foto: Mircea Cantor
Tapiseria „Airplanes and angels” (Avioane și îngeri), semnată de artistul Mircea Cantor, este acum expusă permanent în Holul principal al sediului UNESCO din Paris. Asta ca urmare a unei donații din partea României, menită să marcheze împlinirea a 65 de ani de când țara noastră a aderat la organizația internațională.
Ceremonia de inaugurare a avut loc ieri, 24 octombrie, și marchează prima donație românească de artă, în 67 de ani, prezentată permanent la UNESCO. Lucrarea lui Mircea Cantor stă alături de opere precum „Căderea lui Icar” a lui Pablo Picasso sau „Omul care merge”, semnat de Alberto Giacometti.
„Mă simt onorat și mândru”, a scris artistul născut la Oradea după eveniment. „Cuvintele nu pot să exprime recunoștința pe care o simt în suflet pentru ce s-a întâmplat ieri la sediul UNESCO din Paris.”
Pe lângă Mircea Cantor, la ceremonie au participat directoarea generală a UNESCO, Audrey Azoulay, șeful Cancelariei Prim-Ministrului României, cu rang de ministru, Alexandru-Mihai Ghigiu, secretarul de stat în Ministerul român al Afacerilor Externe, Janina Sitaru, dar și mai mulți șefi și reprezentanți ai Delegațiilor permanente acreditate pe lângă UNESCO.
„Este o mândrie pentru Organizația noastră să-și vadă îmbogățită colecția de opere de artă cu o lucrare a lui Mircea Cantor”, a spus Azoulay, directoare UNESCO. „Această tapiserie reprezintă angajamentul comun al UNESCO și al României de a susține creația artistică, dar și de a păstra valorile tradiționale. Această piesă are la bază de fapt tehnicile tradiționale de realizare a scoarței (covor tradițional românesc, n.r.), element înscris în Lista Patrimoniul Imaterial al UNESCO din 2016.”
La rândul său, artistul a explicat atracția către zbor, elementul care stă la baza tapiseriei: „Zborul! L-am descoperit în copilărie în basmul cu Pasărea măiastră, această pasăre fermecată care l-a inspirat pe Brâncuși în îndrăznețele sale sculpturi. Apoi zborul m-a urmărit prin figurile lui Aurel Vlaicu și Traian Vuia – pionieri ai aviației, contemporani cu frații Wright și cu Blériot. Și, desigur, Henri Coandă cu motorul său cu reacție, fără de care avioanele nu ar zbura azi! Apoi acest zbor încremenit al tuturor acelor ființe cu culori din altă lume, care populează frescele mănăstirilor din Nordul României, din Bucovina.”
Mircea Cantor se numără printre cei mai cunoscuți artiști plastici contemporani. Operele sale, care includ desene, sculpturi, instalații și nu numai, sunt prezente în colecțiile marilor muzee ale lumii, cum ar fi Centre Pompidou, MoMA – New York, Museo Reina Sofia – Madrid sau Castello di Rivoli – Torino.
Cantor a câștigat două dintre cele mai importante premii acordate artiștilor contemporani – Premiul Ricard (2004) și Premiul Marcel Duchamp (2011), iar în 2019 a fost decorat cu ordinul de Ofițer al Artelor și Literelor de către statul francez, unde e stabilit de peste 20 de ani. Tot în 2019 a primit, de această dată din partea României, și Ordinul Național „Pentru Merit” în rang de Cavaler.
Cultura la dubă l-a vizitat acum doi ani la Paris. Atunci, Cantor a vorbit pe larg despre cum și-a dorit dintotdeauna să devină artist, deși provenea dintr-o familie fără astfel de înclinații, despre cum a ales Franța ca loc în care să se exprime, precum și despre credința sa că „nu trebuie să lași golul să-ți umple agenda”: „Fă acum, ca să n-ai regrete. Ăsta e principiul meu, să te afli în treabă, cu un sens pozitiv”.
