Skip to content

Mădălina cea Frumoasă

Pe Mădălina Pavăl mulți o știu ca fiind vocea feminină, fata în ie și în converși care cânta cu Subcarpați.

Dar Mădălina este în sine un basm desprins din folclorul autentic moldovenesc, un copil care a crescut cu doina în suflet și în auz.

Mădă, așa cum îi place să i se spună, a decis să își urmeze propriul drum în muzică, după o colaborare lungă cu Subcarpați, și a lansat la finalul anului 2019 albumul solo – Oamenii se fac dor.

Are 25 de ani și a studiat pedagogie muzicală la Conservator fiindcă visează să le transmită viitoarelor generații iubirea pentru muzica din folclor.

Trăiește cu dor într-un București zbuciumat, pe care reușește, însă, să îl îmblănzească prin glasul ei, fie atunci când cântă la Conservator, fie în grădinile capitalei de altădată.

Mădălina, spune-ne, te rog, câte ceva despre tine. Unde te-ai născut și ai copilărit?

M-am născut în Baia, fosta capitală a Moldovei. Dacă liniștea ar fi o poză, să știi că ar fi sătucul ăsta minunat, unde toți ne știm între noi, unde ai pădure, râul Moldova în spatele casei și unde lucrurile sunt simple, autentice și frumoase. Și unde tradițiile se respectă și acum, în 2019.

E o poveste frumoasă copilăria mea, cu școala în Baia, apoi 5-8 la Fălticeni și naveta la Suceava pentru cursurile de muzică. Am 25 de ani și sunt rac sensibil.

“Iubesc tare, tare de tot doina. Se coboară așa liniștea în mine doar când o aud sau îmi cântă în cap. “

Mădălina Pavăl

Deci de acasă s-a născut pasiunea ta pentru muzica din folclor?

Da, de acolo, de pe uliță, din casă, unde ascultam doar muzică populară. De la toate sărbătorile de Paște sau Crăciun, când ne îmbrăcam frumos și “jucam” și ne bucuram unii de alții, fără să știu atunci că îmi cream cele mai frumoase amintiri din viața mea. Dar cred că așa ni se întâmplă.

Trăim lucruri frumoase, pe care uneori le luăm așa de-a gata, ca să ne dăm seama mai târziu că nimic nu e de-a gata și trebuie să ne bucurăm de lucruri când ni se întâmplă.

Mădălina Pavăl
foto: The Fab Squad, Ioana Dodan

Multă lume te știe drept “fata care cânta cu Subcarpați”, tu cum ai vrea să te știe?

Mădălina Pavăl. Mădălina. Mădă.

Ce a însemnat pentru tine experiența cu Subcarpați?

A fost o experiență foarte frumoasă și, cum ziceam mai sus, am în sertarul de amintiri de pus pe suflet câteva și de acolo.

Ai decis să îți lansezi primul tău album solo. Spune-ne ceva despre muzica ta, dar și de ce albumul se numește Oamenii se fac dor.

Iubesc tare, tare de tot doina. Se coboară așa liniștea în mine doar când o aud sau îmi cântă în cap. Exprimă ceva… nu am cuvinte, nu știu să descriu.

Dar știi când ai ceva în sufletul tău, acolo adânc înfipt, pe care nu poți să-l descrii? Când te îndrăgostești, când ți-e dor, când îți moare cineva drag, când pleci de acasă, când devii părinte. Doina reușește să facă asta. Și o face de când lumea. Este extraordinar că se poate pune pe muzică ce nu se poate spune pe gură.

Oamenii se fac dor pentru că… ne facem dor, nu? Zi de zi. Ne e dor de cineva și noi lipsim cuiva. Ne despărțim. Ne pleacă prietenii departe. Ne vedem părinții la sărbători. Pierdem bunici și oameni dragi. Viața e un dor continuu.

“Visez la o școală de tradiții, dar prezentate frumos, pe suflet, ca să ieșim din clișeul ăsta că tradiția e ceva vechi, plictisitor.”

Ești un muzician cu acte în regulă. Ce ai studiat, mai exact, la Conservator și cum te-a ajutat școala în cariera ta?

Pedagogie muzicală. După ce m-am pregătit să dau la Drept. Apoi am intrat la Pedagogie și m-am îndrăgostit de asta.

