Nu cu mult timp în urmă, trupa de rock alternativ “byron” a anunțat că înființează o bibliotecă, având ca public țintă tinerii. Casa ei este The Youth– Centrul Național al Ecosistemului de Tineret, spațiu aflat aproape de Piața Romană din București.
Am vorbit cu Dan Byron, solist și membru fondator al trupei, cel care duce mai departe iubirea sa pentru lectură, după ce în urmă cu doi ani a dat naștere unui club de carte. Acea serie de întâlniri cu cititorii l-a inspirat să pună bazele unei biblioteci, iar ideea sa a devenit realitate. Iar pentru că în România bibliotecile de stat mai degrabă se închid decât să fie inaugurate unele noi, deschiderea unei biblioteci devine în sine un eveniment.
Dan Byron a încercat, în dialogul nostru, și să așeze cărțile în complicata matrice dominată în prezent de social-media, reel-uri și doomscrolling.
***
Dan, în primul rând cum s-a născut ideea acestei biblioteci?
Ideea a venit natural, din suprapunerea mai multor nevoi. Bookclub-ul pe care l-am început acum doi ani și jumătate crescuse atât de mult încât logistica devenise o provocare, aveam mult mai mulți doritori decât locuri disponibile.
Am decis atunci să introducem o taxă de participare. Am simțit că acei bani trebuie să servească unui scop mai mare și, fiind o inițiativă pornită din dragostea pentru lectură, singura direcție logică a fost să investim tot în cărți. Așa că am transformat o taxă administrativă într-o investiție în viitorul tinerilor cititori.
“Pe termen lung, ne propunem să deschidem Biblioteci byron și în alte orașe din România.”
Cu ce fonduri ați pornit la drum?
Nu am pornit cu fonduri, am pornit cu o comunitate. Participanții sau, mai exact, participantele la bookclub, finanțează, prin biletul de acces la fiecare ediție, o parte dintre cărțile din bibliotecă. Apoi ni s-au alaturat mai multe edituri care au donat fiecare câteva volume. Au venit și donații în cărți de la membrii comunității, oameni care vin la bookclub și aduc cărți de acasă.
Acum finalizăm o colaborare cu un lanț de librării pentru o donație mai substanțială. Pe scurt, comunitatea finanțează biblioteca. Nu depindem de nicio instituție ca să funcționăm. Și contează mult și sprijinul celor de la The Youth, care găzduiesc și gestionează această bibliotecă.
Care este planul pe termen lung pentru ea? Cine o va conduce?
Avem un parteneriat cu Fundația Națională pentru Tineret. Ei au spațiul The Youth din București și se ocupă de biblioteca propriu-zisă, de logistică. Lucrează deja la o aplicație pentru împrumuturi, ca să simplifice procesul și să-l facă mai plăcut pentru tineri.
Noi aducem cărțile și comunitatea. Pe termen lung, ne propunem să deschidem Biblioteci byron și în alte orașe din România. E foarte posibil ca în toamna să începem deja dotarea unui spațiu în al doilea oraș din țară.
Spuneai într-un interviu destul de recent că mai multe edituri și-au arătat intenția de a dona cărți pentru Biblioteca byron. Dar statul român îl sprijină în vreun fel?
Sincer, nu am mari așteptări din zona asta. Statul român nu arată prea mult respect educației, ca să mă exprim blând, iar programa școlară pare de multe ori încremenită în timp, complet deconectată de interesele și limbajul tinerilor de azi. Decât să stăm pe margine și să ne plângem de ceea ce nu face statul, am preferat să acționăm pe cont propriu.
Ce poate aduce o bibliotecă unei comunități?
În primul rând, cred că o bibliotecă poate aduna în jurul ei o comunitate. Spre deosebire de școală sau de social media, biblioteca ar putea fi unul dintre puținele locuri în care poți alege lucrurile pe care vrei să le afli, mai degrabă lăsându-te influențat de gașcă decât plutind în derivă la mila unor algoritmi care îți dau încontinuu ceva ce seamănă cu altceva pe care deja l-ai consumat. Înveți astfel să-ți antrenezi curiozitatea în afara programei rigide despre care tocmai vorbeam.
“Aș pune în Biblioteca byron în primul rând seriile Harry Potter și Stăpânul Inelelor”
E o bibliotecă dedicată tinerilor. Cum ar fi necesar să funcționeze ea și ce fond de carte să aibă astfel încât să-i atragă în primul rând pe aceștia?
E nevoie să pornești de unde sunt ei, nu de unde crezi tu că ar trebui să fie. Aș pune în Biblioteca byron în primul rând seriile „Harry Potter” și „Stăpânul Inelelor”. Aș pune „Vânătorii de zmeie” de Khaled Hosseini sau „Vine vacanța cu trenul din Franța”, de Adina Popescu. Ficțiune care te absoarbe, care te ține captivat, să te apuci să citești și când ridici ochii din carte să fie seară. Aia e experiența pe care trebuie să o aibă un tânăr cu o carte, nu senzația că rezolvă o temă.
Cărți care pot fi o alternativă la social media, deși nu e ușor deloc. Și mai e un lucru important: biblioteca trebuie să fie un spațiu în care vrei să intri, nu unul care te intimidează. Să fie un loc prietenos, cald, unde să vrei să stai.
Va exista și o secțiune digitală, cu eBooks și audiobooks? Dar bibliotecari în sensul tradițional?
Momentan am construit biblioteca pe model clasic, cu cărți fizice. Nu exclud ideea unei secțiuni digitale sau de audiobooks la un moment dat. Deja există platforme de audiobooks, cred că e mai simplu să ofere ele acces gratuit tinerilor, nu știu dacă e nevoie neapărat de un demers separat. Cât despre bibliotecari, cei de la The Youth au voluntari în locație, dar procesul propriu-zis de împrumut e simplificat din aplicația care urmează să fie lansată.
Tu ai amintiri legate de mersul la bibliotecă? Dacă da, cum arată ele?
Am niște amintiri, sigur. Pe vremea mea, anumite cărți nu se găseau în librării sau anticariate. Dacă eram norocos să dau peste ele în vreo bibliotecă, uneori preferam să le declar pierdute și să le plătesc întreit, că așa era regula. Am frecventat toate bibliotecile școlilor prin care am trecut, dar am avut vreo câțiva ani abonament și la Sadoveanu (Biblioteca Metropolitană din București, sediul central, n.r.)
Cât de grea ți se pare, în 2026, lupta pe care trebuie să o ducă o bibliotecă (în sens tradițional) cu doomscrolling-ul din social-media? Crezi că va putea cartea tipărită să recupereze din ecartul pierdut în ultimii ani?
N-am nici cea mai mică idee. O să vedem. Probabil nostalgia pe care o văd permanent în ultimii ani – a generației noi pentru vremuri pe care nu le-a trăit –, o să afecteze și pronosticurile (în general negative) legate de cărți. Ar fi singura latură pozitivă a respectivei nostalgii.
“Am senzația că doar am visat întâlnirea cu Mircea Cărtărescu de la Bookclub”
Ce rol va avea literatura română contemporană în Biblioteca byron?
Mă tot gândesc la asta de când am demarat proiectul. Încă nu știu să-ți spun prea multe acum, e o idee pe care încă o rumeg. Bineînțeles că îmi doresc să aibă un rol principal, mai ales că scriitorii noștri sunt departe de a fi intangibili și mi se pare că uneori e mișto să te poți întâlni cu autorii preferați. Zic „uneori” pentru că alteori e mai fain să îți lași imaginația să-i formuleze. Câteodată imaginația e mai interesantă decât realitatea.
Ce autori și cărți ai descoperit tu în urma discuțiilor de la Dan Byron’s Bookclub?
Sunt tot felul de titluri care ne bântuie discuțiile. Uite două cărți despre care am tot auzit la club și pe care mi le-am cumpărat de curând – „Războiul sfârșitului lumii”de Mario Vargas Llosa și „Confiteor”, de Jaume Cabré.
Creionează-mi te rog portretul sau portretele celor care vin și revin la bookclub-ul pe care îl organizezi.
După cum spuneam mai devreme majoritatea sunt gagici, toate frumoase și deștepte, dacă mai avea cineva vreo îndoială. Multe lucrează în IT și câteva au citit la viața lor mai mult decât restul găștii la un loc.
Cum ai descrie ediția în care l-ai avut invitat pe Mircea Cărtărescu și în care ați vorbit despre romanul Theodoros?
A trecut peste un an de atunci și eu în continuare am senzația că doar am visat. Cererea pentru Theodoros depășise cu mult așteptările tuturor. Ar fi trebuit să fac vreo zece întâlniri ca să nu se supere nimeni, așa că mai bine l-am invitat pe domnul Cărtărescu să ne povestească cum a scris cartea. N-a fost chiar un club, deși eu m-am străduit cât am putut să nu transform minunea într-un interviu cu public.
Tu scrii versuri. În ce măsură lecturile tale și-au pus amprenta în muzica byron?
Amprentele lecturilor sunt peste tot în versurile mele. E un fel de circuit al cuvintelor în natură. Tocmai din motivul ăsta sunt foarte atent cu titlurile pe care le propun.
Ce rol va avea muzica la biblioteca Byron?
Nu m-am gândit. Dacă va exista, probabil va fi ambientală.
Pentru fanii voștri, pe când veți lansa un nou album byron?
Anul viitor cu siguranță. Periodicitatea albumelor noastre s-a cam lăbărțat și pentru că avem puțin timp pentru ele, dar și pentru că ne pasă foarte mult de calitate. Mai bine mai rar și mai bine.
***
Despre trupă:
byron cântă rock cu influențe diverse, a fost înființată în 2006 și a lansat de atunci 8 albume de studio, trei concerte filmate si 2 viniluri. Muzicienii de la byron sunt obișnuiți să cânte atât electric, pe scene mari de festival în fața a mii de spectatori, cât și acustic sau alături de cvartet de coarde ori orchestră simfonică. Au filmat un concert în Salina Turda (la 100 de metri adâncime, ce a fost difuzat ulterior pe HBO România. Apoi au compus coloana sonoră pentru un serial original HBO. În 2014 au filmat la Teatrul Național din Cluj concertul „Electric Marching Band” cu o fanfară militară și un cor de elevi, urmat de albumul „Eternal Return”, înregistrat în High Resolution la Dublin în celebrele studiouri Windmill Lane și masterizat la Londra la Abbey Road Studios.
În 2019, byron a lansat albumul „nouă”, compus în totalitate în limba română, un album despre noi, despre România, dedicat nouă. Un album despre inconștientul colectiv, despre tăceri și mersul nostru zilnic pe ață.
Cel mai recent material, „efemeride”, lansat la finalul lui 2023 printr-un turneu național de promovare, este o colecție de conversații pe care nu le purtăm, o privire directă în ochii omului din oglindă. Pe parcursul celor 10 piese, byron te poartă într-o călătorie prin universul complex al gândurilor și trăirilor recurente, al anxietăților și întrebărilor existențiale, toate împletite subtil cu un fir de speranță și unul de distors.
***
Andrei Zbîrnea este jurnalist, poet, promotor cultural și copywriter.
Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară AICI.
Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice
