foto: Adrian Scutariu
Institutul Francez este una dintre cele mai active instituții culturale din România, având sedii în București, Cluj, Timișoara și Iași.
Bucureștenii asociază automat Institutul Francez din București cu cinematograful Elvire Popesco, probabil cea mai populară sală de cinema rămasă în viață, unde mergem să vedem filme europene.
Dincolo de aceasta, instituția a fost mereu un stâlp de sprijin pentru artiștii români. În acest sens, începând cu anul acesta va pune la dispoziția unui creator o casă din curtea Institutului din București, care se va numi Rezidența de buzunar.
Despre toate acestea, dar și despre criza din sectorul cultural, am stat de vorba cu Hélène Roos, directorul Institutului Francez.
Doamna director, spuneți-ne, vă rog, ce evenimente ați pregătit pentru acest an, al doilea an al pandemiei.
În primul rând, în timpul pandemiei echipele noastre lucrează și mai mult decât de obicei și ce este special e că lucrăm mai integrat, avem câteva proiecte comune, însă implementate diferit, în funcție de specificul fiecărui oraș.
Din păcate, suntem limitați de restricțiile impuse de pandemie și multe activități au loc doar online.
La mijlocul lui februarie vom organiza din nou Forumul Tinerilor.
Credem că este foarte important, mai ales în aceste vremuri, să susținem inițiativele tinerilor, fiindcă tinerii reprezintă viitorul.
Le este foarte greu în aceste vremuri, însă nu duc lipsă de idei, au chiar foarte multe și au nevoie de susținere.
În martie vom avea Zilele Francofoniei, vom vedea care va fi și situația școlilor, fiindcă o bună parte din acest program se desfășoară în școli, cu elevii, cu studenții. Dacă nu se va putea să avem activități fizice, ne vom orienta către online.
Pentru luna iunie, care este în mod tradițional în Franța cunoscută pentru sărbătoarea muzicii, vom invita artiști francezi în România, nume precum Cali, Marc Fichel sau Blutch.
Iar în luna iulie vom organiza Festivalul Filmului Francez, care va avea loc pentru prima dată în această lună. Aceasta este o noutate completă. În funcție de condiții, vom vedea care va fi formula. În orice caz, a 25-a ediție a Festivalului va avea loc.
Va fi în aer liber?
Mai mult ca sigur va fi și în aer liber, fiindcă deja ne-am obișnuit cu partea plăcută a cinema-ului în aer liber, dar dacă vom putea completa cu proiecții în sală, o vom face, fiindcă mulți sunt dornici să vadă filmele în sală.
Ce se întâmplă cu Rezidența de buzunar?
Am încheiat deja primul apel de proiecte, am primit 78 de dosare, sunt multe. Va fi dificil să alegem, din cei 78 vor rămâne doar 10 pentru că în rezidență nu poate sta mai mult de o persoană pe sejur. Rezultatele vor fi anunțate pe 15 februarie.
Avem o șansă aici, un loc magnific, istoric. Iar acea casă ar trebui să fie casa artiștilor, a creatorilor. Nu trebuie să fie o casă pentru administrație.
Ideea rezidenței este și o dovadă de fidelitate față de originile Institutului. Intelectualii români și francezi au fost cei care i-au convins pe politicienii vremii să deschidă Institutul la începutul secolului XX.
Institutul e o instituție creată pentru societatea civilă.
Revenind la rezidență, ideea de rezidență artistică există în toată lumea, dar, de obicei, sunt mai mulți artiști la un loc. Aici va fi câte unul singur, rând pe rând, în fiecare lună sau de două ori pe lună, e o casă mică, de aceea o numim Rezidența de buzunar.
Discuția am avut-o inițial cu Cristian Mungiu și el a zis că ne lipsește un loc liniștit pentru a scrie.
Vrem să susținem creația, să susținem tinerii creatori. Iar pe lângă rezidență, vrem să organizăm o expoziție de artă contemporană, prin care să aducem în lumină tineri artiști români.
Există mai multe idei în acest sens.
De exemplu, am făcut o investiție importantă în Sala Elvire Popesco, am echipat-o corespunzător în această perioadă, în așa fel încât spectacolele de pe scenă să poată fi filmate și difuzate online.
Ce tip de spectacole?
De teatru, de muzică, de dans.
Vom putea pune la dispoziție sala celor care nu au un spațiu, vom putea să îi ajutăm să înregistreze spectacolele și să le transmită online.
Vom încerca să susținem cât putem de mult astfel de demersuri.
Ați vorbit despre câteva evenimente online sau despre posibilitatea de a le face online. Vă temeți, totuși, că poate oamenii s-au plictisit de discuții pe zoom, iar cultura nu are același impact atunci când este doar online?
Da și nu. Putem vedea partea plină sau partea goală a paharului, depinde de perspectivă.
Problema e că în general, cultura online nu este remunerată ca într-un circuit clasic.
Au fost câteva evenimente online care au reușit să vândă bilete.
Da, am văzut că au fost câteva spectacole de teatru de succes, așa este, dar pentru alții este foarte dificil să rămână într-un circuit financiar.
Cred că suntem într-o perioadă în care experimentăm cu toții. Și pentru a permite astfel de experiențe, noi ne deschidem spațiul.
De aceea deschidem rezidența, de aceea vom organiza diferite eveniment pe scena Sălii Elvire Popesco.
Încercăm să facem tot posibilul pentru ca acțiunile culturale să nu se oprească, ci să continue. Trebuie să rămână în mișcare, iar noi, ca operator cultural cu niște posibilități proprii, avem și acest rol, de a sprijini menținerea în viață a proiectelor culturale.
Cultura suferă cumplit din cauza acestei perioade. Pe lângă artiștii de pe scene, există un înreg ecosistem afectat în întreaga lume.
Dar trebuie să găsim soluții pentru a trăi în continuare și a ne face treaba.
În plus, suntem ființe umane și oamenii au nevoia de a fi împreună. Sper ca de la primăvară să ne deschidem și spațiul în aer liber.
Știm că în toată lumea cultura a fost afectată de criză, însă în România situația e cu atât mai complicată, cu cât problema subfinanțării sectorului cultural exista dinainte. În Franța cum stau lucrurile?
Și în Franța situația e foarte dificilă. Bineînțeles, exista un sistem de ajutor care încă dinaintea pandemiei, un sistem de șomaj pentru artiști, tehnicieni de spectacole. Pe timpul anului, ei cotizează la o casă de ajutor de șomaj, de asemenea angajatorii lor cotizează.
Trebuie să muncești un anumit număr de ore minim pentru ca în perioadele de intermitențe, atunci când nu ai de lucru, să poți primi o alocație, direct proporțională cu veniturile tale din perioada în care muncești.
Iar în primăvara anului trecut, guvernul francez a hotărât ca acel calcul de ore să nu fie făcut ca într-o situație normală, ci anul 2020 să fie considerat un an alb, pentru ca dacă perioada în care nu s-a lucrat ar fi fost considerată intermitență, nu s-ar fi obținut nimic.
Apoi, e un întreg arsenal de măsuri de sprijin, unele generale, care privesc orice firmă, altele particulare, destinate unui anumit sector, cum e cultura.
E evident că e nevoie de repornirea culturii.
Dincolo de beneficiile cunoscute ale culturii în societate, cultura este și ea un sector economic. Franța de mulți ani susține industriile culturale și creative. Acestea aduc venituri la fel de importante ca industria automobilelor.
Sala de cinema Elvire Popesco este foarte importantă pentru publicul bucureștean, a rămas printre puținele cinematografe de artă din capitală. Vă gândiți să deschideți una asemănătoare și în celelalte mari orașe unde există Institutul Francez?
Noi suntem un operator al Ambasadei Franței, nu avem vocația de a a exploata săli, dar vrem să colaborăm cu săli independente, ca Elvire Popesco, cu această diversitate a cinema-ului independent, program european, e important să apărăm cinematografia independentă și, bineînțeles, pe cea română, care este atât de bogată.
De exemplu, în acest sens noi susținem un proiect al Primăriei Timișoara împreună cu asociațiile cineaștilor din Timișoara. Este vorba despre cinematograful Studio. Sperăm că proiectul se va realiza în 2023.
Așadar, putem avea astfel de schimburi de experiență, dar nu putem să ne facem o misiune din exploatarea sălilor de cinema.
Ceea ce vom face la Institutul Francez, am discutat deja cu colegii din celelalte orașe, e să proiectăm mai multe filme în aer liber, în spațiile noastre de la Timișoara, Iași și Cluj.
