Skip to content

Dumnezeu există și numele lui e Petrunija

Filmul regizat de Teona Mitevska spune povestea unei fete de 32 de ani, absolventă de Istorie, captivă într-un oraș sărăcăcios de provincie din Macedonia, între o mamă care a traumatizat-o și o societate bolnavă de cutume religioase și sociale.

Încă de la primele cadre ale am avut impresia că acțiunea se poate întâmpla la fel de bine în România, Bulgaria sau Serbia. Nu există nimic, în afară de limbă, care să ne diferențieze de comunitatea în care trăiește Petrunija.

Vedem aceeași stație de autobuz, același tip de vestimentație, drumuri, poduri ruginite și, mai ales, același tip de comportament al Bisericii Ortodoxe și al credincioșilor, precum și al polițiștilor – toate, la fel ca în România.

Mi-am adus aminte inclusiv de frigănelele făcute de mama în copilărie, pe care le știam în doua variante: cea cu pâinea înmuiată în ou și apoi prajită sau cea în care pâinea era înmuiată în lapte, prajită și apoi dată prin zahăr. Așa arată și dimineața Petrunijei.

De asemenea, filmul m-a făcut să îmi amintesc de scena cu Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, cocoțat pe cisternă pentru a sfinți apa de Bobotează.

IPS Teodosie
IPS Teodosie la Constanța, de Bobotează

Asta pentru că acțiunea are loc de Bobotează, când Petrunjia, prinsă în mulțimea care lua parte la procesiunea religioasă de aruncare a crucii în apă, sare și ea în apă, dintr-un instinct animalic, dar atât de uman, în cautarea, probabil, a unei speranțe.

Așa devine prima femeie care a prins crucea de Bobotează, ceea ce atrage disprețul unor credincioși radicali, care nu pot concepe ca o femeie să încalce tradiția bisericească.

Apoi, lupta se dă între legile nescrise ale bisericii și legile statului, într-o încercare disperată de a o găsi pe Petrunija vinovată.

În peisaj se integrează perfect și o echipa de filmare a unei televiziuni, în povestea căreia regăsim toate clișeele specifice relației dintre reporter și operator, reporter – intervievați, dar și între reporterul care stă 24 de ore pe teren și șeful din redacție.

Filmul a fost anul acesta în competiția oficială la Berlinală, iar acum concurează pentru premiul de Cel mai bun film european, oferit de Parlamentul European, însă nu acestea sunt motivele pentru care merită să îl vedeți, ci pentru că este un film bun, care oglindește perfect țara în care trăim, după 30 de ani de democrație.

O democrație românească marcată și de o Biserică Ortodoxă Română care nu vine nechemată să se roage pentru sufletele nevinovate, fiind preocupată de ridicarea Catedralei Mântuirii Neamului, cu peste 300 de milioane de euro.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *