Presa din România și lumea culturală au vuit săptămâna trecută despre un caz greu de grezut, dar, cel mai important, cu potențial uriaș de viralizare, adică aducător de click-uri, vizualizări, like-uri, share-uri.
Totul a pornit de la un zvon, o bârfă scrisă pe Facebook de, culmea, un secretar de stat din Ministerul Culturii!
Ioan Ardeal Ieremia a susținut că a auzit o angajată a Teatrului German de Stat din Timișoara cautând adresa de email a lui Moliere pentru a discuta despre drepturile de autor.
Pe lângă textul scris, acesta a făcut publică și o fotografie cu angajata respectivă (noi am taiat-o din postarea originală), pe care a alăturat-o unei imagini cu Moliere.

Așadar, un secretar de stat al guvernului român face public shaming și publică imaginea furată de pe contul respectivei angajate, îi redă numele, însă în niciun moment nu anunță vreo măsură oficială luată, din calitatea pe care o are, pentru a analiza cazul respectiv, daca într-adevăr era adevărat.
Personajul în cauză are numeroase postări negative la adresa Teatrului German de Stat din Timișoara, el fiind, la rândul său, fost angajat la Teatrul Național Timișoara.
Însă, pentru că povestea este mult prea bună pentru click-uri, ea se transformă repede din bârfă în știre, preluată de către majoritatea publicațiilor din online ca fiind un fapt, când, în realitate, se baza doar pe postarea unui personaj cel puțin îndoielnic.
La fiecare share, este share-uită și fotografia angajatei respective, aceasta fiind nevoită să își închidă apoi toate informațiile, fotografiile, postările de pe pagina sa personală de Facebook.
Apar, bineințeles, glumele și bancurile aferente și puțini mai înțeleg dacă e o știre adevarată sau o glumă de pe Times New Roman.
În tot acest timp, poziția Teatrului de Stat German din Timișoara a fost: “Eroarea imputată angajatei este nu doar neadevărată, ci și utilizată ca pretext pentru un nou atac împotriva institutiei noastre și a Primăriei Municipiului Timișoara.” Însă ea nu apare în miile de share-uri de pe Facebook.
Mai mult, avalanșa de glume și critici nu face altceva decât să îl amuze pe cel care a declanșat-o și a distrus, poate, viața unei persoane.
Iată o altă postare a secretarului de stat:

Pentru ca o știre să fie încadrată la fenomentul fake news este nevoie de o condiție esențială: intenția.
Numim fake news știrile care conțin intenționat miniciuni sau deformări ale adevărului, cu scopul de a manipula publicul într-o anumită direcție.
Or, în cazul de față avem un zvon lansat cu intenție, neverificat, nedovedit și nesusținut de nicio altă sursă.
Viralizarea unei astfel de informații arată felul în care funcționează multe dintre publicațiile din online-ul românesc, dar și încrederea publicului în instituțiile românești.
Românii s-au obișnuit atât de mult cu răul încât răul a devenit mai credibil decât adevărul.
Mai mult, cazul dovedește că rata de propagare a unei știri negative este infinit mai mare decât cea a unei știri pozitive.
De asemenea, știrea a fost crezută de români în contextul în care de câțiva ani, gafele de exprimare ale politicienilor au fost în prim-plan. Așadar, dacă am văzut un prim-ministru care face greșeli de vorbire în limba română, de ce să nu credem că cineva ar căuta adresa lui Moliere?
Totuși, românii ar trebui să fie conștienți de “responsabilitatea” share-ului în online și să se gândească bine înainte de a distribui o informație, de care nu sunt siguri că este adevarată.
Pentru că principiul “share cu share” poate schimba viețile oamenilor atât în bine, cât și într-o traumă din care nu vor mai ieși niciodată.