De la Cannes la Sala Palatului. “R.M.N.”, filmul regizat de Cristian Mungiu, a avut aseară premiera în România

foto: Cultura la dubă

“R.M.N.”, noul film regizat de Cristian Mungiu și selectat în competiția oficială la Cannes, a fost proiectat aseară în premieră în România, la Sala Palatului, în prezența a aproximativ 2000 de spectatori.

În lipsa unei săli de cinema propice pentru o premieră de gală, în ciuda performanțelor internaționale realizate de cineaștii români în ultimii 25 de ani, filmul a putut fi văzut în fosta sală de congres a PCR, cu scaunele ei muștar, scârțâietoare, rămasă un puternic simbol al trecutului comunist, dar și al celor 30 de ani de indiferență care au urmat.

Cel mai premiat regizor al noului val românesc, Cristian Mungiu, și-a dorit să vadă dacă un film al său mai poate să umple o sală de 4000 de locuri. A făcut asta și în urmă cu 6 ani, când filmul “Bacalaureat” a fost proiectat la Sala Palatului în paralel cu premiera din competiția oficială de la Cannes.

De această dată, a fost nevoit să închirieze Sala Palatului încă dinainte de a filma “R.M.N.” și fără să știe dacă filmul va fi sau nu selectat la Cannes. Iar pentru evenimentul de aseară a adus un sistem de proiecții din Germania.

După 2 ani de pandemie, în care obiceiul de a merge la cinema s-a transformat pentru multe persoane în obiceiul de a vedea un film pe Netflix sau pe HBO Go, filmul lui Mungiu nu a reușit, însă, să umple Sala Palatului, iar pentru a evita o imagine cu o sală pe jumătate goală, cele 4 sectoare de sus (J, K, L, M) au fost închise cu o draperie.

În sală au fost prezenți numeroși actori, regizori, producători și alți oameni din industria cinematografică, dornici să vadă noua realizare semnată de Mungiu, dar și simpli iubitori de cinema.

Înainte de film, pe ecran au fost proiectate fotografii din timpul filmărilor, altele de la Cannes, dar și câteva fragmente din critica internațională de film.

“R.M.N.” are o durată de 2 ore și este probabil cel mai complex film realizat de Mungiu. Ne arată o radiografie rece a unei comunități dintr-un sat românesc, în care etnicii maghiari și românii se ciocnesc și convețuiesc, în același timp, de sute de ani, alături de etnici germani, dar se unesc atunci când o amenințare și mai mare apare în lumea lor, fie sub forma “țiganilor” pe care se laudă că au reușit să îi îndepărteze, fie sub forma nou-veniților sri-lankezi, angajați la brutăria din sat.

Povestea pornește de la cazul real din 2020, din satul Ditrău, când doi sri-lankezi au fost  ținta unui protest al localnicilor care cereau înlăturarea lor.

Dar, așa cum a și declarat în conferința de presă susținută la Cannes, Mungiu nu și-a dorit ca filmul să vorbească doar despre România, ci despre o Europă a prezentului, în care rasismul, ura și dezbinarea, precum și fenomenul migrației, modifică individul, familiile și societățile, în ciuda principiilor de toleranță și acceptare a diversității, promovate de UE.

Totuși, cu siguranța filmul va avea altă însemnătate pentru spectatorii din România, decât pentru cei din alte țări, fiindcă anumite nuanțe specifice fiecărei etnii descrise în film pot fi înțelese doar la nivel local, la fel cum poate doar noi putem observa “normalitatea” românească a unei scene în care 3 săteni se întâlnesc în mijlocul localității, unul vine cu motocicleta, altul pe cal și altul cu bicicleta, ca și cum ar fi un banc cu un neamț, un român și un maghiar.

Filmul merită văzut și dezbătut, iar azi el va fi proiectat chiar la Ditrău, în căminul cultural în care a avut loc în viața reală adunarea comunității care cerea primarului înlăturarea sri-lankezilor de la fabrica de pâine.

Apoi, echipa filmului va continua o caravană în mai multe orașe, din dorința regizorului de a se întâlni personal cu spectatorii și de a discuta cu ei pe marginea filmului.

Programul proiecțiilor speciale din țară poate fi găsit aici, dar filmul poate fi văzut și în toate cinematografele.

O recenzie relizată de Flavia Dima pentru Films in Frame poate fi citită AICI.