Miluță Flueraș, fotograf și supraviețuitor Colectiv: „Nu mi-am pus niciodată problema că mi-ar fi frică.”

foto: Vlad Cupșa

Dacă aveți obiceiul să mergeți la concerte în București, sunt șanse foarte mari să apăreți măcar într-o fotografie surprinsă de Miluță Flueraș. Este unul dintre cei mai apreciați fotografi de eveniment de la noi, un om care își pune în aplicare pasiunea cu profesionalism și rigurozitate.

Nu a lăsat camera din mână nici măcar la teribilul incendiu din Colectiv, celebrele imagini cu focul de artificii declanșat fiind surprinse chiar de el.

Fotografia de concert e cea cu care a început și de la care a ajuns apoi la portret. A experimentat și fotografia de arhitectură sau de evenimente sportive. După o experiență de mai bine de zece ani, spune că a încercat cam toate tipurile de fotografie, măcar la un nivel începător. 

Pentru interviu, ne-am întâlnit într-o zi de luni, la o terasă liniștită din București. Când am ajuns, el era deja la masă, cu un zâmbet prietenos pe față. Am început să discutăm ca doi prieteni care nu s-au mai văzut de ceva vreme, deși abia ne cunoșteam. Dincolo de atitudinea deschisă, era parcă o urmă de timiditate, specifică celor obișnuiți să stea în spatele camerei. 

„Din pasiune am început și din pasiune o fac în continuare.”

Miluță a început să facă fotografie când avea 22 de ani. Cum a prins un loc de muncă stabil, a făcut un credit și și-a luat prima cameră. Nu era chiar necunoscător, așa că a investit într-o cameră bună și a început ca orice fotograf:

„Fotografiam chestii din pasiune, banale. Momentul zero al fotografiei: flori, peisaje. ”

Și-a dorit rapid să îmbine noua pasiune cu una mai veche, mersul la concerte. Îi plăcea să stea în față, de unde îi observa pe fotografii de după gard. Îi trecuse prin minte că ar putea face ce fac ei, ba chiar s-o facă mai bine. În 2008 și-a făcut un site, o revistă online alături de câțiva prieteni. Ei scriau materiale, iar Miluță se ocupa de imagini – așa a început să facă fotografie de concert. 

Florence and The Machine, Electric Castle 2019/ foto: Miluță Flueraș

„La început, când nu ești fotograf oficial al unui eveniment, ai foarte puțin timp. Ai acele 3 piese în care trebuie să prinzi totul. Mi-am dat seama destul de timpuriu că sunt foarte importanți și oamenii de la concerte, așa că am început să fac și portrete.

Uneori galeriile sunt mai bogate în stări decât artiștii de pe scenă. Îmi place că este un tip de fotografie destul de solicitant, nu ai cum să te plictisești. Și îmi place că există interacțiunea asta între fotograf și artist, atunci când există, nu există mereu. Și între public și fotograf.

Practic, unii dintre noi am crescut împreună. Sunt oameni cu care mă văd de mulți ani la evenimente și suntem aproape ca o familie.”

Dacă pentru majoritate un concert înseamnă o ocazie de relaxare, de a se bucura de o trupă dragă live, pentru Miluță înseamnă câteva ore de muncă, de concentrare totală. Ca să nu permită rutinei să intervină, el rămâne exigent cu propria persoană și dedicat. 

Miluță Flueraș/ foto: Alek Ștefan

„Eu, dacă am ocazia să fotografiez un concert în totalitate, sunt 100% conectat până la final. Nu iau pauze lungi. Sigur, îmi iau niște timp pentru mine. Dar vreau să fotografiez tot ce se poate fotografia pentru că sunt și foarte critic și prefer să am o bază foarte mare din care să aleg la final. Încerc să fac chestii cât mai diverse.

Uneori ajută să gândești puțin în afara tiparelor. Chiar când vine vorba de fotografie de concert. Poți să faci lucrurile atât de diferit încât cineva care privește să poată vedea întreaga dimensiune a evenimentului: de la cadre super largi în care se vede tot publicul până la detalii pe mâna cuiva. E destul de provocator să faci asta. Ține de un mindset al tău pe care îl formezi în timp.”

Totuși, fotografia nu este principala ocupație a lui Miluță. De 16 ani lucrează la Centrul Național de Cartografie, unde administrează un serviciu național de poziționare. Tot timpul liber și concediile de la job se duc în fotografie, așa că cele două coexistă. Anul trecut, cum evenimentele au fost mult mai puține, s-a concentrat pe dezvoltarea personală:

„Mi-am făcut ordine în arhive, am multe cursuri pe care am reușit să le parcurg. Am reușit să-mi scriu teza de disertație, pe care ar fi trebui s-o termin acum șase ani.”

Un moment de cotitură în cariera și viața lui a fost incendiul din Colectiv. Deși Miluță a fost foarte deschis până în acel punct al discuției, în continuare îmi era teamă să deschid acest subiect. Totuși, mi-am făcut curaj să-l întreb cum a reușit să se întoarcă la activitatea de fotograf după acel moment:

„Am reușit foarte ușor să mă întorc. Nici nu mă recuperasem, practic. M-am întors la vreo 3 săptămâni după ce am ieșit din spital.”, mi-a spus pe un ton calm, la fel de senin ca până atunci. 

Focul de artificii din Colectiv/ foto: Miluță Flueraș

Prima ieșire ca fotograf după colectiv a fost la o galerie de artă, unde mulți s-au mirat că îl văd înapoi la muncă atât de rapid. Trecuse prin 42 de zile de spitalizare, câteva operații și terapie intensivă. Nu era complet recuperat: nu-și putea mișca prea bine mâna stângă iar pielea lui era încă sensibilă. Însă la puțin timp după, a revenit chiar într-un club, pentru a fotografia un concert:

„Îmi doream asta din momentul în care eram în spital. Nu mi-am pus niciodată problema că mi-ar fi frică, că nu m-aș mai întoarce.”

Când eram în spital toată comunitatea, mai ales din zona de rock și metal mi-a fost alături. Au organizat evenimente caritabile, m-au vizitat, nici nu se punea problema să nu mă întorc. Era greu pentru că încă nu eram complet recuperat.”

La mai puțin de două luni de la tragedia din Colectiv, Miluță Flueraș a publicat pentru prima dată fotografiile suprinse în acea noapte, imagini cu un puternic impact emoțional. Mulți dintre tinerii suprinși în instantaneele lui Miluță în prima parte a concertului, nu mai erau în viață.

Ultima imagine susprisă de Miluță Flueraș în Colectiv/ foto: Miluță Flueraș

Colectiv a lovit brutal și diferit zeci de familii și sute de apropiați ai lor. Ca victimă a incendiului, Miluță a aplicat propria terapie pentru a depăși trauma – întoarcerea la viața pe care o cunoștea înainte de Colectiv.

A încercat să se bucure de atenția și sprijinul prietenilor și să aprecieze faptul că e în viață. E un om care încearcă să găsească niște aspecte pozitive, să se agațe de ele și, astfel, să nu rămână blocat. Totuși,  realitatea românească se încăpățânează să îl dezamăgească și la 6 ani distanță de la Colectiv. 

„Niște schimbări au fost, cel puțin pe termen scurt. Dar s-au cam diluat în timp. Dau un exemplu foarte recent, deși nu vreau să fac remarci legate de politică. Am văzut o postare a lui Piedone care avea câteva sute de mii de like-uri în mai puțin de o zi, pentru că a protejat o bătrână care vindea zarzavaturi sau ceva similar. Știi, genul de cheap PR. Acum nu zic că e unul din principalii vinovați. 

Totuși, dacă judecăm acțiunile recente când nu s-a prezentat la tribunal, sau cele mai timpurii când spunea că nu se mai întoarce în politică niciodată și apoi a candidat… Nu e o senzație prea plăcută. 

Lumea încet, încet, a uitat.”


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

3 thoughts on “Miluță Flueraș, fotograf și supraviețuitor Colectiv: „Nu mi-am pus niciodată problema că mi-ar fi frică.””

  1. Neah. Nu mai este vorba de pasiune. Uite-te ce aparate foto aveai atunci si ce ai acum. Uite-te la ce concerte mergeai atunci si la ce evenimente mergi acum. Uite-te ce slab erai atunci si ce butoias cret esti acum. Pasiune? Nup, €.
    Mai am multe de zis, insa pentru moment e numai bine.

    1. Unde este problema, mai exact? Că și-a monetizat pasiunea când a avut ocazia? De ce nu ar face asta? Că și-a făcut upgrade la aparatură când a avut ocazia? Din nou, de ce nu ar face asta? Găsești o problemă în faptul că a evoluat? Faptul că ai o pasiune nu stă în antiteză cu monetizarea acelei pasiuni.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *