Ana Blandiana a primit ieri, în fața familiei regale a Spaniei, Premiul Prințesei Asturias pentru Litere, 2024. Anul trecut, același premiu i-a fost acordat celebrului scriitor japonez Haruki Murakami.
În motivația juriului, reiese că Ana Blandiana „a demonstrat prin poezia sa curajoasă o extraordinară capacitate de rezistență în fața cenzurii” și că „este moștenitoarea celor mai strălucite generații literare, precum și o creatoare singulară”. În perioadele 1959–1964, 1985, 1988–1989, regimul comunist din România i-a interzis să mai publice.
Premiile Prințesa de Asturias se acordă de 44 de ani încoace și celebrează elitele din Arte, Comunicare și științe umaniste, Sport, Științe sociale, Litere, Cooperare internațională, Cercetare științifică și tehnică. Nominalizările candidaților se fac de către universități, academii, centre de cercetare, precum și de ambasadorii prezenți în Spania.
Ana Blandiana, pe numele real Otiliei-Valeria Coman, căsătorită Rusan, s-a născut la Timişoara, pe 25 martie 1942. A absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj și a obținut burse la Iowa University (SUA), Heidelberg Universität, DAAD Berlin.
Este un nume aproape sinonim cu rezistența: rezistența prin cultură, care a dus la interzicerea versurilor sale de nu mai puțin de trei ori în perioada comunistă; rezistența prin memorie, concretizată în activitatea îndelungată a Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet; dar și rezistența prin iubire, pe care și-a construit-o alături de soțul Romulus Rusan și care s-a întrepătruns cu celelalte două.
“Intelectualii înțeleg. Sunt în stare să înțeleagă. Deci au obligația să se și implice pentru ceea ce înțeleg.” – a declarat această într-un interviu pentru Cultura la dubă.
Ana Blandiana a primit numeroase premii pentru activitatea sa literară: Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România, 1969; Premiul pentru poezie al Academiei Române, 1970; Premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, 1982; Premiul Internaţional „Gottfried von Herder“, Viena, 1982; Premiul Naţional de Poezie, 1997; Premiul „Opera Omnia“, 2001; Premiul Internaţional „Vilenica“, 2002; Premiul Internaţional „Camaiore“, 2005; Premiul Special „Acerbi“, 2005; Premiul „Poetul European al libertăţii“, 2016, Premiul Canadian pentru Poezie „Griffin”, 2018
A fost mereu o voce importantă a societății civile, în special începând din 1990, când a reînființat PEN Clubul Român. Este unul dintre iniţiatorii Alianţei Civice, pe care a condus-o între 1991 şi 2001. Fondator şi preşedinte al Academiei Civice, care realizează, sub egida Consiliului Europei, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, de la Sighet. Membră a Academiei Europene de Poezie, a Academiei de Poezie „Stéphane Mallarmé“ şi a Academiei Mondiale de Poezie (UNESCO).
