“Caiete de rețete”, inițiativa care arhivează rețetele din casele bunicilor și părinților

Un antropolog, un jurnalist și un realizator video – echipa proiectului – arhivează digital și documentează video zestrea gustului derivată din trecutul recent, lăsată moștenire sau încă prezentă în toate orașele țării, dovada trecutului împreună, a celor care ne-au călcat pragul sau la care am fost poftiți ca musafiri.  

Echipa formată din Anca Dănilă, Ionuț Dulămiță și Andrei Dudea a lansat un apel public către românii care au astfel de caiete moștenite în familie să le trimită pe adresa proiectului, în vederea arhivării lor.

Iar în luna octombrie, la Cărturești Verona, are loc o expoziție cu peste 200 de fotografii care surprind pagini din aceste caiete.

În primul episod video din seria “Caiete de rețete”, Adina, o tânără din Botoșani, vorbește cu părinții ei despre semnificația caietului în familia lor.

„Pentru mine, caietul de reţete e mama”, spune Adina în bucătăria părinţilor ei. Mama stă pe un mic fotoliu, locul ei preferat, un refugiu în drumul de la aragaz la masa din bucătărie. Masă pe care o umplea mai demult cu prăjiturile pentru care cele două fete ale ei făceau „pasiuni”:

„O vreme a fost negresa”, îşi aminteşte ea, „o vreme a fost prăjitura ca covoru'”.

La loc de cinste, între mamă și fiică, stă un martor tăcut al istoriei de acasă: caietul de reţete al familiei. L-au scris trei generaţii de femei. Are totuși şi o mână de bărbat – tatăl Adinei își îmbunătățește de la an la an rețeta de cârnaţi între paginile lui.  

Într-un alt episod, apar Emil și bunica lui din Brașov.

Emil s-a născut în ’84, bunica lui are 84 de ani. Caietul ei de rețete, unul studențesc, cu care și-a îndulcit nepoții, a împlinit 68.
 „Am crescut, bunică, cu cozonacii tăi. Erau super buni când erau calzi. Mă băteam cu Sande şi cu Dodo [pentru ei].” Emil îi enumeră bunicii, în casa ei din Brașov, dulciurile cu care îl răsfăța ea în copilărie și-și amintește cum se pitea sub masă ca să mănânce pe ascuns. 

„Ţin minte când eram mic şi mă băgam sub masă în livingul ăla al tău mare, așteptam să închideţi uşile, să pot să-ţi mănânc prăjiturile pe care le ţineai pentru masa mare.”

Proiectul a primit până acum finanțări de la ARCUB, Primăria Brașov și AFCN.