Unde s-a dus momentul pe care nu l-ai imortalizat? La Muzeul Fotografiilor Nefăcute

ilustrație: Roma Gavrilă

Fiecare zi poate ascunde o poveste. Sunt oameni care au cuvinte să o scrie, oameni care au mâini să o picteze și cei care știu să o imortalizeze. Însă, uneori anumite momente sunt atât de fragile încât apăsarea butonului de la aparatul de fotografiat ar putea sparge unicitatea acestora.

Rămâne, însă, întrebarea: Unde se duc aceste momente?

Unele dintre ele au ajuns la Cluj, în Muzeul Fotografiilor Nefăcute. Mai mulți fotografi și-au trimis poveștile necapturate, iar acestea au fost aduse la realitate de șase ilustratori.

Organizatorul proiectului este Asociația Fotopia, prin ideile lui Călin Ilea, fotograf.

Călin ne-a povestit că ideea acestui muzeu a crescut în timp, din mai multe discuții pe care le-a avut când se întâlnea cu colegii săi de breaslă.

Muzeul Fotografiilor Nefăcute
Muzeul Fotografiilor Nefăcute

,,Țin minte că atunci când ne întâlneam se întâmpla să mai discutăm despre situații în care am ratat fotografii. Mai ales faptul că Dorel Găină, domnul profesor, ne spunea  de multe ori despre fotografiile care nu au fost făcute. 

De exemplu cea de către Loránd Vakarcs cu domnul fără un picior, sprijinit în cârje, care se uită la Dunăre în timp ce un cățel cu trei picioare stătea lângă el.  Cred că dânsul a fost cel care a zis pentru prima dată că ar fi mișto să existe un muzeu al fotografiilor nefăcute.”

Ediția de anul acesta are cumva și o notă feminină, fiind 6 ilustratoare în plan principal.

,,Mi s-a părut interesant să avem o perspectivă, o  abordare feminină a poveștilor, tocmai în ideea în care multe dintre ele tind în niște povești cu o încărcătură emoțională foarte mare. Astfel am zis că există posibilitatea să fie transpuse mai bine în ilustrații de către femei.”

Dar dacă un fotograf alege să nu scoată aparatul într-un moment în care circumstanțele ori sunt sensibile sau extraordinare, asta îl face un fotograf nepregătit?

,,Nu, aici mi se pare că este total greșit. Pentru simplul motiv că sunt situații când trebuie să ai respect pentru subiect. În primul rând, trebuie să respecți demnitatea subiectului și asta poate însemna să nu faci o fotografie. Există o vorbă că o fotografie bună se întâmplă atunci când pregătirea întâlnește oportunitatea. Nu poți să spui asta despre un fotograf care a ales să nu facă o fotografie pentru că acolo deja discutăm despre o alegere și nu despre o șansă.”

Ce ilustratori am descoperit la Muzeul Fotografiilor Nefăcute

Lucia Mărneanu este cunoscută atât ca actriță, artist muralist cât și ca ilustratoare. O găsim des la Reactor de creație și experiment, unde își desfășoară o parte din activitate.

În 2014 a obținut Premiul pentru debut la Gala UNITER, pentru rolul din „Parallel” și în 2013 Premiul special al juriului pentru interpretare la Festivalul Național de Teatru Independent, București, pentru rolul din „10 studii despre iubire”.

Lucia a ilustrat poveștile lui Petruț Călinescu, Alessandro Vincenzi și Octav Ganea.

,,Încercarea de a da o unitate tuturor poveștilor a fost provocatoare. M-am zbătut între a esențializa povestea sau a o descrie efectiv cât mai narativ cu putință. Până la urmă am ales ceva care cred că este foarte sintetic.

Dar asta a fost foarte interesant și provocator – cum faci trecerea de la fotografie, care în sine are foarte multă informație, la ilustrație. Sunt fotografi pe care îi recunoști dintr-o privire și poți să spui că asta este un nu știu cine și în același fel poți să spui despre ilustrație că asta este Maria Surducan, de exemplu.

Încerci să îți păstrezi linia, care este foarte personală, dar ești și tributară poveștii pe care o reprezinți. Asta este o provocare: să fii generos cu desenul pe care îl faci, știind că ilustrezi povestea altcuiva.”

Cristina Barsony  adoptă în ilustrații o estetică fragilă, linii fine, culori pastelate și calme.

Probabil fragilitatea ilustrațiilor ei vine din pasiunea pe care o are pentru obiecte și accesorii din porțelan, ceramică albă, în special. Cristina a ilustrat patru povești: povestea lui Erik Messori, a Annalisei Natali Murri, Adrian Câțu și ce a lui Claudiu Guraliuc.

,,Am ieșit un pic din zona mea de confort. Eu mă mișc foarte mult în zona asta de spațiu de copii și poveștile acestea clar au fost foarte diferite. Au fost bine încadrate într-o anumită epocă sau zonă geografică.

Toate poveștile sunt în zona de minimalism pentru că am vrut să surprind o emoție, o stare și pe toate le-am făcut ca și cum priveșți în obiectivul aparatului foto astfel le-am văzut cumva rotunde sau ca și cum te uiți prin gaura cheii.’’

Maria Surducan este graphic-designer, o recunoaștem și ca autor de bandă desenată și ilustrator pentru cărțile destinate copiilor.

Când spunem basme putem spune și Maria Surducan, datorită zonei de inspirație a acesteia. În cadrul Muzeului Fotografiilor Nefăcute Maria a ilustrat poveștile fotografilor Andreea Retinschi, Mihaela Noroc, Ioana Moldovan, Adriana Neagoe, Cornel Brad, Oana Pop.

,,Eu sunt un ilustrator tip coțofană care mă inspir din tot ce mi atrage privirea și tocmai de asta am versatilitatea asta de stil și dorința de a mă juca foarte mult cu stilul, m-au interesat foarte mult basmele. Mă interesează și felul în care lumina schimbă senzațiile pe care ți le inspiră un loc, iar aici este efectiv o documentare de studiu de culoare. Am lucrat multă bandă desenată ceea ce mă duce un pic spre zona de cum spunem o poveste în imagini eficient.

Eu sunt un ilustrator pentru că sunt un fotograf foarte prost. Mi se pare foarte dificil să faci o imagine să îți aducă vizual doar cu ajutorul unui aparat fotografic, eu nu înțeleg magia din spatele fotografiilor, știu că este vorba de multă răbdare. Îmi dau seama că există și un secret, dar secretul acela e mult. Eu iau imaginea și o forțez prin culoare și desen și șterg de câte ori e nevoie până când regăsesc sentimentul.”

Claudia Chelaru se pierde printre culorile pastelate pe care le folosește. Muncă sa se definește prin folosirea elementelor organice, decorațiuni grafice, personaje atipice feminine uneori chiar macabre. Povestea ilustrată de aceasta este a lui Hajdu Tamás.

,,Am ales povestea lui Hajdu Tamás, este o fotografie cu 6 clovni în față la Kaufland din Baia Mare. Povestea mi s-a părut foarte faină, suprarealistă, asta mi-a făcut un pic cu ochiul și o poveste rar întâlnită în acest context. Asta mi s-a părut un pic mai diferită și cum ziceam, e așa suprarealistă un extract dintr-un film de David Lynch, are ceva inedit.”

Roma Gavrilă face ilustrații pentru Scena9 și DoR. Roma vine în completarea articolelor cu ilustrații complexe, ce duc cu gândul la desene din creioane de ceară. Artista a ilustrat poveștile trimise de Ikuru Kuwajima, Remus Tiplea, Alin Popescu.

,, Mi se pare foarte greu că în momentul când ești acolo, nu este doar despre partea vizuală este și despre senzația pe care o ai. Eu mai fac fotografii ca să pot ilustra ulterior și niciodată nu reușesc să surprind felul în care cade lumina, compoziția sau unghiul din care stai.”

Ágnes Keszeg a ilustrat poveștile lui Joel Kowsky, Adi Bulboacă, Dragoș Asaftei și Mihai Barbu. Ágnes ilustrează cărţi pentru copii,  ilustrație fashion, creează păpuşi din porţelan şi imprimeuri pentru eșarfe de mătase.

Muzeul Fotografiilor Nefăcute urmează să fie prezent și în mediul online pe site-ul oficial.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *