Revista 22

Artistul Dan Perjovschi face apel pentru sprijinirea Revistei 22. Oferă un desen original celor care se abonează.

Dan Perjovschi, unul dintre cei mai apreciați artiști români contemporani peste hotare, face apel la public pentru a se abona la Revista 22, o publicație independentă înființată în ianuarie 1990 de Grupul de Dialog Social.

Un abonament anual costă 120 de lei, iar cei care se vor abona în luna ianuarie, vor primi un desen original semnat de Dan Perjovschi. Este vorba despre lucrarea World, pe care artistul a redesenat-o până acum de peste 400 de ori și a oferit-o gratuit oricui a dorit-o, în semn de protest față de expunerea ei la Art Safari, fără acordul artistului.

La Revista 22 au scris de-a lungul anilor nume importante de intelectuali români precum Ana Blandiana, Gabriela Adameșteanu, Andrei Oișteanu, Andrei Pleșu sau Gabriel Liiceanu. Dan Perjovschi publică desenele sale în paginile revistei de 30 de ani încoace.

Despre povestea Revistei 22 și despre importanța supraviețuirii ei am stat de vorbă cu Dan Perjovschi.

Primul număr al Revistei 22

În primul rând, vă rog să ne povestiți când și cum a început colaborarea dumneavoastră cu Revista 22?

Din câte îmi aduc eu aminte, Revista 22 a fost primul săptămânal apărut după căderea comunismului, în perioada aceea eu tocmai venisem de la Oradea la București, m-am asociat cu Revista Contrapunct, care era o revistă a tinerilor scriitori, o revistă critică. Pe urmă am fost atras de 22 fiindcă era una dintre cele mai importante reviste politice.

22 este editată de Grupul de Dialog Social – GDS, creat la originea lui de foști disidenți ai sistemului comunist, scriitori, tot felul de personalități din diverse domenii. Revista a fost condusă la început de Stelian Tănase, apoi a fost condusă foarte mult timp de Gabriela Adameșteanu, apoi de Rodica Palade, de Armand Goșu și acum de Andreea Pora.

Ce m-a atras la revista asta este că ea îmbina analiza politică cu analiza societății și a culturii. Cu alte cuvinte, cultura era integrată, nu era o revistă separată de cultură. Iar eu, cu desenele mele, am rămas pe mai multe segmente – politice, sociale, culturale.

Și erau niște nume, mari intelectuali români, care scriau.

“A fost prima dată când lumea vorbea fără cenzură, după foarte mulți ani de tăcere.”

Iar eu, ca artist, m-am simțit mult mai bine în paginile astea decât în galeriile de la vremea respectivă, galeriile UAP, care au fost total depășite de ce s-a întâmplat la vremea aia.

Presa a fost singurul mediu care a putut reacționa imediat și eu m-am simțit bine în reacția de la 22.

Cum a rezistat din punct de vedere financiar, în toți acești ani?

Ea nu a fost niciodată cumpărată de vreun trust. A trebuit să supraviețuiască din vânzare și din diverse proiecte. În primii ani a apelat destul de des pe la granturi de democratizare din Europa și din SUA.

Revista rezistă și pentru că foarte multă lume care scrie, scrie voluntar. Sunt oameni care de ani de zile nu au luat un ban.

A avut perioade foarte bune, dar lumea a început să citească tot mai puțin și în print și mai puțin. Revista e legată de o generație care încă ține ziarul în mână și citește.

Aveți acel apel către oameni, să sprijine supraviețuirea revistei.

Da, eu am spus doar să se aboneze. E 120 pe an abonamentul. Ideea e așa – revista asta, în care au publicat nume importante de intelectuali români, fie că pică sau nu pe tipul de gândire pe care îl ai tu sau îl am eu, e un monument al tranziției și al democrației românești.

În loc de o sculptură în bronz, e ceva viu care se tot schimbă, fiecare redactor șef își pune amprenta. Dar nivelul scriiturii s-a păstrat.

În plus, eu am făcut niște proiecte, am canalizat bani din zona artelor vizuale, din proiecte internaționale în care sunt eu și am publicat niște suplimente – atunci când a fost invazia Ucrainei, marea celebrare a căderii Zidului Berlinului. Am făcut aceste suplimente speciale cu desenele mele, pe care eu le expun în continuare și la care țin.

Dan Perjovschi desenând/ foto: Adi Bulboacă
Dan Perjovschi desenând/ foto: Adi Bulboacă

Din păcate, lumea nu mai citește în print. Eu încerc să fac această revistă de colecție, de aia fac acest tip de proiecte speciale în ea. A fost, de exemplu, un supliment despre Green Deal, al Uniunii Europene, mi-ar fi plăcut să îl citească mai multă lume, pentru a înțelege ce înseamnă direcția ecologică a UE.

Oamenii care se abonează primesc un desen original al dumneavoastră?

“Am zis că cei care au desenul deja, să se aboneze, am făcut un apel, iar cei care nu îl au și se abonează în luna ianuarie, vor primi de la mine desenul.”

Lucrarea World expusă la Art Safari

Cum vă explicați că în România este, totuși, întârziat acest obicei de a dona pentru jurnalism, pentru un produs pe care îl citești în mod normal, dar vrei să îl primești gratuit?

Noi încă nu avem cultura asta. Pe telefon și pe laptop, toată lumea se uită la lucrurile care sunt gratuite. Puțină lume cotizează pentru ceva ca să aibă acces.

Ediția aniversară de 30 de ani

Sigur, trebuie să spunem și că o grămadă de oameni dau bani pentru Facem un Spital, pentru Casa Speranței, donează 3 euro aici, 4 euro acolo și se tot strâng. Și asta pot să înțeleg.

Când s-a băgat acces cu bani la Dilema, lumea nu a plătit. E ca la parcare. Parcările cu plată stau goale și sunt călare mașinile pe trotuare.

Eu lupt pentru propria mea platformă de expresie pentru că eu iubesc printul, sincer. Eu lucrez cu asta, expozițiile mele din ultima vreme conțin și ziare, chiar și 22. Am toată colecția Revistei 22 cu toate numerele legate și e un turn cât mine de înalt și vreau să îl fac mai înalt decât mine.

Desenele pe care le publicați în 22 sunt doar acolo sau le putem vedea și online?

Și și câteodată, dar în general sunt doar în 22, fiindcă rezumă un articol de acolo, nu le puteți vedea nici măcar în 22 online. De asta am zis că merită. Sunt 4-5 desene pe număr, se face de o colecție la finalul anului.

Dar se întâmplă să fie și desene din expoziții pe care eu le am prin lume, apoi se potrivesc pe același subiect și în România și le public. De exemplu, urmatorul supliment va apărea în februarie și va fi despre Statele Unite post Trump. Proiectul va fi finanțat de galeria Jane Lombard din New York, unde eu am expus deja. Suplimentul se va numi probabil From Hate to Hope și va avea un foarte bun text al lui Aurelian Crăiuțu, profesor la Princeton.

Și aș vrea să mai spun ceva.

Call-ul acesta al meu către oameni este și un call pentru a sprijini cultura.

Dacă lumea nu vrea 22, să doneze la voi sau la altcineva. Și noi suntem acum, din cauza Covid, sub mare stres. E foarte greu.

Putem găsi niște soluții simple și umane, prin care să ne sprijinim unii pe alții. De exemplu, pentru bucureșteni avem un abonament cu preț redus, dacă vin să ridice revista de la redacție, de pe Calea Victoriei, că nu mai dăm bani la poștă. Și așa fac și o plimbare frumoasă.

Dat fiind că vorbim despre un număr limitat de reviste printate, oare peste niște ani este posibil ca desenele dumneavoastră din reviste să valoreze ceva pe piață?

Este posibil, depinde cât de inventiv e cititorul. Dacă decupează desenele și le strânge vreme de câțiva ani, poate fi o poveste. Eu lucrez asta, fac asta la muzee. Iau o pagină din 22 și o înrămez, cu desenul care sparge textul pentru că vizual arată bine. Fiecare poate să își facă propria colecție.

Suplimentul despre Green Deal

Eu am în minte un proiect, să dau câte o pagină unui artist invitat și atunci un număr de artiști ar fi o colecție de artă. Dar pentru asta am avea nevoie de un grant, de finanțare.

Și dacă ar fi așa, noi am putea avea acasă o pagină de ziar, pusă într-o ramă frumoasă, ca o formă de artă la noi pe perete?

Da. Nu doar o formă, chiar este artă.

Aflați aici cum vă puteți abona la Revista 22.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *