Dragoș Buhagiar, președinte UNITER: “Cutremurele pot aduce schimbări bune, dar forma în care s-a discutat în toate aceste zile nu mi se pare deloc potrivită.”

În ultima săptămână, în lumea teatrului s-a vorbit mai puțin despre teatru și mai mult despre premii, nominalizări, conflict de interese, abuzuri sau moralitate.

UNITER, o asociație menită să apere drepturilor artiștilor care fac parte din ea, cu o imagine destul de învechită, interesantă doar pentru breaslă, a intrat acum și în atenția publicului larg, prin prisma unui scandal de facebook, preluat în întreaga presă doar pentru izul de scandal, nu pentru că ar exista un interes real pentru subiectele atinse.

De altfel, an de an, doar presa culturală, foarte restrânsă, scrie despre nominalizările și câștigătorii Premiilor UNITER și le urmărește apoi evoluția. Reprezentarea spectacolelor de teatru și a tinerilor artiști este redusă, dacă nu chiar absentă din presa mainstream, iar asta reflectă o societate în care cultura e considerată ultimul domeniu de interes, având și cel mai mic buget de stat.

Nu întâmplător un jandarm a spus cândva “luați site-ul de cultură și băgați-l la dubă.”

În contextul prezentat mai sus, am stat de vorbă cu actualul președinte al UNITER, Dragoș Buhagiar, omul care a preluat conducerea onorifică anul trecut, după dispariția lui Ion Caramitru.

Dragoș Buhagiar este unul dintre cei mai importanți scenografi români, având colaborări cu regizori de renume, precum Silviu Purcărete, Cătălina Buzoianu sau Alexandru Dabija, dar și o carieră peste hotare.

La un an de când a fost ales în funcția de președinte al UNITER, s-a trezit în mijlocul unui conflict care, spune el, a adus „prejudicii grave de imagine”.

Mai exact, mai mulți artiști au cerut juriului desemnat de Senatul UNITER să elimine de pe lista nominalizărilor la premiile UNITER un regizor acuzat în trecut că ar fi bruscat o actriță chiar în seara premierei, în timpul unei pauze. De asemenea, juriului i s-a reproșat că a ignorat tânăra generație de creatori, apărând în spațiul virtual discuții despre criteriile de selecție, vârstă și sex, estetică și moralitate.

Mai mult decât atât, Senatul UNITER s-a văzut nevoit să rediscute și să anuleze premiul pentru întreaga activitate pe care urma să i-l acorde actorului Alexandru Repan, după ce Cultura la dubă a publicat un articol despre activitatea sa de colaborator al Securității, dovedită printr-o decizie judecătorească.

Apoi, regizorul Silviu Purcărete și-a anunțat retragerea de pe lista nominalizărilor printr-o scrisoare care a stârnit și ea opinii contradictorii.

„Niște schimbări reale sau niște îmbunătățiri trebuie aduse la statut, dar nu consider că se pot întâmpla așa.”, spune acum Dragoș Buhagiar.

Gala Premiilor UNITER 2023 va avea loc pe 12 iunie la Timișoara, Capitală Europeană a Culturii.

****

În primul rând, spuneți-ne, vă rog, de ce ați vrut să candidați pentru funcția de președinte al UNITER?

Sunt legat de UNITER, am fost legat de Ion Caramitru, am fost mandatat să fac parte din Senat și, după cum știți, am avut șansa să iau premii. Iar în viață trebuie să și oferi, nu numai să iei. E un principiu onest, dacă lumea are nevoie de tine, trebuie să pui umărul.

Sincer, nu a fost ideea mea, au fost niște voci serioase care au considerat că aș putea fi o variantă corectă.

După un mandat foarte lung al lui Ion Caramitru, lumea așteaptă acum de la noua conducere niște schimbări. Ce schimbări ați vrea să implementați și ce ați schimbat deja?

De exemplu, am considerat că un nou director al Festivalului Național de Teatru trebuie să fie dintr-un mediu independent. Să o alegem pe Mihaela Michailov a fost o decizie bună, pe care am luat-o în Senat. E un om serios, a scris, a făcut un teatru (n.r. Centrul de Teatru Educațional Replika) împreună cu Radu Apostol, ne-am bazat pe un CV consistent.

