Cristian Măcelaru a cerut un moment de reculegere pentru victimele războiului din Ucraina

La finalul concertului susținut aseară la Ateneul Român, alături de Orchestra Română de Tineret și concertmaistrul Sarah Nemțanu, dirijorul Cristian Măcelaru, directorul muzical al Orchestrei Naționale a Franței și noul director artistic al Festivalului George Enescu, a dedicat lucrarea “Vals trist”, de Sibelius, Ucrainei și a cerut publicului să nu aplaude la final, ci să țină un moment de reculegere.

În programul concertului s-au regăsit două lucrări celebre ale compozitorilor ruși Ceaikovschi și Șostakovici.

Dacă prima parte a avut-o în centrul atenției pe violonista Sarah Nemțanu, care a interpretat Concertul pentru vioară și orchestră în Re major, op. 35 de Ceaikovski, în partea a două a programului s-a regăsit Simfonia nr. 10 în mi minor op. 93 de Șostakovici – o lucrare complexă și mult discutată în istorie, interpretată pentru prima dată după moartea lui Stalin, sub conducerea căruia Șostakovici a fost acuzat de formalism prin degretul Zhdanov. Fragmente din Simfonia nr. 10 au fost interpretată de specialiști ca fiind un portret al lui Stalin.

La finalul concertului, dirijorul Cristian Măcelaru s-a întors pe scenă cu un microfon în mână și a ținut un discurs despre rolul muzicii.

“Cu siguranță ar fi imposibil să cântăm această muzică minunată a lui Ceaikovschi și Șostakovici și să nu avem imaginea săptămânii care a trecut. Din acest motiv am vrut neapărat să facem această muzică, deoarece arta are și această menire, de a rămâne un străjer în istorie.

Așa cum a avut și Șostakovici în timpul lui, în anii 50-60, ne lovim și noi de aceleași probleme, de aceea e important ca prin muzică să rămânem în memorie și să ne reamintim că așa cum Șostakovici a scris o simfonie re – mi bemol – do – si becal, Dimitri Șostakovici, noi ca și oameni suntem cei care rămânem veșnic în memorie.

Aș vrea să terminăm acest concert cu un bis, o piesă extraordinară de Sibelius, Valsul trist, și v-aș ruga ca la finalul ei să nu aplaudăm, ci să ne gândim, să ținem un moment de reculegere pentru ceea ce este în fața noastră.”