foto: Bogdan Iordache/ Cultura la dubă
Între concerte dirijate la Paris, la Köln sau la Cincinnati, Cristian Măcelaru a făcut azi o scurtă vizită la București, unde mâine va începe Concursul Internațional George Enescu.
În calitate de director artistic al Festivalului Enescu și al concursului cu același nume, fiecare dintre ele organizate o dată la doi ani, Măcelaru vrea cel mai tare să își pună amprenta asupra tinerilor muzicieni, să le deschidă orizonturile și să le ofere cât mai multe oportunități, așa cum o făcea și Enescu, în calitate de pedagog.
În acest sens, ediția de anul acesta a concursului cuprinde și un masterclass de dirijat, o sesiune de well-being și oportunități pentru tinerii compozitori. Concursul Internațional George Enescu a comandat în premieră trei lucrări contemporane care vor fi interpretate de candidații de la toate secțiunile instrumentale – pian, vioară și violoncel.
Pentru prima dată revenit în țară după deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, dirijorul povestește în exclusivitate pentru Cultura la dubă cum a fost experiența de la ceremonia care a uimit întreaga lume.
***
În primul rând, nu putem să nu punctăm momentul impresionant de la deschiderea Jocurilor Olimpice de la Paris, când ați dirijat Orchestra Națională a Franței. Ne-am bucurat cu toții când v-am văzut. Cum ați trăit dumneavoastră acel moment?
Sincer să fiu, a fost un moment foarte bizar pentru că până în ultima secundă nu am știut cum va fi, ce va fi, totul a fost ținut secret, chiar și de colaborarea cu Celine Dion nu am știut decât cu o seară înainte.
Chiar în timpul ceremoniei de deschidere, eu nu am știut unde va fi Celine Dion, nu mi s-a spus. Eu credeam că va fi lângă noi, pe scenă, iar când a apărut în Turnul Eiffel cu toții am fost surprinși.
Nu au existat repetiții înainte?
Au fost repetiții, dar fiecare și-a repetat partea lui, în așa fel încât să nu știm nimic despre ceilalți. Orchestra nu a știut despre Celine Dion. Eu am știut pentru că am fost implicat, m-am întâlnit cu ea înainte, dar toate celelalte lucruri au fost ținute secret.
De fiecare dată când intra cineva pe scenă era o surpriză și pentru orchestră. De aceea m-am simțit ca un pion foarte micuț într-un joc de șah imens.
Dar a fost superb și mă tot uit înapoi la toată ceremonia, a fost o prezentare foarte frumoasă. Cultura a fost pusă în plan principal la această ceremonie, a fost exact ceea ce îmi doream să se întâmple.
Sunt curioasă cum mai găsiți timp să mai veniți la evenimentele din România, mai ales să coordonați proiecte așa mari precum Festivalul Internațional George Enescu sau Concursul Internațional George Enescu.
Timp se găsește în momentul în care se pune un accent pe participarea mea, e o responsabilitate pe care mi-o asum singur, nu îmi este impusă de nimeni. Dar rezultatul e foarte clar.
Am fost implicat în promovarea Concursului și nu cred că e o întâmplare că avem cei mai mulți candidați înscriși (n.r. 667 de participanți la toate categoriile). Nu spun că este meritul meu, ci că vizibilitatea mea a ajutat, că am o influență asupra tinerilor pe care i-am încurajat să participe la concurs.
Din punct de vedere al conceptului artistic, este ceva ce ați putea spune că a fost 100% ideea dumneavoastră?
Da, primul lucru a fost lucrarea impusă, fiind pentru prima dată când Concursul Enescu comandă o lucrare.
Este vorba despre lucrări comandate foștilor câștigători de la secțiunea Compoziție.
Da, exact. Soliștii care câștigă celelalte secțiuni sunt întotdeauna invitați să participe în festival. Și am spus că e egală invitația către un compozitor de a compune o lucrare nouă, la fel cum îi dai unui instrumentist o invitație să concerteze.
Apoi, sesiunea de well-being e ceva ce mi-am dorit foarte mult și mă bucur că se întâmplă.
De asemenea, masterclass-ul pentru dirijori și aprofundare în muzică pentru orice instrument – ceva ce iar mi-am dorit foarte mult, gândindu-mă că Enescu ca mentor ar trebui să fie mai bine reprezentat în concurs.
Apropo de sesiunea de well-being, dumneavostră ați apelat vreodată la un psiholog care să vă ajute să gestionați presiunea din elita muzicală internațională?
Din păcate, nu am avut acces la un psiholog, dar am avut acces la foarte mulți mentori care mi-au împărtășit ideile lor și felul lor de a lucra. Am învățat că e foarte necesar pentru un tânăr să aibă acces la informații și cunoștințe pe care nu trebuie să le descopere singur, ele există deja, nu trebuie reinventat nimic.
De aceea, am introdus această componentă nu numai pentru a le oferi tinerilor din concurs acest acces, ci pentru a arăta lumii întregi nevoia pentru această latură. Este singurul concurs din lume care oferă asta.
Am întâlnit atât de mulți muzicieni valoroși, care din cauză că nu-și puteau controla lumea psihică, fricile, nu puteau avea o carieră. Se împiedicau singuri în drumul spre punctul următor.
E extrem de necesar ca fiecare universitate de muzică să aibă acești experți, oameni care să lucreze cum lucrează și psihologii sau fizioterapeuții cu sportivii.
Ce se întâmplă cu tinerii care termină școlile superioare de muzică din România și nu au foarte multe oportunități mai departe?
Într-un interviu pe care l-am făcut cu Gabriel Bebeșelea, acesta spunea că asistăm la un adevărat exod al tinerilor muzicieni români. Ce rămâne în România, dacă cele mai multe posturi din filarmonicile de stat sunt blocate până când cineva iese la pensie?
Vă spun sincer că există aceeași problemă și în America, Franța, Germania. Nicio societate nu garantează un post unui absolvent de facultate. Acel post se câștigă prin concurs.
Dar, e foarte important, și sper să aduc și latura de antreprenoriat cultural în concurs, ca tinerii să își folosească talentul și altfel, nu neapărat pentru a cânta într-o orchestră , ci pentru a crea evenimente, concerte.
Lumea are nevoie de mai multă cultură, de mai multă muzică, de creativitate. Iar în zilele noastre, tinerii absolvenți al unor școli de muzică trebuie încurajați și învățați să creeze astfel de evenimente.
De exemplu, când am terminat Conservatorul în SUA, am creat o organizație care făcea concerte în spitale, case de bătrâni, de copii, în tot felul de locuri în care muzica nu ajungea.
Cu încă 10-15 prieteni accesam fonduri și susțineam aceste concerte de care societatea avea nevoie, iar noi ne puteam susține.
Dacă așteptăm doar ca instituțiile să creeze evenimente, vom atinge o latură foarte îngustă a societății. Cu cât sunt mai multe evenimente care încurajează oamenii să se apropie de muzică, cu atât universitățile vor fi nevoite să învețe tinerii și acest aspect.
Nu știu dacă sunteți la curent cu discuțiile privind desființarea Operei Naționale București și înființarea Operei Naționale Române. Dacă tot vorbim despre un posibil reset al operei bucureștene, cum credeți dumneavoastră că ar trebui să arate, din punct de vedere artistic această nouă Operă Română, astfel încât să atingă standardele internaționale?
Sincer să fiu, nu știu aproape nimic despre acest subiect, dar ceea ce pot spune este că în tot ce facem în viață calitatea produsului final trebuie să fie lucrul care ne definește.
Dau acest exemplu tinerilor dirijori cu care lucrez la master class-uri. Prietenul meu cel mai bun este Wynton Marsalis, marele trompetist de jazz. De fiecare dată când îi prezint un proiect la care lucrez, el ascultă, apoi mă întreabă: da, dar știi să dirijezi bine?
Calitatea trebuie să fie punctul fundamental în tot ce facem.
Dacă la Opera Națională e vorba despre un spectacol, să ne întrebăm care e calitatea acestui spectacol. Asta va defini ce este Opera Națională.
***
Concursul Internațional George Enescu are loc la București între 31 august și 27 septembrie 2024. Concertul de deschidere o are ca invitată pe dirijoarea Delyana Lazarova, care va urca la pupitrul Orchestrei Naționale Radio. Soliști vor fi violonista Maria Marica, pianista Alexandra Segal și violoncelistul Benjamin Kruithof, câștigători ai ediției precedente.
Participarea publicului la etapele de calificare și la semifinale este gratuită.
Ediția din acest an a Concursului Enescu a realizat un record istoric al numărului de candidați înscriși: 667 muzicieni cu vârste între 13 și 35 de ani din peste 57 de țări. Acest număr reprezintă o creștere de peste 6 ori față de ediția din 2022 a concursului și de 59% față de ediția din 2018, cea care a înregistrat cel mai mare număr de candidați până la acel moment – 400 de muzicieni. Valoarea totală a premiilor este de 125.000 EURO pentru cele patru secțiuni din concurs: compoziție, pian, vioară și violoncel.
Evenimentul cuprinde și o serie de recitaluri și concerte extraordinare, pentru care au fost puse în vânzare bilete. Detalii AICI.
Citește și:
Dacă vrei să susții Cultura la dubă și jurnalismul cultural independent, poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI. Sau ne poți sprijini cu o donație lunară pe Patreon AICI.
Cultura la dubă nu accesează fonduri publice și nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.