E o decizie care nu poate arăta decât deschidere.

A fost și o încercare de a crea o legătură mai puternică între mediul artistic privat și cel de stat?

Noi nu suntem un sindicat, există sindicat al actorilor, există sindicate în teatre. Noi suntem un ONG și nu primim finanțări lunare de la Ministerul Culturii. Eu fac benevol, onorific, treaba de președinte.

Nu aveți un salariu?

Nu și nici am luat altfel de bani de la UNITER. Mai mult, la Gala UNITER de acum voi lucra cu Răzvan Mazilu. Am ales să fac eu scenografia ca să mai salvez niște bani, să nu plătim un scenograf. Îmi permit, am de lucru, sunt un creator curtat de foarte multe spații teatrale din România, în ultimii ani am lucrat mult și în occident. Mi se pare natural să procedez așa.

Care sunt sursele de finanțare ale UNITER-ului?

Cotizațiile, timbrul teatral care se reîntoarce în teatre în mare parte, ba mai mult, am propus alături de Aura Corbeanu să se ducă mai mult spre teatrele independente. Și mai încercăm prin proiecte să completăm sursele de finanțare.

Cum ați explica rolul UNITER pe înțelesul unor oameni care nu sunt familiarizați cu această structură?

În primul rând, UNITER e o platformă de comunicare între instituțiile statului și instituțiile de teatru. În permanență suntem cumva poziționați să adunăm oamenii la masă. De exemplu, am vorbit cu ministrul Culturii să facem consultări despre statutul lucrătorului cultural. E ciudată denumirea…lucrător cultural.

Ce mai face UNITER? Conform statutului, își apără membrii în situații limită.

Au fost, totuși, situații, când UNITER a fost acuzată că nu reacționează la diferite situații care au presupus niște abuzuri.

În primul rând, în ceea ce mă privește, eu nu voi avea reacții peste noapte, compulsive și nu o să reacționez în fața facebookului. Avem niște reguli interne. Senatul are Comisie de Disciplină și eu trebuie să respect asta. Comisia se poate autosesiza sau se poate întruni, la cerere, dacă e depus ceva la UNITER.

În cazul cu Felix Alexa a fost o chestiune legată de școală, în primul rând. Totuși, am adunat Senatul și am discutat ce tip de reacție trebuie să avem.

Au mai fost cazuri cu discuții între finanțatori și directori de teatre. Sunt între entități care au un contract. Ca să putem interveni, ar trebui să avem ambele situații, cifre, condițiile, contractele.

Revenind la situația cu Felix, noi am spus foarte clar, ne-am exprimat poziția.

Felix Alexa chiar s-a autosuspendat sau i-ați cerut să facă asta?

A fost o autosuspendare pentru că și-a dat seama că până se lămuresc situațiile în școală, cumva el a înțeles că e bine să ia o povară de pe umerii Senatului. Sigur, am discutat împreună acest aspect, cum e mai bine. Și atunci a luat această decizie.

Dar să știți că noi suntem într-o situație foarte delicată.

Noi avem în statut obligația de a apăra membrii până la finalizarea oricărui tip de investigație.

Noi am aderat la CEDO, chiar mi-am scos niște articole fiindcă m-am gândit că o să mă întrebați de chestia asta. Am niște hârtii pe care le-am studiat cu juriștii.

(Ne arată hârtiile și citește articolele CEDO).

De exemplu, articolele 6-7: dreptul la un proces echitabil, în care dreptul la apărare și prezumția de nevinovăție sunt garantate ca fundamente ale societății.

Orice om are dreptul la protecția demnității și a imaginii.

Ați fost și sunteți profesor la universitate. Discuțiile din ultimii doi ani, despre abuzuri din mediul universitar artistic, v-au surprins sau aveați cunoștință despre astfel de metode de lucru?

