Radu Botar și nominalizarea sa la Premiile Gopo. O poveste despre depășirea propriilor limite

Radu Botar și-a dedicat peste 30 de ani din viață teatrului. Este actor la Teatrul de Nord din Satu Mare și a mai jucat la teatrele din Turda, Oradea, Petroșani sau Târgu Jiu.

Cu un car de talent, ar fi putut rămâne în anonimatul unor teatre de provincie, la care puțini oameni au acces. Filmul i-a schimbat, însă, viața.

Anul trecut și-a trăit propriul vis și a demonstrat că poate face un rol important și pe marile ecrane, rol care acum i-a adus și prima sa nominalizare la Premiile Gopo, pentru cel mai bun actor într-un rol principal.

Radu Botar interpretează personajul episcopolui greco-catolic, Iuliu Hossu, în filmul Cardinalul, regizat de Nicolae Mărgineanu. Transformarea sa fizică, pentru a semăna cu Iuliu Hossu, și emoția pe care o emană pe marele ecran sunt impresionante.

Iar pentru noi, spectatorii filmelor românești, este o bucurie că într-o industrie dominată de nume celebre, pe care și le doresc mai toți regizorii în filmele lor, iată, am descoperit un actor extraordinar și am mai văzut și alte fețe pe marile ecrane, decât cele cu care ne-am obișnuit.

Cu bucurie, așadar, am stat de vorbă cu Radu Botar, după nominalizarea sa la Premiile Gopo.

Sunteți dovada clară că succesul poate veni în orice etapă a vieții, indiferent de vârstă. Mai
credeați, înainte să fiți chemat la casting de Nicolae Mărgineanu, că veți juca un mare rol în film?

Nu prea mai credeam. Deși, în adâncul sufletului, ca orice actor care ține la profesia lui, visam. Cândva
doream. Mai târziu m-am mulțumit cu visul. Și, iată că visul a devenit realitate. Prin urmare, cum se spune, ia seama ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple!

A avut o semnificație aparte pentru dumneavoastră acest rol, dat fiind că era vorba despre episcopul Iuliu Hossu, beatificat de Papa Francisc anul trecut?

La început am fost cumva, așa, mai mult surprins. Din multe neînțelesuri. Apoi, conștientizând, am fost copleșit. Și mai încolo am simțit bucuria și liniștea în asumarea răspunderii de a da viață unui destin de o asemenea amploare.

Radu Botar, Iuliu Hossu în filmul Cardinalul
Radu Botar, Iuliu Hossu în filmul Cardinalul
foto: Cardinalul/ Facebook

Ați filmat foarte mult în închisoare, chiar și la închisoarea de la Sighet, unde s-au petrecut ororile comuniste despre care se vorbește în film. Cum a fost pentru dumneavoastră să jucați în acel mediu?

Tulburător. Pentru a rămâne și după această experiență cu întrebarea fără răspuns: cum de s-a putut întâmpla așa ceva? Atâta rău! Și ăsta să fie, oare, răspunsul care să nu-și mai suporte întrebarea?

Cum a fost lucrul cu Nicolae Mărgineanu?

O bucurie continuă. Iar pentru această bucurie nu am cuvinte suficiente să-i mulțumesc. Rar mi-a fost dat în această profesie să întâlnesc un om cu atâta înțelegere față de semeni, un profesionist desăvârșit și un spirit mereu tânăr. O inspirație.

“Am muncit 30 de ani ca să ajung azi aici. Ce frumos start!”

Radu Botar, actor

Ce înseamnă pentru dumneavoastră nominalizarea la Premiile Gopo, pentru cel mai bun actor în rol principal?

Dovada că se poate. Așa cum a fost și alegerea mea pentru renașterea și aducerea în conștiința prezentului a a cestui fabulos destin. Și, la fel cum am mai spus cu altă ocazie, mai există oameni pe lumea asta care vor să-ți facă un bine.

Și Richard Bovnoczki a primit o nominalizare pentru rolul său din Cardinalul, la categoria cel mai
bun actor în rol secundar. Cum a fost interacțiunea cu Richard la filmări?

Richard, Rici, este un actor remarcabil, deosebit. Am toată admirația pentru el. Pur și simplu am comunicat simțindu-i de la bun început dăruirea și profesionalismul. Mă bucur mult pentru nominalizarea sa. Îi țin pumnii.

Richard Bovnoczki, Enache Vizirian în filmul Cardinalul
Richard Bovnoczki, Enache Vizirian în filmul Cardinalul
Foto: Cardinalul/ Facebook

Rolul din Cardinalul v-a adus apoi și alte propuneri de a juca în filme?

Cred că rolul „Cardinalului” mă face, mă poate face, mai vizibil ca actor. A primi roluri în continuare ține, ca și până acum, și de șansă. Eu am avut noroc. Și am convingerea că doar muncind și prețuind această profesie la rangul de artă, te faci remarcat. Am muncit 30 de ani ca să ajung azi aici. Ce frumos start!

Propuneri sunt, lucrez chiar acum, într-un proiect semnat și coordonat de regizorul Daniel Sandu, în toamnă am terminat un rol într-un alt film regizat de Sergiu Prodan.

Pe scurt: eu am fost, sunt și voi fi prezent! Aștept cu bucurie orice provocare.

“Eu pot să mă arunc și de la etajul zece, fără ezitare, dacă acel regizor îmi arată încrederea, prețuirea și respectul. E o ecuație simplă.”

Radu Botar, actor

Dar propuneri de la alte teatre?

Propuneri din alte teatre am avut și până acum. Colaborări am și acum. Teatrele, destule, mă cunosc mai bine decât cinema-ul. Și cred că una pe alta se pot completa, ajuta.

Unde vă simțiți mai bine, pe scena teatrului sau pe platoul de filmare?

Deși tehnicile de abordare a interpretării sunt diferite, eu mă simt bine, chiar foarte bine, și pe scenă și pe platoul de filmare, mai ales atunci când echipa e trup și suflet implicată, devenind o familie.

Dacă nu ați fi devenit actor, ce altceva v-ar fi plăcut să faceți?

Dascăl, pedagog? Dar am ales să fiu actor, pentru că asta mi-am dorit cu ardoare și multă determinare.

Există un regizor de film sau de teatru cu care v-ar plăcea să lucrați?

Am mare apreciere, respect și considerație pentru mulți regizori, indiferent de vârstă. Eu pot să mă arunc și de la etajul zece, fără ezitare, dacă acel regizor îmi arată încrederea, prețuirea și respectul. E o ecuație simplă.

Scenă din filmul Cardinalul
Scenă din filmul Cardinalul
Foto: Cardinalul/ Facebook

Revenind cumva la subiectul filmului și la comunism, pentru dumneavoastră care este cea mai
puternică amintire din comunism?

Statul la coadă, copil fiind, pentru zahăr, ulei, bucata de pâine, rația. Limitarea la lumină și la
informație.

Ioan Andrei Ionescu și Radu Botar în filmul Cardinalul
Ioan Andrei Ionescu și Radu Botar în filmul Cardinalul
Foto: Cardinalul/ Facebook

Există încă printre români teama că încă nu am scăpat de securiști, ba chiar unii dintre ei se află
în funcții importante din stat. Cum vă fac aceste lucruri să vă simțiți?

Dezamăgit. Pentru că, din păcate, este un adevăr. Dar timpul le va rezolva pe toate, precum și înțelepciunea unei noi generații care nu își va călca trecutul în picioare, ci se va strădui să îl vindece de toate bolile și rănile.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

2 thoughts on “Radu Botar și nominalizarea sa la Premiile Gopo. O poveste despre depășirea propriilor limite”

  1. Un interviu excepțional. Doar o rugăminte autoarei acestui articol, să șteargă o virgulă dintre subiect și predicat.
    Mulțumesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *