“Copiii care citesc au părinți care citesc.” – Ana Sipciu, fondatoarea librăriei pentru copii Asteroidul B 612

Într-o zi ploioasă, mergând prin Cotroceni, am descoperit întâmplător o micuță librărie a cărei atmosferă caldă parcă te striga să intri.

Era o librărie pentru copii, singura de acest gen pe care o văzusem vreodată în București.

La casa de marcat am întâlnit-o pe Ana, librar și fondatoarea librăriei Asteroidul B 612. I-am spus că mi se pare special locul și că mi-ar plăcea să revin într-o zi, să facem un interviu pentru Cultura la dubă.

Am urmărit activitatea librăriei pe social media și, un an mai târziu, am revenit.

De atunci, librăria a crescut în notorietate. Are doar 2 ani de la înființare, din care majoritatea timpului a fost petrecut în pandemie. Ca orice antreprenor român care deținea o mică afacere, Ana s-a luptat în toată această perioadă pentru supraviețuire, dar entuziasmul creat în jurul librăriei sale o face să creadă că este pe drumul cel bun.

„Am deschis pe 22 decembrie 2019, am avut fix două luni în care lucrurile au mers bine pentru început.

După aceea a venit lockdownul, a trebuit să închidem și îmi e greu să îmi dau seama care e diferența între acum și înainte pentru că nu am știut cum era înainte.

Făceam și activități de lectură înainte de pandemie. Apoi am trecut în mediul online, citeam povești pentru copii. Iar acum am reluat activitățile, doar că le facem outdoor.”

Înainte să pornească pe acest drum, Ana a lucrat în departamentul de comunicare al Google România. Un impuls de moment și scrierea unei povești pentru copii au făcut-o să își dea demisia și să dezvolte ideea librăriei.

Însă atracția sa față de cărți are rădăcini mult mai profunde.

„Eu asociez foarte mult cărțile cu copilăria, eram genul de copil care stătea foarte mult în casă și citea. Asociez cărțile cu ideea de căldură, casă, cămin și mi-am dorit să creez un astfel de loc.

Nu știam nimic despre literatura pentru copii înainte să deschid, dar învăț. N-am făcut înainte o analiză de business, poate nu a fost o idee bună. (râde)

Dar știu că mă bazez foarte mult nu neapărat pe ideea de lectură, ci de descoperire.”

“Îmi place să văd copiii venind aici, să descopere lucruri pe care nu le știau, să fie surprinși.”

Tot ideea de descoperire a determinat-o să organizeze și altfel de activități, în afara librăriei, la care au participat clienții apropiați.

„Am făcut un family camp de Perseide, am mers cu cortul și ne-am uitat la stele căzătoare, împreună cu o echipă de ghizi montani am făcut și drumeții, am făcut și story time cu vânătoare de indicii prin parc. Facem vânătoare de indicii și pe aici prin librărie, iar unii copii își serbează ziua aici.

Nu este efectiv o petrecere, dar sunt părinți care vor să le cumpere copiilor cărți, ei aleg dinainte cărțile și noi organizăm o vânătoare de indicii, în care cărțile sunt împachetate și ascunse prin librărie, iar copilul descoperă cadourile. E foarte distractiv pentru ei.”

De altfel, Ana crede că pentru a-i atrage pe copii către lectură, părinții ar trebui să asocieze cărțile cu distracția, în niciun caz cu o obligație. Și, cel mai important, să fie la rândul lor un exemplu.

„Copiii care citesc au părinți care citesc, nu trebuie să faci eforturi să îi atragi. Dacă un copil nu a fost obișnuit cu cărțile de când era mic, dacă nu vede în familie că este o practică uzuală, atunci nici el nu o să facă asta.

Pentru orice copil există o carte care să îl atragă. Poate unuia nu îi place magia, dar e atras de aventuri, trebuie să descoperi acel lucru care îi place. E ca la mâncare, cumva.

Din fericire, acum opțiunile sunt mult mai variate. Noi avem aici cărți pentru copii între 0 și 12 ani. 90% sunt cărți în limba română, cărți bune pe care le-am cumpăra și pentru copiii noștri. Ne uităm atât la calitatea literară a textelor, cât și la ilustrații și la calitatea cărții în sine.”

E drept, în realitatea românească, astfel de cărți sunt un privilegiu pentru multe familii și aproape inexistente în mediul rural. Prețul unei cărți ilustrate pentru copii oscilează în jurul sumei de 35 de lei, dar unele pot depăși 100 de lei.

„Cărțile din România, raportat la media europeană, nu sunt scumpe, au un preț corect dată fiind munca implicată. O carte pentru copii, care implică și ilustrație, are un preț de producție mai mare. În orice caz, prețul e stabilit de edituri, eu nu sunt un specialist în domeniu să cunosc dedesubturile administrative.

Dar, într-adevăr, dacă ne raportăm la populația din România, majoritatea este săracă și needucată, accesul la astfel de cărți este dificil. Însă nu asta e problema.

Să cumperi cărți noi nu e singura cale prin care poți ajunge la cărți. Noi avem mulți copii care vin aici, dar merg des și la biblioteci. Evident, important e să existe biblioteci!

Deci poți să împrumuți cărți, poți să cumperi cărți la mâna a doua. Și noi avem aici un raft cu cărți de schimb, „lasă o carte, ia o carte”, ca să încurajăm comunitatea.”

Din păcate, bibliotecile din orașele mici sau bibliotecile școlare de la sate, dacă ele există, sunt slab dotate, cu cărți vechi care nu mai atrag copiii.

„Încă nu am reușit să ajungem foarte mult la copii care nu citesc în mod normal, aici vin copii aduși de părinți care citesc.

Avem, în schimb, un program prin care comunitatea noastră donează cărți prin intermediul Asociației „Carte în sate”, din județul Vrancea. Ei fac ateliere de lectură în sate din Vrancea, pentru copii care nu au acces la cărți de calitate.

Așadar, ce facem cu copiii care nu sunt atrași de lectură? Ei au nevoie de cărți frumoase, relevante pentru ei, degeaba le dai cărți în care acțiunea se întâmpla acum 100 de ani și ei nu se pot conecta la ea.

Copiii au nevoie să se regăsească în personaje și acțiune.

Dar nu este suficient nici să le dai o carte frumoasă, dacă ei nu citesc în mod normal. Se uită de două ori la ea și o lasă. De aceea sunt importante atelierele de lectură, ca cineva să le citească, e nevoie de implicarea unui adult.”

Cum ai convinge un adult care are o sumă de bani pentru copil să cumpere o carte, în loc de o jucărie?

„Nu vreau să îi demonizez pe părinții care cumpără doar jucării. E nevoie și de jucării și de cărți, nu trebuie să cumpărăm doar cărți. Dar cred că e important ca părinții să realizeze că și cărțile pot fi distractive. Noi de asta ne bazăm în tot ce facem pe distracție.”

În această perioadă, la Asteroidul B 612 există și o cutie poștală pentru Moș Crăciun. Cei mici vin aici, aduși de părinți, să lase scrisori moșului.

Ana îi încurajează să scrie pe plic adresa lor completă, fiindcă Moș Crăciun le va răspunde, așa cum s-a întâmplat și anul trecut.