Meseriile artistice presupun pasiuni, un alt tip de libertate de a te raporta la ceilalți. Lucrurile sunt foarte pe muchie. Sigur că trebuie să respectăm, fără discuție, demnitatea studenților, mai ales că sunt niște oameni într-o perioadă de formare, rolul nostru este extrem de important. Niciodată nu am acceptat genul ăsta de comportament.

Nu băgăm sub preș nimic, dar nu pot să folosesc termeni la care se așteaptă “internetul”, cum ar fi “condamn”. Eu nu am voie să folosesc cuvântul ăsta. Dacă eu dau un comunicat în care spun “UNITER condamnă” și vine acel membru UNITER și zice: “de ce ați spus asta? Legea zice că eu n-am făcut nimic.” Senatul trebuie să apere membrii până la finalizarea anchetelor.

De 30 de ani, noi am văzut la televizor azi oameni trecând cu cătușe și a doua zi declarați nevinovați. E o societate foarte răsturnată și neprincipială.

De multe ori, comunicarea în mediul artistic se desfășoară pe facebook și nu tot timpul e coerentă.

Eu cred că dacă vrem să rezolvăm ceva, trebuie să ne punem la masă, nu să ne înjurăm pe facebook.

Avem o situație, venim la UNITER și zicem că am vrea o întâlnire. O programăm, ne privim în ochi, venim cu argumente.

Părerea mea, a lui Dragoș, nu a UNITER, este că în spatele unui canal ne ascundem. Dialogul e principala metodă de a soluționa o situație.

Mai multe voci teatrul românesc au criticat juriul stabilit de UNITER pentru nominalizările făcute anul acesta, mai exact pentru ignorarea generației de 30-40 de ani de la premiile majore, dar mai ales prezența pe lista de nominalizați a unui regizor acuzat în 2017 că a agresat fizic o actriță – Andriy Zholdak.

De asemenea, au fost invocate posibile conflicte de interese. Opiniile exprimate în spațiul public sunt, totuși, destul de diferite. Cum percepeți dumneavoastră, președintele UNITER, tot ce s-a întâmplat?

Eu cred în felul următor: cutremurele pot aduce schimbări bune, dar forma în care s-a discutat în toate aceste zile nu mi se pare deloc potrivită.

Dacă vrem să nu existe discriminări și abuzuri de niciun fel, atunci cred că este important să nu ne poziționăm antagonic, tineri versus bătrâni. O poziționare antagonică nu este deloc constructivă. Niște schimbări reale sau niște îmbunătățiri aduse la un statut, nu consider că se pot întâmpla așa.

Pe mine mă interesează foarte tare să mă simt în siguranță într-un stat de drept. Asta înseamnă că e un stat în care se respectă niște legi.

Accept orice discuție, dar în niciun caz pe acest ton și cu coborârea nivelului discuției la nivelul ăsta, care nu are legătură cu teatrul și cu esența meseriei noastre, o meserie liberală.

Acum un an de zile au fost alegeri. La alegeri se discută lucruri la Adunarea Generală. Eu chiar nu înțeleg de ce nu discutăm la Adunarea Generală, de ce discutăm de pe poziții de forță și în momente în care se poate prejudicia acestui ONG și imaginea unor artiști de mare valoare.

Într-adevăr, lucrurile trebuie adaptate la timpurile pe care le trăim, dar în niciun caz în forma asta. Există foarte multe procedee normale, legale și putem sta la masă să le discutăm.

Acest ONG funcționează de 33 de ani, a fost menținut în momente dificile din punct de vedere politic. În anii ’90 au fost niște momente politice tulburi, iar UNITER a ținut artiștii în sensul unei bresle active și cu un punct de vedere foarte ferm în zona politică.

De ce vrem să ducem atât de jos toată discuția asta? Eu sunt un artist foarte ferm pe picioare, am fost observat, nu am țipat că vreau să fiu observat. Am muncit și am fost văzut, pus în valoare de colegii mei de breaslă.

Aș vrea să vorbim punctual despre cazul Zholdak fiindcă aceasta a fost principala nemulțumire și singura revendicare concretă în acea petiție – eliminarea sa de pe lista de nominalizări, fiindcă, citez, “a comis de nenumărate ori abuzuri psihologice și fizice în timpul repetițiilor sale, punând în pericol sănătatea fizică și psihică a actorilor cu care a lucrat”.

