Institutul Francez din București a inaugurat azi o locuință – rezidență aflată chiar în curtea institutului, pe Bulevardul Dacia din Capitală. Inițiativa poarta numele “La résidence de poche/ Rezidenţa de buzunar” și îi aparține directorului Institutului Francez București, Hélène Roos.
Panglica a fost tăiată de noua ambasadoare a Franței la București, Laurence Auer și de către regizorul român Cristian Mungiu, câștigător al Palme d’Or la Cannes cu filmul 4 Luni, 3 Săptămâni și 2 Zile și fondator al festivalului Les Films De Cannes a Bucarest, care începe chiar azi.
Cristian Mungiu este și primul locuitor al casei – rezidență.
“Mă bucur să fi pus umărul la identificarea unui rost creativ pentru această mică clădire, caldă, intimă și primitoare, din curtea Institutului Francez din București.
Îmi asum cu bucurie rolul de prim utilizator al acestei Rezidențe de buzunar și sper ca tihna și spiritul ei primitor să mă ajute să duc la bun sfârșit scenariul la care lucrez acum.
Mulțumesc Institutului pentru invitație și rămân alături de ei pentru identificarea celor mai bune rosturi creative pentru această rezidență, în folosul artiștilor și, deopotrivă, al publicului.”, a declarat regizorul Cristian Mungiu.
Casa respectivă este o anexă a vilei de pe Bulevardul Dacia nr. 77, unde se află Institutul Francez. Directoarea Hélène Roos și-a propus să o renoveze și să o dea în folosință artiștilor. Iată povestea ei:
Conform Institutului Francez, Rezidența de buzunar va fi o rezidență de scriere în care vor fi găzduiți creatori români și francezi cu proiecte din domeniul literaturii, muzicii, cinematografiei, teatrului sau artelor digitale, fiecare locuitor având casa la dispoziția sa timp de câteva săptămâni.
Institutul Francez urmează să anunțe cum se vor putea înscrie cei interesați.
E atâta nevoie de artă în această lume în criză, artiștii sunt încă atât de puțin sprijiniți să existe, să se manifeste, încât e o bucurie să aud că s-a deschis o casă pentru ei. Poate criteriu pentru selecție e deschis la propuneri creative. Cum ar fi, de exemplu, acordarea uneori, a spațiului, nu doar pentru unul singur ci pentru un grup care unește artiști pentru un proiect comun. Rezultatele au nevoie să fie cunoscute ca atare.