății Academice Române (1870).

A moștenit domeniul din Foeni în 1869 și s-a retras din viața publică. S-a stabilit la conac alături de soția sa, Laura Cernovici. A murit în 1880 și a lăsat toată averea Laurei.

Laura lasă conacul moșenire unui nepot: baronul Csávossy Gyula (proprietar în 1912). În 1925, moșieri în Foeini au fost Josef și Andres Csávossy (cu 2334 jugăre – veche unitate de măsură pentru suprafețe agrare, folosită în Transilvania, egală cu 0,5775 ha) și Antoniu Mocioni de Foen (marele șambelan al Regelui Carol al II-lea, cu 1772 de jugăre)

Conacul al fost răscumpărat de Anton, care a încercat să-l transforme în casă de cultură, dar a murit în anul 1943, cu el stingându-se linia directă a familiei Mocioni.

Proprietatea a fost naționalizată odată cu instaurarea regimului comunist. Ani la rând a fost baie comunală și grădiniță. După Revoluție, conacul a rămas în administrația locală și a fost transformat în cămin cultural, funcție pe care o deține până în prezent.

The post Conacul Mocioni din Foeni va fi reabilitat cu fonduri norvegiene appeared first on Cultura la dubă.

O imagine cu noua fațadă a conacului C. N. Popp din comuna Sălcuța, județul Dolj, publicată de pagina Monumentalist, a stârnit zilele acestea un val de revoltă din partea publicului. Din fotografiile făcute înainte și după restaurare se vede că noul aspect al cădirii istorice nu mai are nicio legătură cu bijuteria arhitecturală din trecut.

Stucaturile au fost complet înlăturate, iar la ferestre au fost montate termopane.

Proiectul a fost realizat de către Primăria Sălcuța și finanțat din fonduri guvernamentale, prin Programul Național de Dezvoltare Locală, iar acolo ar urma să fie deschise cabinete medicale.

Am încercat să aflăm cum s-a ajuns la transformarea clădirii și ce valoare avea ea. Dacă directorul Institutului Național al Patrimoniului, Ștefan Bâlici, susține că proiectul este o distrugere a valorilor, primarul actual al comunei spune că “a fost varianta mai ieftină” și că îi place ce a ieșit.

Iată ce spune directorul INP, Ștefan Bâlici:

“Domnule director, ca arhitect și specialist în protejarea patrimoniului, cum comentați această restaurare făcută, așa cum arată din imagini?

Este absolut inacceptabil ce s-a întâmplat acolo. E o bătaie de joc la adresa ideii de istorie. Nu vorbim acum de statut juridic, dacă e monument istoric, nu e monument istoric. Era o clădire istorică valoroasă, cu calități arhitecturale deosebite, cu valori estetice, istorice, memoriale.

“Acum e o cutie de chibrituri, e o clădire lipsită de absolut orice fel de identitate, în condițiile în care era un monument din punctul de vedere al capacității de a evoca memorie.”

Ștefan Bâlici, directorul INP

Și nu pot să înțeleg cum un gospodar, primar, care dorește să aibă grijă de o clădire, poate să producă o astfel de anihilare, distrugere a valorilor.

Cum poate fi protejată de lege o astfel de clădire, care nu este clasată ca monument istoric, pentru ca astfel de situații să nu se repete?

Există și nivelul de protecție sub cel de monument istoric, sub protecția strictă a legii există categoria valorilor locale, care pot fi instituite prin documentație de urbanism, tot în atribuția autorităților locale.

Autoritățile chiar trebuie să fie preocupate, să identifice acele valori locale, pe care să le protejeze prin reglementările urbanistice, prin PUG sau PUZ. Este răspunderea primarilor să facă aceste lucruri.

Mai e un aspect. Observ că este finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Locală, care este un program al Guvernului României.

“Un program guvernamental fără filtru de calitate, fără principii de calitate e o calamitate. Un program guvernamental care alocă milioane de lei pentru a distruge, n-ar trebui existe.”

Deci programul trebuie regândit, în așa fel încât așa cum finanțează mii de grădinițe, de școli, să aibă în vedere că în țara asta majoritatea școlilor sunt clădiri istorice și nu trebuie anihilată valoarea lor.

Trebuie stabilit, în primul rând, de ce dăm banii ăia? Doar ca să avem, în cazul ăsta, un cabinet medical? Sau și pentru a pune în valoare o bijuterie a patrimoniului local?

Vorbind despre valoarea clădirii, ce i-a lipsit pentru a fi clasată ca monument istoric?

Sunt convins că nu i-a lipsit nimic, decât atenția oamenilor.

Lista Monumentelor Istorice este o listă deschisă, ea crește în permanență și un pic scade, există și cazuri de declasare. E firesc că nu e un document final, el permanent necesită ajustări. Există nenumărate clădiri în țară care au calități pentru a fi recunoscute ca monumente istorice, dar nimeni n-a cerut asta și n-a parcurs procedura necesară.

Dar cine ar trebui să ceară asta? Cine are această responsabilitate?

Sunt mai mulți factori abilitați de lege să ceară clasarea. În primul rând proprietarul, în cazul ăsta comuna. În al doilea rând, pot fi instituțiile cu abilitare în domeniul protejării patrimoniului, cum sunt direcțiile județene pentru cultură și cum e institutul nostru, Institutul Național al Patrimoniului.

Noi facem anual câteva zeci de dosare de clasare și sprijinim alți solicitanți. Dar noi suntem la București.

Și de la INP nu a avut nimeni informații despre această clădire?

Nu, nu. Dar vă asigur că sunt sute de clădiri despre care nu avem informații sau pur și simplu nu avem capacitatea de a face ceva. Nicăieri în lume nu este doar statul care se ocupă de protejarea patrimoniului. Trebuie să existe și alte entități.

O altă entitate care poate cere clasarea este un ONG cu activitate în domeniul protejării patrimoniului. ONG-urile sunt foarte importante, uitați, ele ne atrag atenția.”

Comuna Sălcuța este condusă din această toamnă de primarul PSD Aurica Giurcă. Înaintea sa, primar ales a fost soțul ei, Eugen Giurcă, suspendat, însă, din funcție.

Iată ce spune doamna primar:

“Bună ziua, scriem un articol despre restaurarea conacului Popp.

Nu, greșit. Greșit restaurare.

Dar? Cum să îi spunem?

Deci e greșit restaurare. Acea casă a fost donată cu titlu gratuit către primărie, pentru reabilitare și executare și extindere cabinete medicale. Acea casă putea să fie ruină. Dar eu nu pot să vă dau detalii, pentru că sunt primar nou în funcție.

Înainte de dumneavostră, cine e fost primar?

Înainte de mine a fost soțul meu, Giurcă Eugen. A fost suspendat din funcție după 3 ani, a luat Marinescu Andrei, a fost supendat la fel, un dosar penal, o incompatibilitate, apoi a preluat mandatul din rândul consilierilor Ionescu Gheorghe, până la alegerile din toamnă.

Dar, din câte știu, dumneavoastră lucrați la primărie de mai mulți ani.

Eu am lucrat la primărie din 1996, 11 ani am fost funcționar public.

Ce ne puteți spune despre acest proiect, cine a inițiat proiectul de reabilitare?

N-aș putea să vă dau eu informații, nu știu să vă spun.

Dar ca actual primar, vă place ce a ieșit, cum arată fațada?

Normal, bineînțeles. Dar nu este gata, când se va termina lucrarea, va fi mult mai frumoasă.

Directorul Institutului Național al Patrimoniului spune că acea casă avea valoare istorică și arhitecturală și că primăria ar fi putut face demersuri pentru a o clasa ca monument istoric. De ce nu a făcut asta primăria?

Eu atât știu, că acea casă a fost primită gratuit pentru reabilitare.

“Când s-a implementat acel proiect s-au făcut anumite comisii și au ajuns la concluzia că nu se poate face o restaurare. Pe ideea că sunt costurile exorbitante. Și nu acoperea nimeni acele costuri.”

Aurica Giurcă, primarul comunei Sălcuța

Deci asta a fost varianta mai ieftină.

Da, la banii care au fost, trebuia să îi dea o utilitate la casa aia.”

Din păcate, de cele mai multe ori, nici clasarea ca monument istoric nu înseamnă protecție, deși asta presupune legea. România are nenumărate monumente istorice, chiar de valoare națională, de categorie A, care sunt lăsate în paragină, chiar și când proprietar este statul român. Cel mai bun exemplu este chiar cazul Muzeului Național de Istorie a României, despre care Cultura la dubă a scris pe larg aici.

De câțiva ani se discută despre schimbarea legislației în privința protejării patrimoniului. Directorul INP spune că asta s-ar putea întâmpla chiar anul acesta.

“E foarte actuală discuția, va apărea în consultare publică foarte curând, acum vom vedea, Ministerul Culturii va definitiva documentul și îl va pune în consultare publică, dar este aproape de final noul Cod al Patrimoniului Cultural.

Eu mă aștept ca anul acesta, în 2021, să avem un document complet nou, în analiza publică și parlamentară.

Și revin puțin la ideea de activare a tuturor părților ale societății, nu se poate doar statul. Eu nu spun pentru că încerc să scap de o responsabilitate, în niciun caz. Dar nu avem capacitatea asta. O conlucrare eficientă este cea dintre stat, care creează cadrul legislativ, și comunitate, reprezentată de autorități locale, asociații, cetățeni.”, ne-a declarat Ștefan Bâlici.

Istoricul Conacului Constantin N. Popp

Constantin N Popp, născut în anul 1877 la Craiova, a fost primarul Craiovei în 1919 și prefect de Dolj între 1914-1915. Acesta provenea dintr-o celebră familie de bancheri, care avea o avere impresionantă, printre care mai multe proprietăți în Dolj.

Bancherul N. T. Popp a lăsat moșiile urmașilor săi, după cum urmează: N. N. Popp a primit moşia Padea, M. N. Popp moşia Lăcriţa şi jumătate din moşia Ostroveni, C. N. Popp a intrat în posesia moşiei Sălcuţa, V. N. Popp a primit jumătate din moşia Ostroveni, fiica sa, Marioara, căsătorită Berlescu, a primit moşia Adâncata, Elena, căsătorită Kiriţescu, a devenit posesoarea moşiilor Teiu şi Socoleşti, Lucreţia, căsătorită Coculescu, a primit moşia Constantineşti, iar Hortenţia, căsătorită J. Vuccino, a primit partea de moşie în numerar, fiind căsătorită cu un cetăţean străin. (sursa: Bancheri de Odinioară ai Craiovei, de Georgeta Ghionea)

Unele dintre aceste clădiri cu valoare istorică pot fi încă admirate în Craiova și în împrejurimi. Din păcate, nu este și cazul conacului de la Sălcuța.

The post “Este o bătaie de joc la adresa ideii de istorie” – Ștefan Bâlici, directorul Institutului Național al Patrimoniului despre reabilitarea Conacului Popp appeared first on Cultura la dubă.