Eu ca artist am spus mereu că mă dezic de orice formă de abuz. Orice abuz și discriminare, atât în teatru cât și în școală, sunt inacceptabile. Aș vrea să fie foarte clar. Dacă noi vrem să rezolvăm o situație care ni se pare neclară, oare noi trebuie să așteptăm ani de zile? Evenimentul a fost acum 6 ani la Teatrul Maghiar. Așteptăm o ocazie de genul ăsta?

Eu, personal, m-aș fi dus la Teatrul Maghiar, aș fi discutat cu actrița, cu colegii actriței. În acești 6 ani de zile puteam să urmăresc activitatea lui Zholdak și să pichetez teatrele pe unde a lucrat. De ce lasă să treacă atâția ani?

Dar UNITER în toți acești ani a abordat acest caz în interiorul Senatului sau la Adunările Generale?

Da. S-a discutat.

Ne puteți spune ce anume s-a discutat?

S-a discutat evenimentul respectiv, ne-am interesat, am vorbit cu directorul teatrului (n.r. Tompa Gabor) și directorul teatrului ne-a prezentat un fel de status.

Ați avut doar acest punct de vedere? UNITER i-a invitat la discuție și pe actorii implicați în poveste?

Nu i-a invitat la discuție pe actori. Eu nu îmi aduc aminte. Sincer, ar trebui să verific exact. Și eu sunt un artist foarte băgat în munca lui.

Acum, vorbind despre nominalizarea sa, juriul a avut în vedere exclusiv valoarea artistică a muncii sale.

În privința lui nu există o decizie judecătorească de condamnare, așa cum există o hotărâre judecătoarească în privința actorului Alexandru Repan, despre care, din păcate, nu aveam știință. Poate ăsta să fie păcatul meu, nu știu.

Și nu există nicio sesizare din partea actriței, să spună că a fost agresată. Nu este absolut nimic, nici din partea actriței, nici din partea colegilor, nici din partea poliției.

Oricum, UNITER, în principiu, nu se poate substitui organelor de urmărire și nu are calitatea și competența să facă altfel de anchete decât morale.

Noi ne declarăm ferm a fi împotriva oricărei forme de abuz, că este împotriva abuzurilor fizice sau morale, dar și împotriva abuzului la care ar putea fi supusă o persoană acuzată pe nedrept.

Și mai e ceva. Un regizor nu poate exista artistic fără actori. Orice actor care consideră că e supus unui abuz, poate face un pas înapoi, se poate retrage din spectacol, la fel și ceilalți actori implicați.

Este un mijloc corect, imediat și eficient de a acționa împotriva unui abuz.

Totuși, e cunoscută în această lume frica de a nu pierde un rol, de a nu mai fi angajat de alte teatre.

Nu știu, o fi și frica asta. Dar în teatre, de obicei, când vine un regizor, cel puțin în ultimii ani, managerii întreabă: vine regizorul x, va fi casting în ziua d, mai vine regizorul y, repetițiile se vor suprapune. Vă rog să vă decideți la care vreți să lucrați.” Onest, vă spun.

Regizoarea Carmen Lidia Vidu, care a inițiat petiția împotriva regizorului Andriy Zholdak, propune un boicot al galei și îndeamnă la revoltă și huiduieli la adresa juriului, pe motiv că s-a ghidat exclusiv pe criteriul valorii și nu pe criteriile propuse de inițiatoarea petiției, vârstă și sex.

Juriul nu a avut niciodată alt criteriu decât valoarea artistică. Nu are nici vârstă, nici sex, nici culoare politică.

Realizarea unor nominalizări pe criteriul de vârstă și sex, cum se propune, ar însemna un abuz și abdicarea de la principiile care stau la baza nominalizărilor în general, nu numai ale noastre.

Poziționarea asta e greșită și aduce mari prejudicii nu UNITER-ului, ci întregii bresle. Apoi, câți semnatari ai petiției sunt membri UNITER? De exemplu, Carmen Vidu nu este membru UNITER. Schimbările pe care le cerem trebuie să pornească de la statut. Schimbăm statutul? Încă o dată, facem asta la Adunarea Generală, nu în stradă.

Practic, cei care reclamă acum anumite lucruri ar trebui să fie membri UNITER ca să participe la aceste discuții?

Evident, trebuie să faci parte din această breaslă. Sigur, pot semna ceva de principiu, că nu îmi convine un abuz. Dar când discuțiile sunt atât de aplicate, nu pot să îmi dau cu părerea la structura Uniunii Scriitorilor, de exemplu.

Revenind la cazul Zholdak, înțelegem că ce a fost în trecut nu se mai poate schimba, el a fost în continuare angajat de teatre din România. Dar după toate aceste discuții, luați în considerare ca în statut sau în Regulamentul Premiilor, juriul să excludă din start nominalizarea unor artiști găsiți oficial vinovați pentru vreo formă de abuz?

Eu cred că această discuție trebuie supusă Senatului, poate chiar și la Adunarea Generală. Dar toate aceste lucruri trebuie făcute după ce s-au dat niște verdicte foarte clare, să existe niște decizii judecătorești.

Ați văzut foarte clar că în cazul Repan, în momentul în care am văzut decizia oficială, am revenit asupra premiului. Dar să vă mai spun ceva. Nu toată lumea a fost de acord cu retragerea premiului.

Deci discuțiile nu sunt unanime și toată lumea ridică mâna.

Pentru că a fost o situație de urgență, am trimis documentul tuturor membrilor Senatului, le-am dat un timp de gândire și am cerut răspunsuri în scris.

Cu o majoritate confortabilă, am putut să luăm această decizie. Dar au fost oameni care au ridicat problema: noi suntem puși să discutăm aici genul ăsta de probleme? Sigur că argumente sunt și pro și contra, atât timp cât discutăm talentul și valoarea artistului, precum și cariera lui. Dacă, de exemplu, aceste lucruri influențează cariera.

Vă mărturisesc că numai cineva care a trăit vremurile alea ar putea înțelege corect. Așa sună într-un fel “a fost colaborator”. Au fost foarte mulți obligați să semneze în acele vremuri, dar important e ce au făcut după aceea. Dacă tu intervii în destinul unui om și îi modifici destinul, asta este foarte grav, extrem de grav.

La fel e și în cazul unui abuzator, dacă modifică destinul, evoluția unei persoane, e foarte grav.

Dar vorbind despre curaj, eu am ieșit din echipe artistice, de față cu distribuția. Eu am ieșit dintr-un teatru când mi s-a părut că venirea unui director duce teatrul într-o direcție care pe mine nu mă interesează. Dar asta nu am făcut cu scandal în presă. Am spus-o în Adunarea Generală a teatrului, iar după mine au plecat și alții.

În ceea ce privește retragerea lui Silviu Purcărete, cum s-a întâmplat, mai exact? Ați avut o discuție înainte sau pur și simplu v-a trimis scrisoarea?

Vă explic imediat. La Galele UNITER, în ultimii trei ani, în 2020 Premiul pentru cea mai bună regie l-a luat Eugen Jebeleanu, iar premiul pentru cel mai bun spectacol – Chiritza în concert, al Adei Milea. În 2021, cea mai bună regie a mers la Carmen Lidia Vidu. Cel mai bun spectacol – Inimă și alte preparate din carne, Radu Afrim. 2022, Premiul pentru cea mai bună regie – Horia Suru, pentru iar cel mai bun spectacol – Plugarul și moartea, Silviu Purcărete. Vi se pare că în ultimii 3 ani chiar așa tinerii au fost dați la o parte de la premiile importante?

Această poziționare nu mi se pare corectă.

Purcărete e unul dintre puținii regizori români de calibru mondial și nu spun asta ca limbaj de lemn. Ce înseamnă asta? Spectacolele lui circulă prin lume.

