Actorul devenit erou. Povestea lui Volodimir Zelenski

foto: EPA

În cele patru zile care s-au scurs de la începutul invaziei din Ucraina, Volodimir Zelenski, președintele țării, a devenit întruchiparea liderului care-și însuflețește oamenii să apere ce e al lor.

A dat costumul cu cravată pe bluze militărești, a cerut cu îndârjire Occidentului să se implice în ceea ce catalogase anterior drept un război asupra întregii Europe.

A recunoscut că e ținta numărul 1 a trupelor rusești, dar a refuzat să părăsească țara și a continuat să transmită mesaje de încurajare către ucraineni chiar de pe străzile Kievului.

Cu trei ani în urmă, toate acestea ar fi părut mai curând un scenariu de film. Și atunci Zelenski era tot președinte – dar unul ficțional. Juca rolul principal în serialul ucrainean de comedie „Servant of the People” („Servitor al poporului”), spunând povestea unui profesor de istorie exasperat de corupție care ajunge peste noapte la cârma țării.

Cum viața bate filmul, povestea televizată s-a transformat curând în realitate, iar în mai 2019 actorul și-a asumat oficial funcția de președinte al Ucrainei. Și nu oricum, ci obținând 73% dintre voturile exprimate în turul al doilea al alegerilor.

Am vrut să înțelegem mai bine cum a arătat drumul lui Volodimir Zelenski de la actorie la președinție, ce schimbări a adus mandatul său în Ucraina și ce impact au avut ultimele zile asupra imaginii sale, așa că astăzi vă prezentăm pe larg parcursul lui.

***

Volodimir Zelenski s-a născut în 1978 într-o familie de ucraineni evrei din orașul industrial Krivoi Rog, aflat în sud-estul a ceea ce era atunci Republica Socialistă Sovietică Ucraina.

Bunicul său, Simon Ivanovici Zelenski, făcuse parte din Armata Roșie în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, și își pierduse atât tatăl, cât și cei trei frați din pricina Holocaustului. Un detaliu devenit cu atât mai relevant acum, când Vladimir Putin și-a motivat invazia pretinzând în mod absurd că armata sa „denazifică” Ucraina.

Când avea 17 ani, tânărul Volodimir a început să participe la concursuri de comedie, iar doi ani mai târziu a și câștigat unul. Tot atunci a fondat, alături de câțiva colegi de liceu, trupa Kvartal 95, cu care a început să creeze show-uri de televiziune în 2003. Între timp, a absolvit Facultatea de Drept a Universității Naționale de Științe Economice din Kiev, dar nu a profesat niciodată în domeniu.

Momentul de cotitură al carierei sale actoricești a venit în anul 2015, odată cu lansarea serialului de comedie „Servant of the People”.

Povestea lui Vasil Petrovici Holoborodko, profesorul care ajunge președinte după ce o filmare în care își arată dezgustul față de corupția din țară se viralizează, s-a dovedit atât de popular printre ucraineni, încât Kvartal 95 a ajuns să fondeze, în 2018, și un partid denumit tot Servant of the People.

În același an, Volodimir Zelenski a anunțat că va candida la alegerile prezidențiale din Ucraina.

La fel ca personajul său, care deplânge faptul că cei de la conducerea țării nu știu decât „să împartă, să adune și să își înmulțească averile”, Zelenski și-a bazat campania pe o platformă anticorupție. A promis că va pune capăt influenței oligarhilor asupra conducerii statului, dar și că va opri războiul din regiunea separatistă Donbas, controlată de ruși.

Vocile critice i-au reproșat atunci că promisiunile sale sunt vagi, chiar populiste, lipsite de soluții concrete, dar Zelenski a pus accentul mai curând pe a distra oamenii. În lunile premergătoare alegerilor, a organizat un turneu național de comedie, care i-a sporit popularitatea printre tineri.

În plus, a pozat în familistul perfect, alături de soție și de cei doi copii, și a câștigat astfel și o parte din electoratul mai conservator.

În același timp, s-a ferit de interviuri și a participat la o dezbatere cu principalul său contracandidat, Petro Poroșenko, doar când acesta i-a acceptat condițiile neobișnuite: o discuție pe Stadionul Olimpic, cu teste de sânge la fața locului, care să ateste că nu a consumat alcool sau narcotice.

În final, nemulțumirea generală a ucranenilor față de sistemul politic și dorința unei schimbări radicale i-au adus lui Zelenski un scor zdrobitor, de 73%. În discursul de mulțumire, acesta le-a transmis alegătorilor că are de gând să rămână „om”, adăugând și: „Promit că n-o s-o dau în bară”.

Prima provocare din mandat a venit la doar câteva luni de la învestirea în funcție, când Zelenski a fost prins în scandalul suspendării președintelui american Donald Trump.

Acesta din urmă a fost acuzat că a condiționat un ajutor financiar semnificativ destinat Ucrainei de anchetarea unor presupuse fapte de corupție ale lui Joe Biden și ale fiului acestuia, dar Zelenski a ieșit cu capul sus din situație, pentru că nu a dat curs cerințelor lui Trump.

Pe plan intern, președintele ucrainean a dat startul unor inițiative precum programul „Marea Construcție”, prin care și-a propus să construiască sau să repare cel puțin 6.500 de kilometri de drumuri, și a extins serviciile digitale din Ucraina.

Cât despre îndeplinirea promisiunilor din campanie, lucrurile au părut să se îmbunătățească, însă nu în măsura în care și-ar fi dorit alegătorii, ceea ce a făcut ca popularitatea lui Zelenski să scadă.

Unii oligarhi au fost într-adevăr sancționați. Cel mai notabil dintre aceștia, Viktor Medvedchuk, supranumit uneori „aliatul cel mai apropiat al lui Putin din Ucraina”, a fost plasat sub arest la domiciliu, fiind acuzat, printre altele, de trădare.

Pe de altă parte, Zelenski nu a luat măsuri împotriva lui Igor Kolomoiski, un influent om de afaceri ucrainean care i-a susținut campania, dar care e investigat pentru fraudă și spălare de bani în Statele Unite.

De altfel, și asupra lui Zelenski au planat acuzații de spălare de bani când investigația Pandora Papers a arătat că el și asociații săi din Kvartal 95 au operat mai multe companii offshore în Insulele Virgine Britanice, Cipru și Belize. Zelenski s-a apărat atunci spunând că offshore-urile erau o practică comună în peisajul media ucrainean și reprezentau un mod de a-și proteja show-urile de influența politicului, dar că nu le-a folosit pentru a spăla bani.

Încheierea războiului din Donbas s-a dovedit chiar mai problematică de atât. La început, Zelenski a încercat să negocieze cu Vladimir Putin pe cale diplomatică. S-au făcut schimburi de prizonieri, iar în iulie 2020 a fost declarată încetarea focului. Totuși, luptele nu s-au oprit în totalitate.

Ulterior, când Zelenski a anunțat că Ucraina își dorește să adereze la Uniunea Europeană și la NATO, situația s-a înrăutățit brusc, iar Occidentul a început să se teamă de o invazie.

Zelenski, însă, s-a arătat liniștit: „Răbdarea noastră poate avea un impact asupra provocărilor, când nu răspundem provocărilor, ci ne purtăm cu multă demnitate”, a declarat el. Ba chiar le-a reproșat vesticilor că seamănă frică, contribuind implicit la încercările lui Vladimir Putin de a destabiliza țara.

Pe 16 februarie, data la care americanii preziseseră o posibilă invazie, președintele ucrainean a decretat o Zi a Unității și a invitat cetățenii să fluture steaguri și să cânte imnul național pentru a-și demonstra reziliența.

Vrând să proiecteze siguranță, a vizitat trupele ucrainene din Donbas și a continuat să susțină că aderarea la NATO este „o garanție a securității”, pe care ucrainenii și-o doresc. În același timp, a criticat liderii țărilor din Vest pentru „aroganța” și lipsa lor de acțiune, avertizându-i că e nevoie de sancțiuni împotriva Rusiei înainte ca acțiunile militare să înceapă.

Cu câteva ore înainte ca trupele lui Putin să treacă la atac, în seara zilei de 23 februarie, Zelenski s-a adresat inclusiv cetățenilor ruși. „Nu ca președinte, (…) ci ca cetățean al Ucrainei”, el le-a transmis: „Vi se spune că acest foc va aduce libertate oamenilor din Ucraina. Dar oamenii din Ucraina sunt liberi deja. Își amintesc trecutul și își construiesc propriul viitor. Îl construiesc, nu îl distrug, așa cum vi se spune”.

Discursul său a făcut înconjurul lumii și va rămâne ca un reper în istoria modernă, dar și un exemplu de analizat la cursurile de comunicare politică.

Zelenski s-a prezentat în fața lumii întregi ca om și a reușit astfel să câștige simpatia maselor care au pus ulterior presiune pe guvernele lor să sprijine Ucraina. Rolul lui Zelenski în războiul psihologic este unul esențial.

În contrast, Vladimir Putin a transmis imaginea unui dictator implacabil, înconjurat de telefoane la care ar putea apela în orice moment pentru a distruge lumea. „Veți vedea repercusiuni cum nu ați mai văzut vreodată în istoria voastră”, a transmis liderul de la Kremlin în clipul prin care a anunțat atacul asupra Ucrainei.

Începând din data de 24 februarie, ziua declanșării războiului, Zelenski a părut implicat 24 din 24 de ore în salvarea țării sale din fața invadatorilor.

A renunțat la costum și a apărut în fața populației în tricouri și bluze kaki militare. I-a transmis lui Vladimir Putin că, deși știe că e ținta numărul 1, iar familia sa este ținta numărul 2, nu va părăsi Kievul.

După ce americanii s-au oferit să îl scoată în siguranță din Kiev, Zelenski le-a transmis încă un mesaj care a cucerit simpatia publicului: „Nu am nevoie de o tură cu mașina, am nevoie de muniție!”.

Zelenski s-a filmat în toiul nopții în centrul Kievului alături de miniștri ucraineni. Comunicarea sa umană, nu prezidențială, a convins mii de voluntari să meargă la luptă pentru a-și apăra țara.

Iar rezistența Ucrainei în cele patru zile de război a pus o presiune uriașă asupra marilor puteri, care au fost nevoite, într-un târziu, să decidă cele mai dure sancțiuni economice din istorie asupra Rusiei și să trimită și mai mult armament în Ucraina.

Strategia de comunicare folosită de președintele Ucrainei a fost preluată și de celelalte instituții cheie.

Ministerul Apărării postează constant pe paginile oficiale despre orice mică victorie asupra inamicului, motivând astfel militarii și voluntarii să continue lupta și cetățenii de rând să contribuie la întârzierea trupelor rusești în orice mod.

Ucrainenii de rând au fost învățați să pregătească cocktailuri Molotov, să taie copacii din pădure pentru a încetini tancurile sau să ascundă orice sursă de combustibil din fața rușilor.

Ministrul Digitalizării i-a scris lui Elon Musk pe Twitter să activeze sateliții Starlink în Ucraina. Miliardarul s-a conformat.

Apoi, imagini cu Zelenski în uniformă militară s-au viralizat, chiar dacă era vorba despre fotografii mai vechi, din timpul pregătirii trupelor ucrainene.

Poate că la fel de mult cum Zelenski are nevoie de sprijinul lumii întregi, oamenii de rând, la rândul lor, au de mult timp nevoie de un erou ca în povești, sătui fiind de politicieni scorțoși. Iar Volodimir Zelenski pare acum președintele pe care și l-ar dori orice populație.

Posibil să fie doar o iluzie, dar publicul se hrănește cu aceasta iluzie pentru că tot timpul va avea dorința ca binele să învingă răul și tot timpul, fie în sport, fie în războaie, the underdog (cel defavorizat) se va bucura de mai multă simpatie decât cel cotat cu șanse mai mari de câștig.

La 44 de ani, Zelenski, liderul unei țări asuprite, spune că arma ucrainenilor e adevărul, iar în adevăr nu poate exista și frică.

Nu este un politician fără cusur, însă cel puțin pentru moment pare să fie un lider desăvârșit, care poate schimba cursul istoriei Europei.