foto: Ionuț Staicu
Cu ocazia aniversării a 10 ani de unteatru, am stat de vorbă cu actrița Florina Gleznea, unul dintre artiștii care au fost parte importantă în clădirea acestui teatru independent.
Printre spectacolele pe care le susține în aceste săptămână, la Zilele Unteatru, Florina ne-a răspuns la întrebări. Dincolo de farmecul pe care îl emană povestea teatrului independent, în spatele lui sunt multe neajunsuri. Și depinde de noi toți ca astfel de proiecte să supraviețuiască.
Florina, când a început povestea ta alături de unteatru?
A început în anul 2012 cu spectacolul Trei femei înalte, alături de Cristina Casian, Nicoleta Lefter, Vladimir Turturica, Andrei și Andreea Grosu.
Ce are special unteatru?
Echipa, calitatea spectacolelor și, nu în ultimul rând, perseverența lui Andrei și a Andreei Grosu de a merge mai departe, chiar dacă de multe ori dificultățile financiare devin greu de suportat.
foto: Eugen Stan
Presupun că au fost și momente dificile, mai ales din punct de vedere financiar. Cum ai reușit, ca artistă, să treci peste ele?
Perspectivele financiare în teatrul independent nu prea există sau când există ne bucurăm asemenea unei picături într-un ocean. Eu am continuat să muncesc indiferent de fluxul sau reflexul financiar.
A fost nevoie vreodată să dai tu bani ca să ajuți teatrul într-o anumită situație?
S-a întâmplat de câteva ori ca eu si colegii mei din independent să fim nevoiți să jucăm unul sau două spectacole care să acopere strict plata drepturilor de autor.
Mulți dintre cei implicați la unteatru spun că acel loc este ca o familie. Cum e pentru tine?
Unteatru după 10 ani prezintă o dublă realitate: din afară reprezintă o oază pentru artiștii care se întorc la începuturile promițătoare, însă în interior zac neajunsurile financiare.
Sperăm din tot sufletul ca această realitate mai puțin plăcută să se schimbe și un suport financiar să ajute acest loc minunat.
Care sunt cele mai mari impedimente atunci când activezi des la un teatru independent?
foto: Andreea Dobre
De multe ori ești limitat de spațiu, de bani. Visezi la decoruri grandioase și costume care să arate într-un anumit fel, însă de cele mai multe ori totul se reduce la o esențializare a lucrurilor.
Dar satisfacții?
Spectacolele împlinite.
Cum reușiți să faceți spectacole bune cu puțini bani?
Spectacolele bune nu costă mulți bani, în schimb costă mult timp si o aprofundare permanentă.
Cum crezi că va arăta unteatru peste alți 10 ani?
Îmi doresc ca unteatru să rămână în continuare „un fenomen” în peisajul teatral independent, chiar si peste 10, 20 de ani.
Dar tu ce te vezi făcând peste alți 10 ani?
Spectacole la unteatru și prin alte spații încă nedescoperite.
Recomandă-ne un spectacol pe care să îl vedem.
Zaharashka de la unteatru. Un spectacol pentru copii absolut magic.