Domnul Purcărete nu a scos această scrisoare în primele ore. Această scrisoare a scris-o în momentul în care discuția a coborât îngrozitor de jos. Comparații, epitete, toată această confuzie cu valoarea și vârstele, l-au făcut să spună “eu nu vreau să fac parte din asta, e mult prea jos, eu nu mă regăsesc între acești oameni.”

Vă mărturisesc că l-am întrebat dacă este sigur că vrea să o publice și nici nu a vrut să stea de vorbă. A avut o poziție extrem de fermă.

Ce credeți că simbolizează această retragere?

Este un mare semnal de alarmă în lumea noastră, care ar trebui să fie o lume a valorii, o lume deschisă, tolerantă.

Dacă noi dăm valoarea la o parte, lucrurile devin haotice. Totul se risipește. Acesta este mesajul lui. Când apare o confuzie între valoare și vârstă, apare haosul.

Știți că discuția aceasta a apărut și la Oscaruri, Academia Americană de Film impunând niște criterii de gen, rasă și categorii vulnerabile pentru nominalizarea filmelor.

Cunoaștem, de acord, dar problemele noastre nu sunt similare cu cele din Statele Unite. Noi nu am fost un stat expansiv, noi nu am fost colonii, nu am avut segregare. Lucrurile nu se pot importa copy-paste.

Toată povestea asta cu cancel culture este nocivă. Nu poți să anulezi arta, tot ce s-a întâmplat a fost un gest al momentului, artiștii au lucrat în niște perioade istorice, nu putem anula informația care exista atunci. Asta, din nou, are legătură cu haosul.

Cum răspundeți acuzațiilor legate de posibile conflicte de interese? Mai exact, că un membru al juriului este și parte din Consiliul Artistic al Teatrului „Marin Sorescu” din Craiova, care are 8 nominalizări, sau că unii membri ai Senatului UNITER sunt printre nominalizați?

Toți membrii Senatului sunt votați de membrii UNITER în Adunarea Generală, iar oamenii din teritoriu au votat reprezentanți activi, artiști activi.

În Senat, majoritatea oamenilor sunt activi, actori, conducători de teatre, regizori. De când sunt eu președinte, juriul e votat de Senat, pentru că nu consider că președintele și vicepreședintele trebuie să își asume alcătuirea juriului.

În Senat se face o listă cu critici, regizori, propunerile sunt numeroase. Apoi începem să discutăm cu ei și mulți spun „lucrez acolo, nu am timp”. Încep să pice.

Practic, se întâmplă și un fenomen natural. Suntem 19 oameni în Senat. E un număr suficient să ne gândim că nu există suspiciuni.

Dacă am în Senat trei directori de teatre, ar fi corect să impun ca 4 ani de zile, teatrele alea să fie date la o parte de la nominalizări? Sau ei, dacă fac roluri, să fie dați la o parte?

Hai să ne uităm cine sunt acești oameni.

Trebuie să îl susțin eu pe Radu Afrim, care a inventat o estetică în teatrul românesc? Nu doar că e incontestabil. O să rămână în istoria teatrului românesc Afrim. Radu Afrim lucrează cu toate vârstele de actori. În fiecare teatru în care a mers a încercat să reinventeze actori, unii chiar pensionari. Și i-a pus în context cu generația nouă. Asta mi se pare fabulos. Hai să ne uităm atent la ce fac acești oameni.

Pe cine ar trebui să punem în Senat? Șefii de producție din teatre sau directorii economici? Și atunci tot conflict de interese ar fi.

Există voci care spun că juriile ar trebui făcute de cele două secții ale AICT (Asociația Internațională a Criticilor de Teatru). Nu știu dacă știți că cele două secții nu prea se pot pune la masă împreună. Și în zona asta e o situație care nu e de dorit. Din tot sufletul mi-ar plăcea ca cele două secții să se unească și Senatul să lucreze cu AICT ca pe vremuri. Această risipire și împărțire în foarte multe celule nu cred că este benefică.

Cum aveați în gând să arate Gala Premiilor UNITER înainte de aceste evenimente și cum aveți acum?

Eu sunt foarte tulburat din cauza acestor situații neplăcute. Nu sunt niște discuții, nici dialog. Sunt niște poziții de forță. Noi am fi dorit să facem gala mult mai ritmată. Lucrurile au început să se schimbe de acum 3-4 ani, au fost două gale foarte bune regizate de Bobi Pricop, în care deja am descoperit o estetică adaptată timpurilor, una de Afrim, în care au fost prezenți foarte mulți tineri, iată, vorbim de tineri.

UNITER s-a mișcat în sensul ăsta și lucrurile trebuie să meargă organic, nu forțat.

Anul ăsta e Capitală Culturală. Ne gândisem să strângem gala în 2h40, dând reclamele la o parte. Răzvan Mazilu încearcă să dezvolte un concept cu patru prezentatori, cu o muzică compusă special, cu imagini video, cu ritm alert.

Și sigur, fiind Timișoara, am încerca să aducem ceva din atmosfera anilor 20-30, când Timișoara era un oraș înfloritor, o emblemă, chiar în Europa. Să ne aducem aminte că Timișoara a fost primul oraș iluminat public. Am vrut să o aducem într-o zonă mai glamour, cu costume de epocă, cu decor gândit special.

Ne gândisem inclusiv să aducem publicului la Timișoara un showcase cu cele mai bune spectacole nominalizate. Gândiți-vă în ce situație suntem acum.

Gala ar fi trebuit să celebreze valoarea teatrului românesc, creatorii importanți. Iar noi acum ne spălăm rufele pe marginea râului, pe marginea Dâmboviței.

Și atunci, se va schimba ceva în ce ați pregătit?

Nu știu acum să spun ce se poate schimba. Important e să vedem cum se finalizează toată această situație și sigur că o să discutăm cu Răzvan Mazilu. Prejudiciile de imagine ar putea fi majore, nu știu să le cuantific acum, e foarte trist.

Și mă gândesc și la mine. Eu sunt un artist care nu vrea să dovedească nimic. Am lucrat, am ajuns președinte UNITER pentru că m-am gândit să aduc ceva înapoi comunității.

Dar dacă lumea arată așa, dacă viitorul arată așa, nu știu dacă mai vreau să fac parte din breaslă. Vorbesc din punctul de vedere al artistului Dragoș Buhagiar.

V-ați gândit în aceste zile să renunțați la funcție?

Pe mine m-au votat foarte mulți oameni, nu am să-i dezamăgesc, căpitanul nu își abandonează vasul, chiar dacă e doar onorific. După cum am spus, eu nu răspund la presiuni.

E un gând care, sigur, mă bântuie. Dar am un mandat și nu aș vrea să dezamăgesc pe nimeni.

Doi dintre contestatarii nominalizărilor sunt câștigători recenți ai premiilor UNITER, după cum ați precizat, Carmen Lidia Vidu și Eugen Jebeleanu. Îi veți invita la gală?

Sigur că vor fi invitați la gală. Dar eu nu i-aș pune unul lângă altul în această discuție, atitudinile celor doi sunt ușor diferite, după părerea mea. Trebuie să fim atenți. Și asta poate fi ceva greșit, să îi băgăm pe toți într-o căciulă. Sunt convins că foarte mulți care au semnat habar nu au despre situație.

În locul retragerii lui Silviu Purcărete, juriul va face o altă nominalizare sau rămâne așa?

Nu. Scrisoarea juriului a apărut după retragerea lui Silviu Purcărete și eu observ din textul lor că nu vor să facă nicio modificare. Nimeni nu a încercat o presiune asupra juriului.

Dumneavoastră aveți o nominalizare ca scenograf. V-ați gândit și dumneavoastră să vă retrageți pentru a evita discuțiile?

M-am gândit, dar înainte de aceste evenimente.

Dar cred că nu era un semn ok pentru Senat. În Senat suntem creatori activi, nu e normal să ne anulăm. Nu cred că domnul Rebengiuc poate fi adus în discuție. E un artist cu totul special, a făcut un rol de excepție în Tatăl. E la Teatrul Bulandra. Și Vlad Zamfirescu e în Senat.