Visul meu ascuns și nespus e să fac și eu asta cu copiii. Visez la o școală de tradiții, dar prezentate frumos, pe suflet, ca să ieșim din clișeul ăsta că tradiția e ceva vechi, plictisitor.

Tradițiile sunt minunate și ele ne țin uniți, ca popor, ca oameni, ele ne înrădăcinează la ceva al nostru, doar al nostru. Nu niște granițe trasate pe harta lumii.

Mădălina Pavăl
foto: The Fab Squad, Ioana Dodan

“De la origini începem să construim cine suntem de fapt. Uneori cred că o să ne ia toată viața să ne prindem cine suntem și ne mai pierdem pe drum, d’asta trebuie să fim bine înrădăcinați. “

În România, muzica populară e percepută ca fiind mai degrabă ceva învechit, provincial și muzică de nuntă”. Tu cum percepi muzica populară?

Muzica populară e una, folclorul e alta. Muzica populară e la Etno TV, e, cum să explic eu. Muzica populară e pilaful, orezul e folclorul. Orezul stă la baza pilafului, dar el poate fi împachetat sub multe forme. Orez cu lapte, sarmale, ardei umpluți..

Eu mă inspir din folclor, nu fac muzică populară, adică iau orezul și fac ceva ce nu știu dacă are acum un nume. De fapt are, e “rețeta” home made Mădălina Pavăl 🙂

Dar să știi că și eu am cântat la nunți când eram mică. Acum nu fac muzică de nunți, nu e muzică populară, ci reinterpretez folclorul așa cum îl simt eu.

Și vreau să ajung la oameni prin muzica mea. Vreau să îi fac să simtă, să deschid lumea aia ascunsă pe fundul sufletului nostru, o știți.

Pentru mine e o mândrie și o onoare că vin “de la țară”. Că fredonez. Că mă îmbrac în ie și iau Converșii în picioare. Că iubesc și marea și muntele.

Despre asta e muzica mea, despre doina veche cu un suflu puțin nou. Unii ascultă muzică populară, unii rock, unii trap, unii ce vor ei. Ideea e să-ți “vorbească” muzica și să asculți ce simți, când simți. Nu îmi plac etichetele în general, în muzică deloc.

Dansezi în hore?

Dansez pe orice! (râde)

Mădălina Pavăl
foto: The Fab Squad, Ioana Dodan

Dar ce altfel de muzică îți place să asculți?

De toate, pe cuvânt. Și veche, și nouă, și fără versuri, și cu versuri. Orice îmi vorbește.

Dacă ai fi acum chemată să cânți la o nuntă, ai face-o?

Nu MAI fac asta (râde). Dar depinde de nuntă. Adică dacă e nunta cuiva foarte drag și vrea să-i cânt, asta e, tot sunt acolo și oricum eu cânt și la volan, și în metrou.

Măcar să-i văd fericiți pe prietenii mei, asta să fie problema, că le cânt la toate nunțile! Bine, sper să fie doar una de om!

Cum se împacă pasiunea ta pentru folclor cu viața într-un oraș precum București?

La început, deloc! Acum ne-am mai împrietenit. El își vede de goana și urletul lui, eu îmi văd de goana și urletul meu. Și câteodată chiar stăm la povești până dimineața. Eu și Bucureștiul.

De ce îți este dor?

De ai mei, tata lucrează în Anglia și îl văd rar, de mama și de sora mea care sunt acasă, de bunici, de toți oamenii pe care i-am iubit și de cei pe care îi iubesc și nu apucăm să ne bucurăm unii de alții.

De ce crezi că sunt importante orginile?

Pentru că nu știm exact care e sensul, care e treaba cu noi, cu oamenii, cum am apărut, de ce am apărut, unde ne ducem. Și tot ce avem sunt originile. De unde ne tragem, cine ne sunt părinți, unde am copilărit, primul sărut.

De la origini începem să construim cine suntem de fapt. Uneori cred că o să ne ia toată viața să ne prindem cine suntem și ne mai pierdem pe drum, d’asta trebuie să fim bine înrădăcinați.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

2 thoughts on “Mădălina cea Frumoasă”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *