foto: Diana Păun
Anton Ovchinnikov este un coregraf, dansator, compozitor și poet ucrainean. Odată cu declanșarea războiului în Ucraina, acesta a început să scrie și să publice poezii și poeme pe profilul său de facebook.
Săptămâna trecută, în fața unui public restrâns, dar în ochii căruia se puteau citi interesul și emoția, acesta a susținut un spectacol la București. Performance-ul “Beauty of the Beast” este bazat pe unul dintre aceste poeme – “New Russian Ballet”, poem care atacă atât războiul din Ucraina, cât și baletul rusesc.
Într-un interviu acordat pentru Cultura la dubă imediat după eveniment, artistul ucrainean a vorbit despre experiența războiului și despre perspectiva sa asupra baletului rusesc.
Pe parcursul interviului, am simțit în glasul său durerea și oboseala cauzate de un război, dar și o serenitate specifică oamenilor care încă mai au speranță.
***
“Anton, dincolo de acest spectacol susținut la București, spune-ne, te rog, cum arată viața ta în prezent, unde locuiești, unde mai performezi?
Am părăsit Ucraina la sfârșitul lunii iulie și de atunci călătoresc foarte mult, predau și susțin spectacole. Am fost invitat la câteva conferințe, scriu materiale pentru spectacolele altor dansatori. Fac mai multe munci și aș putea spune că ultimele luni au fost cele mai aglomerate luni din punct de vedere profesional pentru mine.
Înainte predam foarte mult în Ucraina, dar acum, din cauza contextului, această activitate a încetat în multe zone. Dar primesc foarte multe invitații de a performa în afară, oamenii fiind interesați de arta și cultura ucraineană.
Cum te-a găsit pe tine prima zi de război, 24 februarie 2022, și ce a urmat? Ai luat în calcul să te înrolezi?
Pe 24 februarie eram în Kiev. Eu sunt născut în Kiev și acolo mi-am petrecut întreaga viață.
Când a început războiul am vrut să mă înrolez. Era un sentiment de unitate printre toți ucrainenii.
Erau cozi întregi de oameni la toate centrele de recrutare. Am mers și eu după o săptămână. Mi-au verificat toate documentele, profesia, educația, mi-au luat numărul de telefon și a rămas că voi fi sunat atunci când va fi nevoie de mine. Asta pentru că s-au oferit mult mai mulți oameni decât aveau ei nevoie. Am fost sunat o dată, dar a fost o greșeală și de atunci nu am mai fost sunat.
Daca va fi nevoie, da, voi merge, dar nu sunt sigur că sunt foarte util pentru armată, mi se pare că pot face mult mai multe ca artist.
Cum au luat naștere poeziile tale despre război? Cum ți-a venit ideea să transpui războiul în artă?
M-am gândit la asta mult, pentru că nu am scris atât de mult până de curând. Dar de când a început războiul, încă din prima zi, am postat câte o poezie pe zi pe contul de facebook și mi-am spus că am să o fac până se termină războiul.
Am făcut asta zilnic pentru câteva luni, dar apoi mi s-a părut prea mult. Simțeam că nu le mai simt, că nu vor mai fi firești. Și apoi am început să mă gândesc la cum s-a ajuns aici.
Pentru mine, dansul este o formă publică de artă, știu câțiva dansatori care iubesc să repete și să danseze singuri, dar eu am nevoie de public, să pun întrebări și să văd răspunsurile în ochii oamenilor.
Acesta este și un motiv pentru care nu am susținut spectacole online în timpul pandemiei.
Dar poezia este ceva mult mai intim. Nu am nevoie de oameni, ba chiar mai mult, o fac doar atunci când sunt singur. Iar ideea de a scrie despre război mi-a venit natural, nu a fost ceva la care să mă gândesc.
Când a început războiul m-am mutat în casa mamei mele, într-un sat la 50 de kilometri de Kiev. În primul rând mi s-a părut mai sigur, orașele mari, precum Kievul erau bombardate, pe când cele mici nu. Dar în al doilea rând acolo am fost singur, doar în compania mamei mele.
Am petrecut foarte multe ore singur, citind, ascultând muzică, citind știrile și gândindu-mă la evenimentele care se petrec. Așa că a venit foarte natural să încep să scriu despre asta.
Iar ideea de a le folosi ca material pentru spectacolele tale de dans cum a venit?
Mulți dansatori, atunci când îmi văd spectacolele spun că acestea nu sunt spectacole de dans. Și asta datorită caracterului lor multimediatic. Desigur, dansez și îmi folosesc corpul, dar îmi folosesc și vocea, folosesc jocuri de lumini și proiecții video.
Nu a fost ideea mea. Am fost invitat în aprilie să recit din poezii, iar atunci unii dintre prietenii mei mi-au spus că unele dintre poeziile mele sunt performative, că atunci când le ascultă se poate observa o întreagă secvență de acțiuni.
Mi s-a spus că ar trebui să încerc să creez un performance bazat pe ele. Mai apoi am fost invitat la un festival în Riga unde mi s-a propus să-mi recit poeziile și să dansez, așa că am alternat lectura și improvizația.
După aceasta, prietenii mei m-au încurajat din nou să dezvolt proiectul mai departe, iar în cadrul unei burse de patru săptămâni în Budapesta am dezvoltat acest spectacol.
Poeziile tale au un ritm interior foarte puternic.
Acest aspect este foarte important pentru mine. Personal nu mi se pare că acest ritm s-a păstrat în traduceri. Eu scriu principal în rusă, îmi este mai natural așa, doar aproape o treime în ucraineană, dar atunci când o fac este foarte important să mă joc cu ritmul: versuri mai lungi, mai scurte, distanțe între cuvinte și versuri.
Și asta cred că se leagă foarte strâns de dans. Dansul este ritm.
Și atunci ce ești? Un poet care dansează sau un dansator care scrie?
Îmi este dificil să mă consider un dansator. Oamenii pe care eu îi consider dansatori sunt aceia care repetă de cel puțin de cinci ori pe săptămână, care lucrează cu corpul lor, și-l antrenează, care chiar muncesc pentru asta. Așa eram și eu acum 15 ani. Acum fac yoga, alerg pe distanțe lungi, douăzeci, treizeci de kilometri, îmi antrenez corpul, dar nu pot spune că sunt dansator.
Pot spune că sunt coregraf, îmi place să creez lucruri. Și cu siguranță nu pot spune că sunt poet. Dar sunt interesat să lucrez cu texte, cu cuvinte. Și în principal cu corpul.
Las orice fac, orice simt, orice văd să îmi treacă prin corp. Corpul este instrumentul meu. Și din el rezultă și restul, textele mele, spectacolele mele.
De când a început războiul, acesta a devenit o temă importantă în arta ta. Pentru cine creezi în momentul de față? Pentru oamenii din Ucraina, să le dai speranță? Pentru oamenii din afară, să le arăți ce înseamnă războiul? Sau pentru viitor, să poti arăta generațiilor viitoare ce a însemnat acest război?
Atunci când scriu, nu o fac pentru nimeni, o fac pentru mine. În schimb, când creez un spectacol am întotdeauna în minte publicul, ce vor vedea, cum o vor înțelege.
Nu cred că o separ. Sunt foarte curios să arăt spectacolul în Ucraina, nu am avut ocazia până acum. Dar prefer să mă gândesc că este pentru un public străin, să le dau hrană pentru minte.
Pentru că este clar pentru mine că avem o înțelegere diferită asupra situației. Cu cât am mers mai mult către vest, cu atât diferea mai mult percepția asupra spectacolului. Acum o lună de zile am avut un spectacol în Statele Unite și a fost ceva cu totul diferit față de ce am mai întâlnit – ce vedeau, felul în care o făceau, întrebările pe care le puneau.
La nivel global există un curent destul de puternic de cancel culture la adresa culturii ruse. Vizat este și baletul rusesc. Cum privești tu acest aspect?
Nu sunt de acord cu această tradiție de cancel culture care se petrece în acest moment. Nu sunt de acord cu scoaterea unor lucruri doar pentru că așa trebuie, doar pentru că sunt rusești.
Mie nu îmi este suficient, trebuie să merg mai adânc. Eu prefer să dau oamenilor de gândit asupra a ceea ce înseamnă baletul, de ce este așa.
Sunt, prin natura mea, un om foarte critic, îmi place să pun întrebări. Mulți oameni au iluzia siguranței, nu se întreabă mai departe.
Eu aș fi de acord cu un curent de cancel culture la adresa baletului rusesc, dar nu doar pentru că este rusesc. Sunt multe alte motive. Baletul ca formă de artă are legături politice foarte puternice și în special pentru Rusia.
Se investesc sume extraordinare pentru a îl face un produs cultural atât de popular.
Rusia știe ce face, de aceea investește sume atât de mari în promovarea culturii. Cultura poate acționa ca un paravan, poate arăta lumii o imagine falsă a Rusiei. Dar publicul ar trebui să știe că există și balet italian, francez și așa mai departe.
Și mai ales aș fi de acord cu un curent de cancel culture la adresa baletului rusesc pentru că are o atitudine violentă la adresa corpului.
Ca public, tu vezi cât de frumos este, dar pentru oamenii care îl fac este dureros. Mulți dintre ei, atunci când se retrag la 35-40 de ani au tot corpul distrus. Există balet contemporan, balet neo-modernist care ridică întrebări mult mai actuale, idei care îi fac pe oameni să pună la îndoială lumea în care trăiesc.”
***
Spectacolul “Beauty of the Beast, susținut de Anton Ovchinnikov a avut loc la WASP Working Art Space and Production, în cadrul dublului eveniment “Performance by Anton Ovchinnikov // Immersive multi-channel video installation”. Evenimentul face parte din proiectul “Intimate Choreographies. Cartografierea unei noi realități”, realizat de Asociația 4 Culture și co-produs de WASP Studios.
Poezii de Anton Ovchinnikov:
*second position
you must be strong and nimble,
penetrate into the homes and shops with ease,
collect the sneakers, jeans and underclothes from the shelves
and from the cases,
apples, sausages and vodka.
the mere dexterity is not sufficient here –
you need the preparation of mind and conscience
for a quick evaluation of the scene
and that is why
we practice meditation in the second position:
sit in the pose of the eagle over an abyss
and open your arms wide
like giant wings or blades of a flying machine
sit and think about the sense of your existence
and the real worth of your entire life,
about which is your land and which – the land of others.
*sixth position
There is nothing left around you.
It is the end of class.
and at the moment
when the applause should surround you,
you hear only moans, cries, voices that curse you.
You have diligently learned how to produce them;
just remember all the saints – Tolstoy and Dostoyevsky –
hum Mussorgsky or Tchaikovsky to yourself;
you might remember the Soviet hymn
or how to cry Victory at demonstrations.
you did not know that it will be that easy to earn fame:
The new Russian ballet is now known in all the world…
and your warship rolls on the sea so softly…
and, honestly,
watching it is so sweet.
Traducerea din ucraineană în engleză a fost realizată de Anna Gimein.