Ne ducem într-o nebunie dacă facem asta. A funcționat 33 de ani așa, au fost tristeți, au fost discuții, dar niciodată la un nivel atât de jos.

După tot ce s-a întâmplat, vă gândiți la un pas concret, să invitați oamenii la o dezbatere sau să convocați o Adunare Generală?

Sunt foarte multe idei, eu cred că cel mai bine ar fi ca lucrurile să se liniștească, să existe o discuție, dar o să vedem în ce condiții. Personal, cred că ar trebui după gală.

Dacă continuăm în felul ăsta, o să ducem gala foarte jos sau poate n-o s-o mai ducem.

Aceste discuții cred că sunt de Adunare Generală, nu de 10 oameni. Și noi sperăm că vom avea și din teritoriu propuneri, nu să le punem pe facebook, ci ca să îmbunătățim statutul.

Vorbind despre breaslă, dincolo de acest conflict, de ce schimbări credeți că ar avea nevoie lumea teatrului? De exemplu, ce credeți despre acest sistem în care unii actori sunt angajați pe viață și alții nu au șanse la angajare?

Lucrurile ar trebui reconstruite împreună cu Ministerul Muncii, cu Ministerul de Finanțe. Sigur că ar trebui o restructurare, dar trebuie să avem în vedere situația socio-politică. Franța și Japonia sunt niște țări foarte ordonate, unde poate exista un sistem sănătos pentru artiști.

Pe vremea când Caramitru era ministrul Culturii, toate teatrele au primit niște formulare. Eu eram angajat la Teatrul Mic. Și am constatat cu toții că atunci când s-au adunat toate formularele la Ministerul Culturii, de fapt, nimeni nu voia nicio schimbare.

Nu îți e frică să devii freelancer dacă ai ceva în spate – un sistem social care te protejează. Eu am plecat de la Teatrul Mic în 2000 și mi-am asumat riscuri. Dar mi se părea important să circul, să nu stau într-un loc. Am simțit pericolul plafonării artistice.

Sediul UNITER se află într-o zonă foarte bună și vie a Bucureștiului, Piața Amzei – Calea Victoriei, vă gândiți să transformați acel spațiu într-un hub cultural? Momentam e doar un loc strict administrativ.

Ca să putem exista, să ținem cheltuielile clădirii, parterul e închiriat unui restaurant. Altfel n-am putea supraviețui din punct de vedere economic. Un hub cultural poate fi un ideal. E un gând foarte frumos, dar nu ne putem permite.

E mai dur decât vă puteți închipui. Nu știți ce eforturi face echipa UNITER pentru a îmbunătăți programele, câte hârtii facem către instituțiile statului.

Teatrul nu produce bani, e vorba despre sănătatea minții, iar beneficiile se simt în ani.

Pentru final, am lăsat o întrebare mai personală. Aveți o fiică tânără regizoare de film, Alma Buhagiar. Ce sfaturi i-ați dat pentru a face față în această lume artistică?

Am procedat cum au procedat și părinții mei. Când ne-a anunțat că vrea să facă regie am zis da, ok, dar i-am pus niște întrebări, dacă e conștientă la ce gen de muncă se bagă. Cred că are spirit de supraviețuitor, și-a schimbat în ultimii ani atitudinea în fața vieții, a vrut să învețe, s-a dus la o casă de producție în paralel cu facultatea ca să facă practică. Simt că își poate asuma meseria asta. Sper să reușească. E foarte dur, de fapt.

I-am dat sfaturi părintești: trezește-te la prima oră, nu dormi prea mult, nu pierde timpul, folosește timpul pentru lucru, nu te asocia cu persoane care nu au tipul de energie pe care îl ai tu. Sigur că un regizor ar trebui să fie o locomotivă, dar e bine ca locomotiva aia să mai aibă niște motoare în spate, nu să fie o locomotivă care trage un șir de vagoane goale.

I-am spus să se asocieze întotdeauna cu oameni cu o cultură mai vastă, mai deștepți decât ea. Niciodată să nu stea în preajma unor oameni care sunt sub ea, pe termen lung este mai bine invers.