foto: Dinicu Golescu și Ion Neculce, imagini generate de Chat GPT
În contextul apariției noii programe școlare la Limba și Literatura Română pentru clasa a lX-a, care nu mai cuprinde niciun autor în viață și nicio autoare, dar propune spre studiu autori precum Dinicu Golescu, Dimitrie Bolintineanu, Costache Negruzzi, Ion Ghica sau Mihail Kogălniceanu, pentru a arăta prăpastia care se creează între realitățile adolescenților de azi și autorii pe care trebuie să-i studieze, i-am cerut lui Chat GPT să imagineze două dialoguri între elevii de azi, de clasa a 9-a, în limbajul specific generației Z, și Ion Neculce, respectiv Dinicu Golescu, în limbajul specific lor.
Scenariul: Ion Neculce și Dinicu Golescu sunt profesori la clasa a lX-a și discută cu elevii, fiecare păstrând limbajul său cât mai autentic. Iată ce a ieșit:
Dialog: Ora de română cu profesorul Ion Neculce
“Prof. Ion Neculce:
Bună ziua să vă fie, dragilor. Astăzi voim a grăi despre scrierile mele, ce se cheamă „O samă de cuvinte”, în care am adunat întâmplări ce le-am văzut cu ochii mei ori le-am auzit de la oameni vechi și vrednici de crezare. Care dintre voi s-a îngrijit a citi?
Mara:
Dom’ prof, eu am citit. Și sincer… vibe-ul e ca un storytime. Adică povestiți fix ca cineva care dă „context” la lume.
Prof. Ion Neculce:
Fiică, eu n-am căutat a face podoabe ori a mă lăuda, ci numai a însemna, cu scrisoare smerită, cele petrecute întru vremile trecute, ca să rămâie spre știință celor ce vor veni după noi.
Radu:
Mie mi s-a părut că erați ca un fel de…nu știu cum să zic… un om care „dădea info” lumii. Gen toți ar fi vrut să știe ce se întâmpla la curte.
Prof. Ion Neculce:
Eu, dragul meu, n-am făcut altceva decât a spune adevărul, precum l-am aflat și l-am văzut, fără a adăuga ori a scădea. Adevărul este lumina vremilor.
Andreea:
Mi s-a părut super tare partea cu boierii și cu intrigile. E efectiv ca un serial cu plot twist-uri, gen.
Prof. Ion Neculce:
Așa s-au petrecut lucrurile, copile. Că la curțile domnești multe sunt schimbătoare, iar norocul omului, după cum știți, nu stă într-un loc. Am scris despre acestea ca să se învețe omul a cunoaște firea lumii.
Mara:
Și scrieți super clar, dom’ prof. Adică nu e deloc „greu” sau pompos. Apreciez că e straight to the point.
Prof. Ion Neculce:
Am socotit că scrisoarea trebuie să fie limpede, ca orice om, fie mare, fie mic, să poată pricepe. Căci scrierea încâlcită nu folosește nimănui.
Radu:
Dom’ prof, dacă trăiați acum… ați mai scrie același gen de chestii?
Prof. Ion Neculce:
Oriunde ar fi dus pronia pe om, datoria rămâne aceeași: să spuie drept ceea ce vede și aude, spre învățătura și pomenirea celorlalți. Așa este rostul scrisului.
Mara:
Respect, dom’ profesor. Asta e deep.
Prof. Ion Neculce:
Dragilor, pentru întâlnirea noastră ce va să vină, să-mi aduceți fiecare câte o însemnare, cum ați priceput voi lucrurile din „O samă de cuvinte”. Să fie scrisă cu mintea voastră, dar cu cuviință.
Elevii:
Da, dom’ prof, facem! Rezolvăm.
Prof. Ion Neculce:
Bine, dară. Să vă fie lucrul cu spor.”
Dinicu Golescu ar preda Limba Română elevilor de clasa a IX-a din București
“Prof. Golescu:
Dragii mei, astăzi vom vorbi despre rostul călătoriilor în formarea omului. Să-mi spuie cineva: ce folos găsiți voi în a vedea lumea?
Elev 1:
Sincer, dom’ profesor, mi se pare că te upgradează. Adică vezi chestii noi, oameni diferiți… îți mai „deschide mintea”. Nu știu cum să zic… e ca un level up. Adică pleci plebeu și te întorci mai pro, mai worldwide edition.
Prof. Golescu:
Un limbaj năstrujnic. Adicătelea, căci omul ce nu iese din hotarul casei sale rămâne, vorba ceea, ca într-o fereastră mică. Înțeleg că socotiți călătoria drept prilej de creștere.
Elev 2:
Da’ să știți că acum noi „călătorim” și online. Adică găsești tot ce vrei pe net… e ca un shortcut. Călătorim full HD 4K din pat. Practic, nici nu mai trebuie să ieșim din pijamale… am dat un scroll și gata, am fost în Tokyo.
Prof. Golescu:
Să nu vă amăgiți, tinere. Nimic nu poate ține locul lumii văzute cu ochii voștri.
Elev 3:
Da’ și cărțile, dom’ profesor… sunt un fel de VR, dar pe hârtie. Gen… te bagi în poveste și ești „teleportat”. Realitate mixtă, dar old-school.
Prof. Golescu:
Dacă aceasta e vorba ce-o folosiți voi azi… să fie. Un soi de „diligență a gândului”, pricep. Dar să nu credeți că ajunge. Întâlnirea cu lumea adevărată nu se poate înlocui cu nicio mașinărie.
Elev 4:
Corect, dar și cărțile sunt un fel de travel mode, nu? Adică intri în ele și te teleportezi în alt film.
Prof. Golescu:
Adevăr grăiești. Cartea bună este ca o punte ce te trece spre locuri și vremi ce altfel nu ni s-ar arăta. De aceea vă zic: citiți și nu încetați a vă mira.”
***
Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau poți redirecționa cei 3.5% din impozitul pe venit AICI, începând cu 1 ianuarie 2026.
Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.
