Mai mulți artiști care colaborează cu teatrele bucureștene reclamă într-o scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu întârzierea plăților și subfinanțarea cronică a culturii. Aceștia îi cer lui Ciprian Ciucu o întâlnire în care să dezbată problemele sectorului cultural, în vederea identificării unor soluții. Printre semnatari se numără Carol Ionescu, Nicoleta Hâncu, Șerban Pavlu, Elvira Deatcu, Mirela Oprișor sau Eugen Jebeleanu.

Iată textul scrisorii și lista actuală de semnatari:

“SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ȘI CĂTRE PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

Întârzierile plăților sunt doar un simptom. Subfinanțarea culturii e problema.

Stimate domnule primar, Ciprian Ciucu

   Vă adresăm această scrisoare în calitate de artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect și lucrători ai sectorului cultural bucureștean pentru a vă propune să încercăm împreună să schimbăm o situație care afectează de ani de zile funcționarea normală a culturii din București.

   În ultimii ani, mulți dintre noi ne-am confruntat în repetate rânduri cu întârzieri semnificative ale plăților. Întârzieri care, în unele situații, au depășit praguri de 3-4 luni, în unele cazuri și mai mult. Situațiile recente, în care plata reprezentațiilor deja susținute este din nou amânată, din lipsa fondurilor disponibile, ne fac să credem că nu mai vorbim despre situații excepționale și nici despre probleme administrative punctuale, ci despre unul dintre simptomele unei probleme structurale: subfinanțarea cronică a culturii și, în mod particular, a teatrelor de proiect.

   Pentru un artist colaborator, plata unei reprezentații nu este un venit suplimentar. Este plata unei munci deja prestate și, pentru cei mai mulți dintre noi, una dintre puținele surse din care ne câștigăm existența.

  Înțelegem că Primăria Municipiului București alocă anual bugete către instituțiile de cultură și că fiecare teatru are responsabilitatea administrării acestor fonduri. Tocmai de aceea credem că este important să discutăm nu doar despre modul în care sunt cheltuiți acești bani, ci și despre întrebarea esențială: sunt aceste bugete suficiente pentru ca teatrele să își poată îndeplini misiunea în condiții normale?

  Din experiența noastră, pare că, atunci când resursele devin insuficiente, artiștii, echipele tehnice și instituțiile sunt nevoiți să transforme imposibilul în posibil. Generozitatea și creativitatea țin cultura română în viață de ani de zile, dar ele nu pot deveni un model de funcționare. Nu putem construi politici publice pe principiul bine-cunoscutului „lasă că merge și așa”.

   În urma reorganizărilor și comasărilor recente, care au afectat mai multe instituții culturale bucureștene organizate după modelul teatrelor de proiect, au rămas foarte puține astfel de spații. Astăzi, Teatrul Metropolis și Teatrul Dramaturgilor Români reprezintă două dintre ultimele teatre de proiect din București, iar asta este cel puțin îngrijorător. Prin misiunile lor specifice, ele oferă oportunități esențiale artiștilor emergenți și consacrați deopotrivă, creatorilor independenți și dramaturgiei românești și a celei contemporane românești.Tocmai de aceea credem că ele trebuie protejate și sprijinite, astfel încât să își poată îndeplini rolul fără ca dificultățile financiare să devină o piedică permanentă. 

  Cultura din România funcționează deja într-un ecosistem fragil, în care mecanismele alternative de finanțare sunt puține. În acest context, teatrele de proiect reprezintă una dintre puținele punți reale dintre sistemul public de cultură și sectorul artistic independent și este necesar ca această punte să fie protejată.

  Problema nu este doar modul în care sunt administrați banii, ci și faptul că, în multe cazuri, pur și simplu nu sunt suficienți. Ani la rând, artiștii, echipele tehnice și instituțiile au fost nevoiți să compenseze lipsurile prin sacrificii personale, ore suplimentare și alte astfel de compromisuri. Această disponibilitate “ de a face din rahat bici” a devenit, fără să ne dăm seama, un argument pentru ca subfinanțarea să continue. Dar ceea ce poate părea, din exterior, un sistem care încă funcționează, ascunde o realitate din ce în ce mai fragilă.  

  Considerăm că bugetele actuale nu permit funcționarea acestor instituții în condiții normale și nici plata predictibilă și la timp a colaboratorilor lor. Această situație trebuie tratată ca o problemă structurală, nu ca pe o succesiune de cazuri izolate. Întârzierile de plată sunt doar efectul vizibil al unui mecanism care funcționează de prea mult timp la limita supraviețuirii.

   Solicităm Primăriei Municipiului București organizarea unei întâlniri între reprezentanții instituțiilor de cultură, reprezentanții artiștilor independenți și colaboratori și reprezentanții Primăriei responsabili de cultură și buget, în care să putem vorbi deschis despre nevoile reale ale acestor instituții și despre soluțiile prin care ele își pot continua activitatea fără ca efectele subfinanțării să fie transferate, de fiecare dată, asupra celor mai vulnerabili dintre cei care lucrează în ele.

  Aceste consecințe ale epocii perpetue a “sub-subvenționării” se ramifică prin venele instituțiilor până când ating chiar integritatea spectacolelor. Iar asta ajunge să ne coste enorm pe noi, artiștii, în procesul de creație și, în final, chiar pe spectatori. Pentru că acestea afectează, în cele din urmă, același lucru: capacitatea instituțiilor culturale de a-și îndeplini misiunea în condiții normale și de a produce cultură de calitate pentru public.

Cu respect și cu speranța unui dialog real,

Semnatarii,
artiști independenți, colaboratori ai teatrelor de proiect, lucrători ai sectorului cultural și toți cei care susțin un sistem cultural sănătos

Teofil Memelis

Carol Ionescu

Nicoleta Hâncu

Ștefan Iancu

Antonia Scutaru

Vlad Pânzaru 

Tamara Găgeatu

Bogdan Theodor Olteanu

Alex Bogdan

Andreea Mateiu

Cătălina Mihai

Victoria Raileanu

Ana Maria Marin

Iustin-Dimitrie Danalache

Vlad Crudu

Mircea Băjenaru

Burcă Alexandru

Ciprian Chiujdea

Cosmina Olariu

Cabiria Morgenstern

Nicoleta Moscalenco

Cezar Antal

Teodora Petre

Teodora Dincă

Ioana Anastasia Anton 

Foriș Elena

Teea Florea

Iosif Paștina

Maria Morosan

David Drugaru

Irisz Kovacs

Elvira Deatcu

Hunor Varga 

Anaïs Agi-Ali 

Ana-Ioana Macaria

Tudor Aaron Istodor

Valentina Moghină 

Niko Becker

Dennis Ilie

Bianca Geantă

Ada Anghel 

Serban Pavlu

Eugen Jebeleanu

Vlad Ionuț Popescu

Mimi Branescu

Mirela Oprișor

Bogdan Iancu

Sorin Miron

Corina Moise

Ștefan Radu

Visarion Udatu

Teona Stavarachi

Pamela Iobaji

Ioana Abur

Florina Gleznea

Adelin Tudorache

Alex Iezdimir

Ioana Bugarin

Alisiya Yesman

Cristian Popa

Natalia Cebanu

Alexandra Apetrei

Bianca Pintea

Maria Alexievici

Cristina Danu

Ana Covalciuc

Judith State

Moraru Dora Malina

Alin Florea

Liliana Oprea

Alexandra Panaite 

Vlad Furtună

Vlad Logigan

Velica Panduru

Mia Natalia Ionescu 

Alma Lascu

Ionut Iftimiciuc

Andro Iulia 

Dana Rusu

Alex Mircioi

Alexandru Pavel

Dana Rogoz

Elena Penescu

Mădălina Stoica

Roxana Piticari

Anastasia Preotu

Grigore Andrei

Evelyne Vilcu 

Alexandru Ion

Marian Râlea

VERONICA GHEORGHE 

Andrei Ostrowski 

Eduard Buhac

Balea Andrada

Kiki Simion

Sorin Flutur

Răzvan Mîndruță

Andrei Huțuleac

Tiberius-Nicolae Zavelea

Bogdan Stoian

Eva Cosac

Robert Tache

Denisa Dutcovschi

Codreanu Viorel Octavian

Septimia DOBRESCU

Alexandra Catrina 

Theodor Șoptelea

Andrei Redinciuc

Costel Popa

Valentin Dima

Mirela – Mihaela Oprea 

Daniela Faur

Corina Zlataru

Andrei Cojanu

Lucian Sinigaglia

Cosmin Dominte

Pîrvu Carmina

Raul Păcurar

Iulia Micsunescu

Diana Mitrică

Oana Jindiceanu

Adi Ionescu

Mihaela Stănuc

Gabriela Niculescu 

Tony Macpela

Irina Sibef

Maruca Băiașu

Ama Beschieru

Adina Vasile

Eduard Cîrlan

Catana Gheorghita

Dragos Dumitru

Clara Pop

Ana Maria Turcu

Cristiana Luca

Dani Simion

Iris Nica

Andrei Ciulei

Gabriela Alexandru

Tudor Cucu-Dumitrescu

Cosmin Teodor Pană

Celina Nițu 

Ioana Barbu 

Oana von Raven 

Alba Simona 

Elena Tudorache

Alina Olar

Ionuț Fișcu 

Anastasia Atanasoska 

Teodora Oancea

Alex Popa 

Ariana Miron-Presan

Cristian Vittorio Moroșanu

Denisa Mikesz

Ana Toda

Ecaterina Elena Lupu

Alex Popa

Nicole Paliță 

Eugenia Ișvan

Dana Voicu

Traian Olteanu

Dan Pughineanu

Ana Udroiu

Misu Marinescu

Miron Francisca

Matei Alexandru Popa

Maria Popistașu

Bianca Cuculici

Tavi Costin

Ghita Mirela

Cristina Szasz Cusi

Alexandru Sinca 

Ioan Brancu

Cristiana Faur 

Cristi Păun

Cezara Borger

Voicu Aaniței

Liță Florin

Alex Conovaru 

Andreea Alexandrescu 

Ionuț-Daniel Ionescu

Teodora Moscal

Răzvan Stoicovici

Andreea Catalina Savescu

Ana Vînău 

Miruna Belicovici

Eduard Chimac

Alina Petrică

Marius Drogeanu

Cătălin Bucur 

Claudia Moroșanu

Sabina Reus

Noreen Elamir

Georgiana Răpcianu

Mara Tătar

Ştefana Derveș 

Tudor Cerghizan

Cristina Iordache

Ionuț Toader

Adrian Lepadatu 

Stoica George

Stoica Elena

Alexandru Nagy

Gabriela Ciubotaru 

Daniela Vătămanu

Alexia Maria Mocănescu

Măriuca Bosnea

Radu Nicolau 

Tania Drăghici

Doru Bem

Ciprian Chiricheș 

Claudia Padureanu

Bianca Totolici

Anca Manolescu 

Sabina Lazăr

Robi Urs

Nicholas Bohor

Iulia Alexandra Neacșu

Ștefan Vătășoiu 

Mihai Băltescu

Lucian Pavel

Mădălina Ciupitu 

Tudor Bâlcu

Iulia Mirică

George Cocoș

Iuliana Danciu

Iulia Diana Samson

Andra-Dina Pană

Andreea-Rafaela Tentu

Andrei Calu

Larisa Oasenegre

Miruna Gabriela Olteanu

Ramona Budui 

Daria-Alexandra Bădescu

Gheorghe 

Sanda-Rodioara Pană

Emilia Popescu

Denisa Codiță

Cătălin Babliuc

Cătălina Frunză 

Alexandre Noel

Sorin Palciuc

Eduard Leonte

Laura Creț

Andreea Şovan

Catalin Sireaev

Ioana Dobrea

Matei Arvunescu

Anastasia Miulescu 

Răzvan Conțu 

Cosmin-Adrian Bălan

Luminița Erga 

Valcu Silvian

Ioana Mihaela Botea

Marius Florea Vizante

Cristian Mihai Constantinescu 

Maria Nicola

Mihai Lupoae

Vlad Brumaru 

Șerban Gomoi

Stefan Mihai

Alex Zamfir

Oana Jipa

Mihai Pîrcălabu

Silvana Mihai

Carmen Ardeleanu 

Florin Ciocanea

Axel Moustache 

Diana Nistor

Irina Ionescu Homoriceanu (specialist comunicare culturală)

Bobi Pricop

Dragomir Dan

Irina Artenii

Tudor – Romulus Li

Laura Gabriela Oana 

Aura Vijiiac

Octavian-Dumitru Afrăsinei

Ana Radu 

Sandra Rasvana Cernat

Bianca Marinescu 

Răzvan Theodor Ionescu

Alexia Șițu

Bianca Botoac

Diana Rață 

Dragos Ionita

Diana Croitoru 

Vlad Benescu

Constantin Stochița

Alexandra Mihaela Dancs

Niță Irina

Alma Iacob-Boiangiu

Alexandra Botau

Ciprian Mihăilă-Leotescu 

Noemi Hăisu

Amalia-Maria Faur

Marina Palii

Alin Uberti

Constantinescu Maria Dana

Tudor Chirilă

Radu Micu

Tavi Mateiciuc

Eduard Păuna

Andra Fermuş

Șogorăscu Ioana

Jula Tudor

Narcis Zamfir

Maria-Nicoleta Petrescu

Daniel Achim

Delia Nartea

Theo Costache

Naomi Guttman 

Ilinca Prisăcariu

Ada Galeș

Réka Kovács 

Răzvan Roxin

Berca Catalina

Nicolae Nedelcu 

Grațiela Voicu

Ștefan Dogaru

Bianca Buznicea

Vlad Pavel

Vlad Milotoi

Georgia Bajdechi

Tudor Ioan Aron

Ștefania Ghiță 

Alexandru Mîrnea

Andrei Marin

Corina Dobre

Costinela Caraene

Adriana Butoi

Ciulei Cristina

Sorin Niculescu

George Dogaru

Victor-Theodor Macry

Cosmin Stancu

Sever Bârzan 

Luiza-Maria Daniliuc

Ileana Zirra

Andreea Ceaușu

Robert Herea

Vladimir Țeca

Trifu Paula

Maxim Dragoș

Cătălin Frăsinescu

Giulia Panaitescu

Oana Rusu

Cosmin Băicoianu

Adelaida Zamfira

Răzvan Frunză

Miriam Rizea

Anca Dana Petrescu

Anda Sârbei

Ioana Bulgaru 

Doru Pătrașcu 

Luca Rădulescu 

Codrin Boldea

Cristina Neacșu 

Bogdan Gheorghe

Vasile Irina 

Réka Szász 

Andrei Turcu

Bianca Ababei

Lucian Ifrim 

Sabina Crăescu

Alexandra Răduță

Uretyan Dragoș

Carmen Cotofana

Cătălina Romaneț

Ioana Visalon

Lucian Iftime 

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Zeci de artiști reclamă întârzierea plăților în teatrele bucureștene. Scrisoare deschisă adresată primarului Ciprian Ciucu appeared first on Cultura la dubă.

Subsemnații, jurnaliști care ne exercităm activitatea având constant în vedere interesul public, condamnăm atacurile repetate și agresive la care sunt supuși colegii noștri din redacția Recorder.

Aceste atacuri vin atât din partea unor instituții ale statului, cât și din partea unor persoane care, la adăpostul unei legitimații de presă, urmăresc sistematic discreditarea muncii acestora și promovarea unor teorii ale conspirației menite să slăbească încrederea publicului în onestitatea, rigoarea și valoarea materialelor de presă realizate de Recorder.

Considerăm că asaltul din ultima săptămână asupra redacției Recorder – materializat prin insinuări, invective și insulte – este, în mod fundamental, un asalt asupra unei întregi profesii.

Rolul central al profesiei de jurnalist este de a-i informa pe cetățeni cu privire la modul în care persoanele care dețin funcții publice își exercită atribuțiile: cu ce nivel de competență, cu ce rezultate și cu câtă integritate.

Funcțiile publice există pentru a servi publicul, iar misiunea jurnalistului este de a-i chestiona constant pe cei aflați în poziții de putere și de decizie în legătură cu modul în care își îndeplinesc responsabilitățile.

Situația actuală este cu atât mai îngrijorătoare cu cât unele dintre cele mai grave atacuri lansate după publicarea documentarului Recorder „Justiție capturată” provin chiar din interiorul autorității judecătorești.

În acest sens, considerăm deosebit de grave acuzațiile făcute la adresa muncii jurnaliștilor Recorder în conferința de presă organizată de Curtea de Apel București (CAB), precum și pe cele din comunicatul Secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Conducerea CAB se referă la o investigație de presă acuzând că aceasta ar fi parte dintr-o „campanie de destabilizare a puterii judecătoreşti”, pe care o vede drept o „instigare publică împotriva ordinii constituționale”, în fapt două infracțiuni contra securității naționale prevăzute de art. 368 și art. 397 din Codul Penal.

Mai mult, Liana Arsenie, președinta CAB, a formulat aceeași acuzație gravă și la adresa Televiziunii Române – instituție publică ce a redifuzat documentarul Recorder „Justiție capturată”.

Afirmații din același registru au fost făcute și într-un comunicat de presă dat publicității de Secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Aceste atacuri au loc în condițiile în care atât Liana Arsenie, președinta CAB, cât și Lia Savonea, președinta Înaltei Curți de Casație și Justiție, au refuzat, în scris, invitațiile la interviu adresate de Recorder înainte de publicarea materialului de presă. Prin refuzul lor, cele două au ales să nu își exprime punctul de vedere cu privire la informațiile prezentate, deși li s-a oferit explicit această posibilitate, iar ulterior au contestat public conținutul documentarului.

Discursul autorității judecătorești la adresa jurnalismului practicat de redacția Recorder – un jurnalism exercitat, și în acest caz, exclusiv în serviciul public – s-a manifestat într-un registru nemaiîntâlnit în întreaga istorie a sistemului judiciar.

Prin ton și conținut, acest discurs se apropie de retorica unor publicații și posturi de televiziune care practică discreditarea sistematică a jurnaliștilor care, cu respectarea standardelor de documentare și verificare a informațiilor, aduc în atenția publicului disfuncționalități majore ale societății.

Remarcăm că o parte din atacul concertat asupra colegilor noștri e lansat și de aceleași surse de falsuri și dezinformare pe care Consiliul Național al Audiovizualului le amendează de ani de zile, dar continuă să fie licențiate ca surse de programe de informare publică.

În aceste condiții, cerem Consiliului Național al Audiovizualului să își respecte rolul de garant fundamental al interesului public și să se autosesizeze în cazul emisiunilor cu conținut dezinformativ care i-au vizat pe colegii noștri de la Recorder în ultimele zile.

Documentarul „Justiție capturată” respectă standardele profesionale internaționale de documentare și verificare a informațiilor, inclusiv principiile privind trasabilitatea surselor publice și protecția surselor anonime.

Este esențial de subliniat că, până în acest moment, la aproape o săptămână de la publicare, niciuna dintre probele pe care Recorder și-a fundamentat documentarul – nicio informație factuală, nicio dată, nicio cifră, niciun nume, nicio cronologie – nu a fost demonstrată ca fiind falsă ori măcar inexactă.

Noi, semnatarii prezentei scrisori deschise, ne solidarizăm cu redacția Recorder și condamnăm ferm atacurile la adresa muncii lor, pe care le considerăm lipsite de temei factual și motivate, în unele cazuri, de interese evidente. Avem, totodată, încredere că publicul este capabil să distingă între jurnalismul realizat în interes public și propaganda menită să conserve o stare de fapt în beneficiul restrâns al celor care profită de acesta.

Invităm, de asemenea, și reprezentanți ai societății civile sau organizații civice, oameni conștienți de importanța societală a jurnalismului în interes public, să ni se alăture și să semneze această scrisoare deschisă.

Formularul în care vă puteți introduce date pentru a deveni semnatari ai scrisorii deschise: [https://tinyurl.com/4mzfen5m]

JURNALIȘTI

Emilia Șercan, jurnalistă PressOne

Codruța Simina, jurnalistă Public Record

Mona Dîrțu, jurnalistă PressOne

Ovidiu Vanghele, jurnalist Centrul de Investigații Media

Cătălin Striblea, jurnalist Europa FM

Magda Grădinaru, jurnalist

Vitalie Cojocari, jurnalist Euronews

Ovidiu Mihalcea, data reporter Public Record

Vlad Odobescu, reporter Scena9.ro

Cătălin Doscaș, redactor-șef Buletin de București

Anca Mihai, jurnalistă Public Record

David Leonard Bularca, jurnalist Hotnews

Horațiu Bontea, redactor Factual/Public Record

Răzvan Tîmpescu, jurnalist Factual/Public Record

Carmen Lucuț, jurnalist Factual/Public Record

Iulia Stănoiu, jurnalistă Context.ro

Razvan Robu, jurnalist

Bianca Albu, jurnalistă Public Record

Andreea Pavel, redactor-șef Info Sud-Est

Ioana Moldovan, fotojurnalistă

Gabriel Ion Mateescu, reporter Info Sud-Est

Delia Dascălu, reporter Info Sud-Est

Octav Ganea, fotojurnalist coordonator Inquam Photos

Petruț Iacob, reporter Info Sud-Est

Perju Alexandra, reporter Factual și Public Record

Dan Tapalaga, jurnalist G4Media

Mihai Ghiduc, redactor-șef Mindcraft Stories

Liviu Avram, jurnalist G4Media

Luiza Vasiliu, reporter Drepturi&Strâmbe

Andreea Archip, editoare coordonatoare Școala9

Cătălin Tolontan, coordonator editorial HotNews

Andrei Pungovschi, fotojurnalist

Victor Cozmei, jurnalist HotNews.ro

Ioana Epure, director editorial PressOne

Ramona Ciobanu, redactor Hotnews

Mona Hera, jurnalist HotNews

Raluca Ion, jurnalist HotNews

Daniel Mihailescu, fotoreporter Agence France Presse

Andreea Tudor, reporter Buletin de Bucureşti

Alex Olaru, redactor-șef

Florentina Cernat, jurnalist HotNews

Cătălin Anghel-Dimache, reporter

Alexandra Coșlea, jurnalist HotNews

Mihai Radulescu, jurnalist senior TVR

Claudia Pîrvoiu, jurnalist HotNews

Iulia Roșu, editor Coordonator Snoop.ro

Răzvan Luțac, jurnalist, fondator Snoop

Adrian Mihălțianu, publisher PressOne

Florin Râșteiu, jurnalist Buletin de București

Ionuț Iordăchescu, jurnalist Agenția France-Presse (AFP)

Ramona Ursu, redactor-șef MediaQuality.ro

Alina Zibrițchi, jurnalist PressOne

Octavian Coman, jurnalist independent

Lavinia Niță, jurnalist PressOne

Romana Puiuleț, jurnalist RISE Project

Răzvan Filip, jurnalist PressOne

Ștefania Gheorghe, jurnalistă HotNews

Alexandra Nistor, reporter HotNews

Victor Ilie, reporter Drepturi & Strâmbe

Luiza Popovici, reporter de investigații

Laura Popa, redactor șef PressOne

Cristian Pantazi, jurnalist G4Media

Mihai Munteanu, jurnalist captura.ro

Cristian Lupșa, jurnalist, Asociația Media DOR

Ioana Moldoveanu, reporter

Ioana Vochin, jurnalistă HotNews

Răzvan Chiruță, redactor-șef adjunct Buletin de București

Adelina Mărăcine, jurnalistă

Marius Comper, international editor, NewsNow.co.uk

Cristian Andrei, jurnalist

Sebastian Jucan, jurnalist

Carla Tănasie, jurnalist

Andrada Fiscutean, jurnalist freelancer, asist. univ. la FJSC

Andrei Luca Popescu, jurnalist

Bianca Felseghi, jurnalist PressOne

Georgiana Ilie, senior editor

Cristian Leonte, jurnalist

Adelin Petrișor, jurnalist, Știrile TVR

Denisa Crăciun, jurnalistă StartupCafe.ro

David Manolache, reporter Centrul de Investigatii Media

Cosmin Bumbuț, fotograf Teleleu.eu

Elena Stancu, jurnalistă Teleleu.eu

Paula Căbescu, fact-checker

Paul Radu, director OCCRP

Horia Ghibuțiu, jurnalist, autor

Anatolie Eșanu, jurnalist

Bianca Oanea, jurnalist, News&Spice

Oancea Sebastian, jurnalist www.antifakenews.eu

Radu Ciorniciuc, jurnalist și regizor documentar

Andra Mureșan, reporteră Scena9

Cătălin Hopulele, redactor-șef Ziarul de Iași

Alex Dima, jurnalist ProTV

Sebastian Pricop, jurnalist Hotnews

Florin Ciucaș, redactor-șef Bihoreanul

Lina Vdovîi, regizor, jurnalist independent

Raluca Avram, editor șef eBihoreanul.ro

Alison Mutler, jurnalist, director Universul.net

Sorin Semeniuc, jurnalist G4Media.ro si Ziarul de Iași

Dan Duca, jurnalist Hotnews

Adriana Barbu, jurnalist

Cătălin Stancu, editor Vrancea24.ro

Mirela Neag, redactor Snoop

Ion Mateș, editor foto, HotNews

Tomas Arond, jurnalist

Cristina Radu, reporter Snoop

Andreea Vilcu, jurnalist

Paul Angelescu, jurnalist

Sorana Stănescu, jurnalist Foaia de observație

Vasile Hotea-Fernezan, reporter TVR

Tibi Oprea, data journalist, Termene.ro

Emilian, Isaila, senior editor SpotMedia.ro

Matei Udrea, jurnalist

Raluca Juncu, redactor

Alexandra Tănăsescu, jurnalist Cultura la dubă

Laurențiu Horațiu Mihu, redactor-șef Universul.net

Paula Herlo, jurnalist

Gabriel Bejan, jurnalist HotNews

Marian Voicu, publisher Veridica

Adriana Totorean, jurnalistă

Cătălin Moraru, redactor-șef Monitorul de Botoșani

Alice Iacobescu, jurnalist

Renata Mogîldea, jurnalistă PressOne / Deutsche Welle

Andrei Stan, jurnalist HotNews

Ionuț Sociu, jurnalist

Vlad Ursulean, jurnalist Casa Jurnalistului

Horia Ghibuțiu, jurnalist independent

Stilyan Deyanov, jurnalist și traducător independent

Andreea Pietrosel, jurnalist

Alexandra Clapa, jurnalistă Gen, știri

Loredana Diacu, reporter

Andrada Floria, jurnalistă SmartLiving.ro

Liviana Rotaru Conțelman, publisher

Mira Gomboș, jurnalist Radio România și G4Media

Dan Popa, ziarist

Dragoș Pătraru, jurnalist Starea Nației

Carla Lunguți, jurnalist, Asociația Media DOR

Alina Radu, jurnalist, directoare Ziarul de Gardă

Otilia Cristea, jurnalistă HotNews

Adrian Cochino, jurnalist Hotnews

Andra Matzal, editor Scena9

Alin Olteanu, redactor-șef

Raluca Medeleanu, jurnalist Special Arad

Petrișor Obae, redactor-șef Pagina de Media

Cătălin Gomboș, jurnalist Veridica

Cristina Călin, jurnalist Totul Despre Mame

Ada Constanda, jurnalistă Snoop

SOCIETATE CIVILĂ

Ciprian Ciocan, manager de proiect Alianța „A Patra Putere”

Radu Vancu, scriitor

Zenaida Tătaru, program manager Superscrieri, Fundația Friends For Friends

Liana Ganea, președintă ActiveWatch

Răzvan Martin, coordonator ActiveWatch

Antoaneta Opriș, președinte Asociatia Aurora Media

Pavel Lucescu

Emil Ionescu, profesor universitar

Jonida Mino, membru, Asociatia Reset

Vanesa Panait, copywriter

Tudor Chirilă, artist

Cosmin Popa, cercetator, Institutul de Istorie “Nicolae Iorga”

Irina Eftimie

Raluca Radu, profesor universitar, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

Paul Alexandru

Razvan Petri, co-președinte, Centrul pentru Democrație și Bună Guvernare

Ana Maria Bugneriu, directoare executivă Fundația Comunitară Sibiu

Marian Rădună, președinte, Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Dana Deac, Președinte Asociația EduCOD

Ana Mocanu, directoare executivă Funky Citizens

Dragoș Stanca, inițiator, Ethical Media Alliance

Alexandra Cantor, directoare executivă Fundația Friends for Friends

Bogdan Oprea, directorul Departamentului de Jurnalism, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, Universitatea din București

ORGANIZAȚII

Alianța „A Patra Putere”

ActiveWatch

Centrul pentru Jurnalism Independent

Funky Citizens

Fundația Friends For Friends

Ethical Media Alliance

Grupul pentru Dialog Social

Redacția Snoop

Centrul de Investigații Media

Starea Nației

Fundația Comunitară Sibiu

Asociația Reset

Asociația Mea (Mediu, Educație și Activism)

Asociația EduCOD

Redacția Ziarul de Iași

Asociația Media DOR

Redacția Ziarul de Gardă

The post Atacurile împotriva Recorder sunt un asalt asupra întregii profesii appeared first on Cultura la dubă.

Violoncelistul Andrei Ioniță și pianistul Florian Mitrea, doi dintre cei mai importanți muzicieni români ai generației lor, cunoscuți la nivel mondial, ambii profesori la mari universități din Germania, respectiv Marea Britanie, cer guvernului revenirea asupra deciziei care pune în pericol numeroase școli de muzică la nivel național.

Potrivit proiectului inițiat de ministrul Daniel David și aplicat prin publicarea în Monitorul Oficial a Ordinului de ministru privind reorganizarea unităților de învățământ, ca urmare a Legii 141/2025, școlile care au mai puțin de 500 de elevi vor fi înghițite de unități mai mari. Personalul didactic, didactic auxiliar și administrativ va fi transferat la unitățile școlare absorbante sau nou-înființate, elevii vor fi automat transferați, împreună cu activele și arhiva, informează Edupedu. În această situație se numără și școli gimnaziale vocaționale, de muzică sau arte plastice. Excepție fac liceele vocaționale, care își pot continua activitatea ca până acum.

Cei doi muzicieni vorbesc într-o scrisoare deschisă despre efectele dramatice pe care le-ar putea avea desființarea școlilor vocaționale, unități în care au învățat și ei.

“Domnule Președinte al României,

Domnule Prim Ministru,

Domnule Ministru al Educației,

Noi, semnatarii acestei scrisori, absolvenți ai școlilor de muzică din România și artiști recunoscuți pe plan internațional, ne datorăm parcursul profesional acestui sistem de învățământ artistic. Vă adresăm acest apel ferm în fața modificărilor propuse care amenință însăși existența învățământului muzical de specialitate din România.

De zeci de ani, școlile de muzică din țara noastră au oferit un serviciu unic cu discreție și consecvență. Aceste instituții reprezintă o investiție care, în decursul acestui lung timp de existență, a adus României adevărați ambasadori culturali care astăzi duc cartea de vizită a țării pe întreg mapamondul, pe scene din Statele Unite ale Americii și până în Japonia. În țară, absolvenții acestor școli sunt membri activi ai societății civile, se implică în proiecte sociale, educaționale și culturale în România, întorcând țării investiția primită la vârsta copilăriei.

În cadrul acestor instituții lucrează profesori devotați, adevărați făuritori de caractere care cu smerenie și un simț al datoriei cu totul excepțional, lucrează zilnic, sacrificându-și energia și timpul personal pentru a construi caractere și personalități întemeiate pe reperele morale date de marea muzică.

Școlile de muzică din România nu pregătesc doar viitori muzicieni profesioniști. Beneficiile acestui tip de învățământse resimt la nivel personal, indiferent de cariera aleasă ulterior. Elevii dobândesc un set de aptitudini transferabile precum seriozitatea pregătirii, disciplina și etica muncii, capacitatea de a respecta termenele limită, abilitatea de a lucraarmonios în echipă și multe altele. Totodată, prin muzică se produce relaționarea cu mediul uman interior la vârste fragede și astfel se dezvoltă competențe emoționale esențiale – empatia, abilitatea de a relaționa uman în mod firesc cu cei din jur și echilibrul emoțional-mintal.

Sistemul românesc de educație muzicală este râvnit de părinți din întreaga lume. În țări unde acest sistem nu există, educația artistică este realizată doar în sistem privat, nereglementat, și cu rezultate inegale și costuri inaccesibile pentru majoritatea familiilor. La concusurile de admitere în conservatoare de muzică de top din lume, elevii români sunt de cele mai multe ori admiși cu cele mai mari note, depășind colegii din țările gazdă.

Nu în ultimul rând, educația muzicală reprezintă o supapă de exprimare autentică pentru tânăra generație care este astăzi încolțită de presiunea rețelelor de social media spre conformism și aparențe. În arta performativă, tinerii pot fi ei înșiși, își pot explora propria personalitate, propriul temperament, fără teama de judecată și fără goana după popularitate. Desființarea acestor școli de muzică va duce în mod categoric la o atrofiere emoțională și umană a tinerilor, cu grave consecințe la nivel de sănătate mintală și afectivă.

Propunerea desfințării acestor școli de muzică, sau comasarea lor cu școli generale este un atac direct asupra comunității. Este paradoxal ca, într-o perioadă în care cererea pentru acest tip de educație depășește oferta, soluția propusă să fie diminuarea sau eliminarea lui. Mica economie care s-ar aduce la bugetul statului este infinit copleșită de pierderile culturale și dauna umană produsă. Societatea ar avea de plătit înzecit prin generații viitoare mai sărace uman, mai puțin empatice, mai ușor manipulabile și mai puțin capabile de gândire și simțire critică.

Vă rugăm să înțelegeți gravitatea acestei situații și să dispuneți anularea propunerii. Suntem deschiși la dialog pentru identificarea unor soluții de eficientizare, dar considerăm esențial ca acest sistem să continue să ofere comunităților serviciul educațional și cultural de neînlocuit pe care îl reprezintă.

Cu respect,

Andrei Ioniță, violoncelist, laureat la Concursul Ceaikovski de la Moscova și profesor asistent la Universität der Kunste, Berlin, absolvent al Școlii Gimnaziale de Arte Iosif Sava din București

Florian Mitrea, pianist, laureat la Concursurile ARD de la München și Hamamatsu și profesor la Royal Academy of Music, Londra, absolvent al Școlii Gimnaziale de Arte Iosif Sava din București”

Reprezentanții Școlii Gimnaziale de Arte Iosif Sava au transmis în urmă cu două zile: “Nu știm încă ce se va întâmpla din toamnă. Dacă o să fim comasați, cu ce școală sau ce se va întâmpla cu unii dintre profesorii noștri. Măsurile luate înseamnă ore tăiate, posturi desființate, oameni care ar putea rămâne fără locul lor în școală. Vom continua să ne susținem cauza în stradă și sperăm ca în septembrie să ne întoarcem la ore, întocmai cum ar fi normal, dar nu depinde doar de noi.”

PROTESTELE CONTINUĂ ÎN FAȚA MINISTERULUI EDUCAȚIEI

Azi a fost a 11-a zi de proteste desfășurate în fața Ministerului Educației. Sindicaliștii din educație s-au întâlnit tot azi cu premierul Bolojan și cu ministrul David.

Marius Nistor, FSE, a declarat după întâlnire: “Răspunsul e invariabil același – nu-și permite țara. Dacă țara nu-și permite un popor educat, să facem pușcării.”

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Violoncelistul Andrei Ioniță și pianistul Florian Mitrea către guvernul României: “Desființarea școlilor de muzică va duce la o atrofiere emoțională a tinerilor.” appeared first on Cultura la dubă.

După ce guvernul Bolojan a adoptat luni OUG 36/2025 privind reducerea sporurilor din instituțiile publice, mai multe demersuri din domeniul cultural se îndreaptă către organizarea unei greve generale. Principala nemulțumire a sindicaliștilor din cultură este limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut. Înainte, sporul acesta era de 15% din salariu, dar fără să depășească 1.500 de lei brut. 

Măsura afectează restauratorii din muzee, care lucrează în condiții toxice, tehnicienii din instituțiile de spectacol, bibliotecarii, artiștii sau supraveghetorii. OUG 36 a fost publicată luni seara în Monitorul Oficial și a intrat în vigoare de la 1 iulie 2025.

“Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă CulturMedia, reprezentativă la nivel de sector de activitate CULTURĂ, negociatoare a contractului colectiv de muncă la nivel de sector, anunță că va parcurge toate formele de protest până la grevă generală.

Decizia a fost luată în Conferința Națională a FNSCP CulturMedia, unde s-a votat în unanimitate pentru declanșarea protestelor. Începând cu 30 iunie, federația declanșează oficial strângerea de semnături pentru demararea protestelor la nivel national, până la greva generală!

Această ordonanță nu este doar o nedreptate, este un atac direct la adresa oamenilor care țin vie identitatea națională. Pentru angajații din muzee, biblioteci, teatre și centre culturale — oameni care trăiesc deja la limita sărăciei —, efectele acestei decizii ar fi devastatoare.

Sporurile vătămătoare nu sunt privilegii! Sunt compensații minime pentru munca în condiții periculoase și dăunătoare sănătății. În muzee, 80% dintre angajați suferă de boli respiratorii și alergii cronice. Cazurile de cancer cresc alarmant în rândul restauratorilor care lucrează zilnic cu substanțe chimice extrem de periculoase.
Ce înseamnă sporurile vătămătoare? Sume între 190 și 450 lei net, obținute pe baza măsurătorilor oficiale ale Direcțiilor de Sănătate Publică, pentru expunerea zilnică la:

• substanțe toxice, solvenți, praf, pulberi industriale
• mucegaiuri, germeni, agenți biologici
• radiații, microclimat nociv, iluminat artificial agresiv
• efort fizic și mental extrem, ortostatism prelungit, operații repetitive
• riscuri majore în săpături arheologice sau în laboratoare

Aceleași condiții sunt valabile și în biblioteci, acolo unde contaminarea biologică și microclimatul nefavorabil afectează grav sănătatea lucrătorilor.”, se arată în comunicatul transmis de Federația Națională a Sindicatelor din Cultură și Presă, Culturmedia.

O scrisoare deschisă, adresată premierului Bolojan și ministrului Culturii Andras Demeter, inițiată de actorul Doru Bem, Președinte al Sindicatului Teatrului Excelsior, membru al Federației Teatrelor Municipale, a fost deja semnată de mai mulți artiști și angajați ai instituțiilor de cultură.

“Această decizie vine în contextul eliminării plafonării la energie, al scumpirii combustibilului și alimentelor, precum și al înjumătățirii valorii tichetelor de vacanță – toate elemente care se răsfrâng deja dureros asupra nivelului de trai al angajaților din cultură. Iar acum, ne întrebăm: urmează să ni se retragă și indemnizația de hrană?

Mai mult decât atât, în textul ordonanței nu există nici măcar o mențiune că sporul de 15% ar urma să fie reintrodus după decembrie 2026. O astfel de prevedere ar fi putut măcar oferi un orizont de așteptare, o formă minimă de înțelegere și solidaritate.

De aceste măsuri nu sunt afectate doar artiștii, ci toate departamentele din instituțiile culturale – în special personalul tehnic, care funcționează deja la limita subzistenței, cu salarii între 2800 și 3500 de lei net — oameni cinstiți, dedicați, pe care acest val de măsuri îi aruncă și mai adânc într-o precaritate greu de dus. La aceste venituri, se aplică acum cu maximă “echitate” noile politici de austeritate.

În același timp, primăriile – ordonatorii principali de credite – solicită teatrelor să-și reducă cheltuielile la maximum 65% din bugetul alocat, ceea ce înseamnă acoperirea salariilor și a utilităților, fără niciun fel de spațiu pentru proiecte culturale, colaboratori sau dezvoltare. De trei luni, multe teatre nu au mai primit niciun leu – nu pot plăti colaboratorii, nu pot plăti utilitățile!

Ne întrebăm, firesc: se dorește falimentarea instituțiilor de cultură din România? Se dorește suprimarea programată și lentă a teatrului, muzicii, artei, memoriei culturale și educației prin cultură?

Legislația recentă în domeniul culturii este făcută pe genunchi, de persoane care nu cunosc specificul intern al acestui sector. Se propun idei absurde, se iau măsuri fără consultare reală, se ignoră total realitatea de pe teren. Cultura este strivită între “eficiența bugetară” și lipsa de înțelegere a rolului său în societate.

Este esențial să ne reamintim: Cultura nu este menită să aducă profit economic, ci profit intelectual, moral și educațional! Cultura nu este o industrie a profitului economic, ci a profunzimii umane. Nu de tăieri avem nevoie. Nu de concedieri. Nu de comasări forțate și reorganizări care distrug instituții cu tradiție.

Dimpotrivă, România are nevoie de mai multe teatre, mai multe muzee, mai multe filarmonici, mai multe galerii de artă, mai multe biblioteci, case memoriale, festivaluri și spații independente.” – spun artiștii semnatari.

De cealaltă parte, ministrul Culturii face apel la înțelegere, calm și unitate.

“Ministrul Culturii a citit cu atenție fiecare comentariu și mesaj transmis, fie din partea restauratorilor, muzeografilor, bibliotecarilor, actorilor, artiștilor lirici, balerinilor, fie din partea personalului administrativ sau tehnic. Vă mulțumim tuturor pentru implicare, pentru tonul demn și pentru profesionalismul cu care v-ați făcut auzite vocile. Ne dorim ca acest dialog sincer și responsabil să continue.

Este evident că măsura adoptată a generat îngrijorare, neliniște și frustrare în rândul celor care își desfășoară activitatea, de multe ori în tăcere și în condiții dificile, în instituțiile de cultură din toată țara. Este esențial să subliniem că acest spor nu este un beneficiu gratuit sau un privilegiu nemeritat, ci este acordat în baza unor condiții obiective, expertizate de instituții abilitate, și reflectă riscurile reale la care sunt supuși zilnic acești angajați. Vorbim despre persoane care își desfășoară activitatea în condiții dificile, periculoase pentru sănătate, pentru a asigura funcționarea instituțiilor culturale și accesul publicului la servicii de calitate. Sunt profesioniști, cu o experiență solidă, dobândită chiar în aceste medii sensibile de lucru.

Ministerul Culturii a analizat posibilitatea exceptării sectorului cultural de la această măsură. Deși am identificat numeroase argumente solide în sprijinul unei astfel de soluții, acestea nu au fost, din păcate, suficiente pentru a evita riscul unei discriminări pozitive față de alte categorii socio-profesionale. Argumentele, oricât de pertinente și bine fundamentate, nu au fost îndeajuns pentru a justifica, în acest moment, o excepție generală convingătoare.

Chiar dacă sporul a fost plafonat, facem un apel către conducerea instituțiilor de cultură din subordinea autorităților centrale și locale, să creeze un climat normal, să păstreze unitatea și înțelegerea în instituții pentru a putea crea actul artistic la același nivel calitativ, prin măsuri administrative concrete și prin consultarea constantă a angajaților și a sindicatelor.”, se arată în comunicatul transmis de Ministerul Culturii.

Limitarea sporului pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut afectează și angajații din sistemul medical, cercetare, parchete, instanțe de judecată, electricieni și alți tehnicieni din instituții publice, angajați care lucrează în clădiri dezafectatea sau cu mucegai și igrasie. Premierul Bolojan spune că în unele instituții s-a făcut abuz de acest spor. De exemplu, îîn unele cazuri sporul a fost acordat pentru expunerea la factori cum ar fi radiații de la calculator sau tonerul de imprimantă de imprimantă, scrie Antena 3.

***

_{Dacă vrei să susții Cultura la dubă, poți face o donație lunară pe Patreon AICI. Sau redirecționează cei 3.5% din impozitul pe venit AICI.}

_{Cultura la dubă nu acceptă nicio formă de asociere cu jocuri de noroc sau partide politice.}

The post Sindicatele din cultură amenință cu greva generală după ce guvernul a limitat sporul pentru condiții vătămătoare de lucru la 300 de lei brut appeared first on Cultura la dubă.

De trei ani încoace, într-o zonă semicentrală a capitalei, împânzită de obiective militare și mânjită cu ecourile deținuților torturați aici, peste 40 de artiste și artiști români deschid porțile către cunoașterea istoriei, pictează și modelează peste ea poveștile oamenilor de azi.

Atelierele Malmaison, un organism viu, născut din putreziciunea unei clădiri istorice, reprezintă cea mai mare comunitate artistică organizată vreodată în București, sub același acoperiș, un spațiu care se adresează nu doar celor pasionați de artă contemporană, ci și publicului larg și copiilor.

Dar, ca o reamintire constantă că în această țară cultura a devenit sinonimă cu supraviețuirea, comunitatea Malmaison este acum pusă în pericol de evacuare a locului pe care l-a readus la viață, prin propriile eforturi financiare, fizice și emoționale.

De Ziua Culturii, în dimineața în care ministrul Culturii participa activ la sfințirea colivei la mormântul lui Eminescu, artiștii de la Malmaison cereau autorităților publice o soluție stabilă pentru a rămâne în spațiul din Calea Plevnei nr 137C, corp B, administrat de IPROCHIM, o companie al cărui proprietar majoritar este Ministerul Economiei.

O petiție lansată în acest sens a strâns până acum peste 5000 de semnături.

***

„O să mergem la Edi în atelier, fiindcă acolo e mai cald. Avem o problemă cu centrala și azi nu e căldură.”

Într-o dimineață friguroasă, la -8 grade celsius, artista Liliana Basarab mă întâmpină în fața clădirii Atelierelor Malmaison. La o săptămână de la lansarea scrisorii publice, am mers să stau de vorbă cu mai mulți artiști și artiste, pentru a înțelege de ce există pericolul ca ei să plece din spațiul pe care l-au făcut cunoscut publicului larg în ultimii trei ani.

La întâlnire participă Virginia Toma, artistă vizuală și co-fondatoare Cabinet 44, Liliana Basarab, artistă vizuală, Asociația Antifragil – Premiile Sofia Nădejde, Dan Vezentan – artist vizual, Eduard Constantin, artist vizual, co-fondator Stația Experimentală de Cercetare pentru Artă și Viață, Ramon Sadîc, artist vizual și co-fondator Cabinet 44 și Daniela Palimariu, artistă vizuală, co-fondatoare Sandwich Gallery.

Atelierele Malmaison se desfășoară pe două dintre etajele unei clădiri istorice, care a fost, de-a lungul timpului, garnizoană, închisoare sau judecătorie. Construită în 1844, sub denumirea „Cazarma călăreților”, în vremea domnitorului Gheorghe Bibescu, clădirea așezată pe Calea Plevnei, chiar peste drum de Spitalul Militar, avea inițial scopul de a găzdui unitățile de cavalerie.

Potrivit cercetărilor istoricului Mihai Burcea, în vremea lui Alexandru Ioan Cuza, spațiul a fost redenumit Malmaison, în semn de recunoștință față de statul francez, care sprijinea pe atunci reorganizarea Armatei Române.

Între anii 1920 – 1930, aici au funcționat diferite organe ale justiției militare, printre care Parchetul Militar, arestul și Consiliul de Război. Printre procesele celebre care au avut loc la Malmaison se numără cel al lui Corneliu Zelea Codreanu.

Până la instaurarea comunismului, în același loc au fost deținuți oponenții regimului Antonescu sau tineri evrei.

„Unii erau învinuiți că ținuseră lumina aprinsă în timpul alarmei aeriene, alții că circulaseră noaptea pe străzi, alții că participaseră la întâlniri secrete. Am întâlnit un grup de 7-8 evrei tineri, fete și băieți. Ei susțineau că fac parte dintr-o organizație anti-fascistă de tineret. Erau acuzați că ar fi împânzit manifeste ștampilate cu secera și ciocanul. Băiatul de 17 ani a fost condamnat la moarte și executat. (…) Păduchii de la Malmaison ni se incubau tot mai adânc în piele. Le era frig și lor.” – Augustin Vișa, Din închisorile fasciste în lagărele și închisorile comuniste, Editura Karograf, Tulcea, 2012

După 1951, arestul de la Malmaison a fost denumit Închisoarea Plevnei. Aici au fost deținuți și torturați Nicolae Malaxa, Petru Groza, scriitoarea Oana Orlea, nepoata lui George Enescu, și scriitorii Paul Goma și Mircea Damian.

Din 1977, după prăbușirea unei aripi a clădirii, Malmaison a devenit sediul unei instituții civile – IPROCHIM, cea care deține și azi spațiul, dar a fost privatizată, între timp.

Din mărturiile celor care au trecut pe la Malmaison, fie deținuți, fie foști angajați ai IPROCHIM, reiese că frigul a fost o constantă resimțită în adâncul oaselor.

„O fostă angajată, mutată în 2000 în sediul IPROCHIM de la Romană, spunea că deși acolo era mai cald, din inerție, cum venea toamna avea senzația că își freca mâinile tot timpul, pentru a se încălzi. Era ca si cum corpul ar fi încorporat un calendar al regimului termic.” – Bogdan Iancu, antropolog – Izolare într-o serie de stări liminale /SAC @malmaison.

Iar istoria clădirii îi inspiră zi de zi pe artistele și artiștii care își au acolo atelierele de lucru. Așa s-a născut unul dintre proiectele comunității artistice. Pornind de la imagini, interviuri, cronici și mărturii, un demers performativ, vizual și artitehctural, desfășurat de Spațiul de Artă Contemporană /SAC, intitulat “Izolare într-o serie de stări liminale”, a conectat fragmente din istoria Malmaison cu corpul uman din prezent.

Etajele 1 și 2 ale Corpului B de la Malmaison au fost găsite într-un anunț imobiliar de câțiva artiști nevoiți să găsească noi spații pentru a-și desfășura munca. Cele două etaje arătau ca ruinele unor clădiri abandonate de zeci de ani, păstrând, totuși, dovezi ale unui trecut sumbru.

Artistele și artiștii au negociat cu conducerea de atunci a IPROCHIM o chirie pe care și-o puteau permite și au renovat cele două etaje din temelii, de la podeaua încăperilor la băile nefuncționale, coridoare, ferestre și acoperișul prin care ploua.

“Am făcut totul cu mâinile noastre, de la scos linoleumul mucegăit, la curățat faianța, dat jos tavanele false distruse. Singurele lucruri pe care nu le-am făcut noi personal, pentru că nu suntem specialiști, au fost instalațiile de gaze și de curent.”, povestesc artiștii.

Cu propriile economii și cu câteva sponsorizări private, aceștia au reușit să instaleze o centrală și calorifere, menite să rezolve problema frigului. Unele avarii ale instalației de gaze, ca și cea din ziua vizitei mele reamintesc, însă, de frigul care îi bântuie și azi pe foștii angajați ai IPROCHIM.

După reamenajarea spațiilor și instalarea propriu-zisă în ateliere, creativii de la Malmaison au început să organizeze evenimente Open Doors, la care au primit vizita a câteva mii de oameni, de toate vârstele.

Liliana Basarab: „Avem două ediții Open Doors pe an, toate alierele sunt deschise și, spre surprinderea noastră, avem un tip diferit de public, pe care nu îl vedem la vernisaje, un public foarte deschis să adreseze întrebări artiștilor.”

Virginia Toma: „Oamenii nu prea au acces la spațiile de lucru ale artiștilor, ei nu sunt în imediata vecinătate a artei contemporane, iar noi îi primim în intimitatea noastră, le vorbim despre lucrările și proiectele noastre, le arătăm ce înseamnă munca unui artist. Credem că asta e foarte important în educarea publicului și lărgirea audienței.”

Edi Constantin: „E important și pentru noi că vin, e important că ne pun întrebări, ne scot din bula în care eram obișnuiți.”

Virginia Toma: „Oamenii au văzut că artiștii nu sunt acei boemi care lucrează când au ei chef, ci depun o muncă susținută, constantă. Toți din clădire suntem artiști activi, cu expoziții.”

Pe peretele din spatele artiștilor cu care stau de vorbă este expus un fragment dintr-un proiect impresionant demarat de Edi Constantin.

Odată cu mutarea la Malmaison, acesta a început să ștampileze pe hârtie albă caii morți în Primul Război Mondial și să contureze prin sute de mii de cai hărțile marilor bătălii date atunci. Proiectul se numește „8 Million”.

“Au murit 8 milioane de cai și încerc să pun pe planșă 8 milioane de cai. Acum am ajuns la 2 milioane. Eu de aia am luat atelierul, am zis că pentru lucrarea asta nu aveam nicăieri un perete așa de mare. Mi-am făcut un calcul și am zis că am nevoie cam de 5 ani ca să o termin. Până acum am 4 (planșe), intră cam 500.000 de cai pe perete.

Sunt oameni care au revenit de la o ediție la alta special pentru a vedea cum a evoluat lucrarea, mă întreabă în ce stadiu sunt. E un băiețel care a venit și a stat câteva ore pe canapea, la mine în atelier, era curios și îmi tot punea întrebări. La următoarea ediție Open Doors s-a întors și mi-a făcut cadou un căluț imprimat la imprimantă 3D.”, povestește Edi Constantin.

Căluțul roșu imprimat 3D stă acum pe perete, în atelierul său, alături de fotografiile celorlalte fragmente cu cai. Este doar un exemplu de liant creat între lumea artei contemporane românești și noile generații, care au pășit la Malmaison datorită oamenilor care s-au stabilit aici.

Comunitatea de la Atelierele Malmaison s-a creat organic, fără să existe un proiect în acest sens. Azi, 46 de artiste și artiști lucrează în 39 de ateliere și 11 spații de proiecte și galerii de artă, întinse pe 3000 de mp.

Dan Vezentan: „Pentru București, această comunitate artistică e o premieră.”

Virginia Toma: „Mulți dintre noi, când am venit aici, nici nu ne cunoșteam. Cabinet 44, un spațiu de proiecte independent, a luat naștere prin decizia a 4 artiști care nu se cunoșteau. Aici au primit sprijin studenții de la master, le-am oferit spațiu să expună.

Faptul că funcționăm ca o comunitate face posibilă organizarea unor evenimente ample și se nasc colaborări în mod organic.”

Doi ani la rând au organizat ateliere de artă pentru copii, finanțate de Primăria Sectorului 6. În paralel, au pus bazele unei mici biblioteci de artă contemporană, deschisă studenților la arte și oricui este interesat.

La sfârșitul anului 2023, când primul contract de închiriere, de la etajul 1, se apropia de expirare, chirașii de acolo au fost anunțați de IPROCHIM că termenii șederii lor acolo se vor schimba radical. Prețul chiriei ar urma să crească cu aproximativ 40% și, cel mai grav, că nu vor mai semna contracte pe 3 ani, ca până acum, ci pe un termen foarte scurt, de câteva luni, ceea ce înseamnă instabilitate și imposibilitatea de a construi proiecte pe termen lung.

Mai mult decât atât, dacă negocierea nu va reveni la termeni mai prietenoși, artiștii de la etajul 1 ar pierde toată investiția făcută la Malmaison, comunitatea ar fi divizată, iar ei s-ar vedea din nou în situația de a o lua de la zero, în căutarea unor noi spații de lucru.

Liliana Basarab: „Noi nu ne-am putut permite decât spații dezafectate, pe care le-am luat, le-am curățat. Pentru noi nu există alte variante. Mai sunt atelierele Uniunii Artiștilor Plastici, dar sunt puține…”

Dan Vezentan: „Și oricum acelea se eliberează doar dacă iese cineva din ele cu picioarele înainte…

Plus că avem nevoie de niște spații de lucru în care să poți să faci zgomot, cu intrări mai largi, înălțime, ferestre mai mari, ca să ai lumină. Noi nu putem să închiriem un apartament.”

Virginia Toma: „Aceste întreruperi constante, instabilitatea spațiului, efectiv îți dezechilibrează procesul de lucru. Nu poți să te muți de la an la an, ai nevoie de stabilitate ca să îți poți face munca de artist. Eu am expoziție în martie. Acum munca mea e blocată și nici nu știu ce urmează.”

Edi Constantin: „Înainte am fost pe Strada Gazelei, în spate la Coșbuc. Dezvoltasem inclusiv o grădină, o oranjerie, noi artiștii, aveam grijă de plante. Apoi proprietara a zis că uite ce bine e aici, a crescut prețul. Și în clădirea aia cădea tavanul, noi am muncit 6-7 luni ca să îl punem în siguranță.”

Liliana Basarab: „Ei se folosesc de investițiile noastre și apoi spațiul devine foarte important din punct de vedere financiar.”

Edi Constantin: „Aici etajul 2, din ce am înțeles, din anii 90 nu a mai fost folosit. Acum, brusc, a devenit interesant.”

Liliana Basarab: “Noi nu cerem să ne vină ceva gratis, noi vrem condiții decente și stabilitate pe termen lung. Mutarea înseamnă timp să strângi, să renovezi, apoi ai din ce în ce mai puțin timp pentru lucrul tău.”

Situația în care se află acum cei stabiliți la Malmaison pare un scenariu care se repetă la nesfârșit. Artiștii povestesc că din motive similare au fost nevoiți să se mute ani la rând.

Virginia Toma: „Cei mai mulți artiști au venit aici din situații în care aveau atelierul în foste fabrici care au fost demolate, cum am avut eu la fosta Fabrică Republica. A fost demolată, iar spațiul ocupat de un dezvoltator imobiliar.”

Dan Vezentan: „Eu cu încă 4 colegi venim de la Popa Nan, unde a fost fabrica Mătasea Populară. Am stat acolo 7 ani, am fost nevoiți să ne mutăm. S-a demolat și s-a construit un supermarket, pe care l-am și pictat.”

“De 20 de ani trec prin asta. Cam asta se întâmplă. Stai 2-3 ani, se cumpără fabrica, se dărâmă, se construiesc rezidențiale, pleci mai departe, se dărâmă și următoarea și tot așa.”

Dan Vezentan, artist vizual

Ramon Sadîc: “Nu e problemă, fără cultură poate să funcționeze societatea…”

Liliana Basarab: “Noi aducem plus valoare societății, am demonstrat prin evenimentele Open Doors, prin atelierele cu copiii, prin tot ce facem individual. Vrem doar să fim lăsați să continuăm.”

Virginia Toma: “Din punctul ăsta, nu mai putem fără sprijin instituțional. Ce a depins de noi, am făcut.”

Daniela Palimariu: “Viața culturală a orașului are nevoie de câteva repere fixe, unul dintre acestea fiind spațiul. Noi oricum simțim și ne asumăm starea de instabilitate cu care lucrăm în viața de zi cu zi, nu mai avem nevoie ca și spațiul să se adauge la această instabilitate.

Iar legat de ce spunea Ramon, că lumea merge și fără cultură, merge până la un punct.”

Liliana Basarab: “Când am fost în izolare, am avut nevoie de filme, de muzică…”

Daniela Palimariu: “Exact. Și, din păcate, uneori simțim că în continuare trebuie să demonstrăm nevoia societății de activitatea noastră. Am vrea să nu mai fie nevoie să explicăm de ce este importantă cultura, de ce suntem niște actori activi în viața orașului.”

Liliana Basarab: “Spunem aceeași poezie.”

În timpul pe care ar trebui să îl dedice muncii lor, artiștii citesc acum acte legislative, se consultă cu specialiști, scriu mailuri către autorități, în încercarea de a readuce stabilitate în locul pe care l-au ocupat acum trei ani.

În atelierul lui Ramon Sadîc, de la etajul 1, printre pensule și pânze pictate, remarc un caiet de desen deschis. Pe pagina rămasă la vedere sunt notate „Petiție cu cerere în audiență”, „audiență la ministru” sau „Legea 350”.

Notițele sale, scrise în grabă, după o discuție telefonică, ar putea fi în sine o lucrare de artă care vorbește despre condiția artistului din România și lupta acestuia pentru normalitate.

După întâlnirea noastră, artistele Virginia Toma și Daniela Palimariu se grăbesc să plece la Ministerul Culturii, unde spun din nou “poezia” pe care au obosit să o tot recite. Și obțin din partea ministrului Raluca Turcan promisiunea vagă că va încerca să găsească o soluție.

Și primarul Sectorului 6, Ciprian Ciucu, s-a arătat interesat să găsească o rezolvare pentru acest caz.

După câteva ore petrecute la Malmaison, îi las pe artiști să se întoarcă la treabă și pornesc spre haosul orașului. În curte, mirosul brazilor înzăpeziți îmblânzește frigul și te îndeamnă la un moment de liniște.

În definitiv, comunitatea artistică de la Atelierele Malmaison provoacă întâlniri cu sinele în mijlocul unei așezări urbane sufocate de mașini și claxoane, sirene de ambulanțe, blocuri, mall-uri, supermarketuri, bănci, farmacii și săli de păcănele.

Ne facilitează accesul la o istorie necenzurată și umanizează un oraș european înrădăcinat încă în metehnele inumane ale dictaturii căzute acum 34 de ani.

“De ce avem nevoie de asta” este o poezie pe care și noi, la Cultura la dubă, o vom spune la nesfârșit.

The post Atelierele Malmaison. Încă o luptă pentru supraviețuire. appeared first on Cultura la dubă.

Mai mulți cineaști români semnează o scrisoare deschisă publicată azi, prin care cer demisia Ancăi Mitran, directorul CNC, ca urmare a unor declarații făcute de aceasta într-un interviu pentru Cultura la dubă.

Printre semnatari se numără regizorii Radu Jude, Alexander Nanau, Radu Muntean, Călin Peter Netzer sau Stere Gulea.

În plus, senatorul PNL Liviu Brătescu, fost secretar de stat în ministerul Culturii, a anunțat că va solicita audierea Ancăi Mitran în Comisia de Cultură a Senatului.

“Un judecător nu are voie să se exprime pe un caz aflat în desfășurare, pentru a nu exista suspiciunea că a luat o decizia înainte de a se termina procesul. La fel, nici directorul unei instituții care împarte fonduri pe baza unei competiții între creatori nu are voie să se pronunțe public asupra propriilor preferințe.”, a declarat acesta.

Primul protest a avut loc marți, în fața CNC. Cultura la dubă a relatat pe larg ce s-a întâmplat atunci, iar Anca Mitran a făcut noi declarații.

Cineaștii s-au strâns și miercuri și joi în același loc, iar azi dimineață au sosit la fața locului și jandarmii, care i-au legitimat pe cei prezenți. Printre aceștia se aflau și câțiva studenți la Facultatea de Film.

Potrivit informațiilor pe care le avem până la această oră, nu a avut loc nicio întâlnire e directă între protestatari și conducerea CNC în aceste zile.

Redăm mai jos scrisoarea cineaștilor:

“DIRECTORUL CENTRULUI NAȚIONAL AL CINEMATOGRAFIEI  ATACĂ CINEMATOGRAFIA ROMÂNĂ

În data de 15 septembrie 2022, directorul Centrului  Național al Cinematografiei, doamna Anca Mitran, a acordat un interviu prin care poziționează CNC-ul în opoziție cu cineaștii români, mai degrabă decât ca susținător și aliat al producțiilor autohtone.

Doamna Mitran începe prin a ataca filmele de artă: „În ultima vreme, toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public, care să nu aibă pretenții pentru premii la festivaluri”.

Apoi își continuă prelegerea despre genul de filme pe care și-ar dori să le vadă în cinematografe — filme despre personalități istorice românești, comedii de public larg și povești de dragoste — și menționează nostalgic mai multe titluri produse în epoca Ceaușescu ca exemple a ceea ce ar trebui să ofere regizorii români publicului, declarând că ea are „altă concepție despre film”.

„Concepția despre film” a unui funcționar public nu este relevantă, conform legislației române. Cu toate acestea, de nenumărate ori în cadrul acestui interviu, doamna Mitran indică faptul că se vede atât pe ea însăși — cât și CNC-ul, ca extensie a agendei ei — ca pe un arbitru al gusturilor, unic inițiator al producției artistice și generator de reguli: „Noi facem toată producția de filme. Facem atât scurtmetrajele, cât și documentarele, care nu sunt filme pentru sălile de cinematograf”, spune ea.

Însă nici CNC-ul, nici directorul său nu fac filme; CNC-ul ca instituție finanțează parțial producția unora dintre filmele românești. Și cu siguranță nici CNC-ul și nici directorul său nu pot decide să excludă din circuitul de distribuție în săli întregi categorii de film.

Totuși, doamna Mitran insistă că „legea este pentru finanțarea producțiilor care sunt în sălile de cinematograf. Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf”. Acesta este doar unul dintre exemplele de dezinformare cu privire la Legea Cinematografiei din cadrul interviului acordat de doamna Mitran.

Nici măcar etalonul simplist de box office cu care doamna Mitran a ales să măsoare toate producțiile românești nu rezistă unei examinări mai serioase. „În ultimii 10 ani am făcut cel puțin 100 de documentare. De câte ați auzit că au făcut performanță?”, spune ea.

Ei bine, potrivit datelor furnizate chiar de anuarul CNC, doar în anul 2020, 9 din primele 20 filme românești ca număr de intrări în cinematografe au fost documentare.

Singurul film românesc nominalizat la Oscar (nu la una, ci la două categorii) este un documentar — Colectiv. Cu toate acestea, când este confruntată cu aceste date, doamna Mitran le respinge, ceea ce sugerează încă o dată că viziunea ei despre „performanță” are mai puțin de-a face cu rezultate măsurabile decât cu conținutul filmelor.

De mai multe ori în cadrul  interviului, doamna Mitran lasă să se înțeleagă că artiștii români ar trebui să urmeze liniile trasate de directorul CNC-ului. De fapt, întregul interviu dezvăluie o mentalitate feudală conform căreia CNC-ul nu este văzut ca un serviciu public a cărui misiune este să susțină filmul românesc, ci mai degrabă ca un patron al artei dezamăgit de rezultatele comenzilor lui.

Declarațiile doamnei Mitran o descalifică de la ocuparea funcției de director al CNC.

Nu este clar de ce Ministerul Culturii a decis să extindă mandatul doamnei Mitran după pensionare, având în vedere că, sub conducerea ei, CNC-ul nu a contribuit la îmbunătățirea sistemului de distribuție cinematografică din România și nici la redeschiderea cinematografelor pe care pare atât de dornic să le umple;

CNC-ul a dispărut timp de un an și jumătate în timpul pandemiei, lăsând industria românească fără sprijin în mijlocul unei crize; același CNC nu a reușit să se adapteze și să se modernizeze dincolo de etapa dosarelor cu șină până în 2022. 

Cel mai recent interviu al doamnei Mitran nu face decât să clarifice definitiv că directorul CNC nu vede instituția pe care o conduce și nici pe sine însăși ca pe un susținător și aliat al cinematografiei românești, ci mai degrabă ca pe o forță de opoziție al cărei rol este să critice și să dirijeze producția locală. 

Cerem ca doamna Mitran să demisioneze din funcția de director al CNC, poziție pe care nu o mai poate ocupa în aceste circumstanțe. Cerem ca CNC să fie condus de o persoană calificată, deschisă să colaboreze cu oamenii din industria filmului și a cărei viziune asupra cinematografiei românești este în concordanță cu realitățile în continuă schimbare ale secolului 21.

Semnează,

Dana Bunescu, monteur de film, sound-designer

Ioana Țurcan, regizor și producător cultural

Gabriela Forfotă, regizor

Eliza Zdru, regizor

Mona Nicoară, regizor

Andreea Lăcătuș,  regizor

Andra Tarara, regizoare

Paula Oneț, regizor

Alexandru Solomon, regizor

Laura Căpățână, regizor de documentare

Nora Agapi, regizor

Ruxandra Gubernat, regizor și cercetător

Roxana Andrei, regizor

Andrei Dăscălescu, regizor

Carmen Tofeni, director de imagine, regizor

Dragoș Hanciu, regizor, fotograf

Andrei Tănăsescu, organizator de festivaluri

Cristina Haneș, regizor

Daniel Barnuti, regizor

Anelise Sălan, regizor și cercetător

Mihai Dragolea, regizor

Elena Martin, producător

Cătălin Cristuțiu, monteur de film

Andra MacMasters, producător de film

Alexandru Paul, fotograf, videograf

Bogdan Mureșanu, scenarist și regizor

Raluca Durbacă, regizor de documentare

Alexandra Gulea, regizor, artist vizual

Dorin Moldoveanu, regizor

Irina Trocan, critic de film

Melinda Blos-Jáni, filmolog

Flavia Dima, critic de film și curator

Călin Boto, critic de film și curator

Andra Chiriac Hera, regizor

Radu Jude, regizor documentar ficțiune

Alexandru Maftei, regizor

Tudorița Soldănescu, manager cultural

Raluca Hașu

Tudor Cristian Jurgiu, regizor

Radu Muntean, regizor

Razvan Radulescu, scenarist, regizor

Carla Fotea, producător

Tudor Platon, director de imagine

Cristina Elena Iliescu, regizor de documentare experimentale

Alexander Nanau, regizor

Monica Felea, distribuitor de film

Ștefan Bradea, distribuitor de film

Alexandru Gherman, regizor

Maria Salomia, monteur de film

Vlad Petri, regizor

Anca Păunescu, organizator de festivaluri

Ruxandra Ghițescu, scenarist, regizor

Alex Pintică, monteur de film

Paul Dogioiu, manager cultural

Iosif Prodan, critic de film, jurnalist

Florin Iepan, curator 

Andreea Dumitriu, regizor

Anton Groves, regizor

Călin Peter Netzer, regizor

Ana Lungu, regizor

Mihai Mincan, regizor

Alexandru Radu, monteur de film

Stere Gulea, regizor

Dumitru Budrală, regizor

Simona Constantin, regizor, curator

Raluca R Gorgos, regizor

Andrei Butica, director de imagine

Radu Gorgos, director de imagine

Andrei Ujică, regizor

Elena Vlădăreanu, scriitoare

Oana Ghera, curator de film

Cătălin Neagoe, UPM

Sophie Reiter, monteur de film

Ioana Bogdana, producător și scenarist

Eva Todică, regizor, scenarist și producător

Mihai Grecea, regizor

Oana Tenter, regizor 

Ilinca Neagu, regizor, producator”

Interviul la care se face referire poate fi citit integral AICI, iar cel de-al doilea interviu acordat de Anca Mitran, după prima zi de protest, poate fi citit AICI.

The post În a 4-a zi de protest, mai mulți cineaști îi cer demisia Ancăi Mitran, directorul CNC appeared first on Cultura la dubă.

Teatrul Național Târgu Mureș, una dintre cele mai importante instituții de cultură din România, aflată în subordinea Ministerului Culturii, a publicat azi un apel la solidaritate, adresat politicienilor din județul Mureș, în vederea reabilitării clădirii în care își desfășoară activitatea.

Potrivit instituției, deși a făcut numeroase cereri către Ministerul Culturii, clădirea nu a fost niciodată reabilitată de 49 de ani, de când a fost dată în folosință.

Iată textul adresat politicienilor români:

“Apel la solidaritate: sprijin pentru lucrări de consolidare a Teatrului Naţional Târgu-Mureş

Teatrul Naţional Târgu-Mureş este cea mai mare şi mai importantă instituţie culturală a judeţului: formatoare de identitate, modalitate educativă informală şi formă de divertisment care deserveşte un public din oraş, din judeţ şi din regiune.

Totodată, această instituţie sprijină literatura, muzica şi celelalte arte conexe de zeci de ani. Nu în ultimul rând, suntem ambasadori şi în străinătate ai specificului local: de la Chişinău până la Varşovia, Budapesta sau Subotica. Teatrul nostru, în ultimii ani, a câştigat un public larg; comparativ cu numărul vizitatorilor şi populaţia oraşului, ne situăm pe primul loc în ţară, având anual aproximativ 100 000 de beneficiari.

La ora actuală am ajuns într-o situaţie în care toate resursele noastre de a influenţa finanţatorul principal s-au epuizat. Ne adresăm dumneavoastră pentru a ne sprijini şi a ne ajuta în reabilitarea clădirii în care se pune tot mai stringent problema siguranţei desfăşurării activităţii creatoare şi a muncii administrative.

Clădirea a fost construită în anii ’60, inaugurată în 1973, şi de atunci nu s-a efectuat niciodată o reabilitare profesionistă prin care ar creşte siguranţa artiştilor, confortul publicului şi, nu în ultimul rând, ar scădea costurile la electricitate şi la factura de încălzire.

Vă rugăm ca, prin resursele dumneavoastră, să ne sprijiniţi pentru a obţine decizii pozitive la numeroasele noastre cereri depuse de-a lungul timpului.

Judeţul Mureş este, poate, cel mai diversificat judeţ al României în ceea ce priveşte componenta etnică. Ar fi un gest extraordinar dacă dumneavoastră, reprezentanţi ai diferitelor partide, etnii şi statuturi sociale, v-aţi uni cu toţii pentru a sprijini Teatrul Naţional Târgu-Mureş pentru ca această instituţie să funcţioneze în condiţii demne şi pentru a putea, astfel, continua misiunea care îi revine în cadrul culturii naţionale şi europene.

Conducerea Teatrului Naţional Târgu-Mureş, Scrisoare deschisă adresată parlamentarilor din judeţul Mureş”

Directorul Teatrului Național Târgu Mureș este Attila Gáspárik.

The post Teatrul Național Târgu Mureș, scrisoare deschisă către politicieni pentru reabilitarea clădirii: “Toate resursele noastre de a influenţa finanţatorul principal s-au epuizat.” appeared first on Cultura la dubă.

Lucian Romașcanu a declarat la emisiunea Cooltura de la TVR că cel mai probabil un nou concurs va fi organizat la începutul anului 2023, după sărbătorile de iarnă. De asemenea, acesta a precizat că are o dilemă, dacă să păstreze interimatul până la schimbarea Legii 189 și să organizeze concursul potrivit noii legi, ori să organizeze concursul pe legea veche, care cere candidaților atât experiență artistică și management cultural, cât și cunoștințe de legisație privind achizițiile publice.

De cealaltă parte, semnatarii scrisorii cer ministrului să facă demersuri pentru a deschide apelul de proiecte în luna octombrie.

Concursul organizat inițial a fost anulat după retragerea unui membru al comisiei, care a invocat un conflict de interese, dar și calitatea slabă a proiectelor, potrivit ministrului Romașcanu.

Candidații au fost, potrivit surselor Cultura la dubă, Mircea Rusu, Liviu Lucaci, Andrei Grosu, Ada Lupu Hausvater și Adrian Găzdaru.

Momentan teatrul este condus de un manager interimar – Mircea Rusu, contestat de o parte a colectivului TNB.

Iată scrisoarea adresată ministrului:

Domnule Ministru, Lucian N. Romascanu,

Angajați ai Teatrului Național, colaboratori și persoane interesate de bunul mers al instituției, suntem îngrijorați de evenimentele petrecute în timpul organizarii concursului pentru postul de manager al TNB.

De asemenea, considerăm că prelungirea situației de interimat nu este benefică pentru nicio instituție. Pentru noi este importantă organizarea concursului într-un orizont de timp rezonabil.

Considerăm că se poate demara concursul la începutul lunii octombrie, astfel încât noul director, oricine ar fi, să aibă timp din noiembrie să poată aplica ce și-a propus.

Dacă așteptăm perioada de “după sărbătorile de iarnă” sau “după ce se schimbă legea 189” pe care ați menționat-o în interviul din emisiunea Cooltura, credem că întreaga stagiune ar avea de suferit. Ne dorim un concurs rapid și sperăm la un proiect de management care să fie la nivelul pe care TNB îl merită.

Semnează,

Richard Bovnoczki, actor

Irina Movila, actrita

Andreea Alexandra Nae, departament comunicare

Emilian Oprea, actor

Diana Dumbrava, actrita

Cosmina Olariu, actrita

Ada Gales, actrita

Eugen Jebeleanu, regizor

Ilinca Goia, actrita

István Téglás, actor

Andrei Marinescu, secretar literar

Ciprian Nicula, actor

Alexandra Badea, regizoare

Gabriela Hamzescu, departament comunicare

Dumitru Scobeniuc, regizor tehnic

Vlad Massaci, regizor

Mihai Calin, actor

Florin Calbajos, actor

Andrei Finti, actor

Laura Grosu, departament comunicare

Velica Panduru, scenografa

Cosmin Florea, scenograf

Crina Semnciuc, actrita

Vitalie Bichir, actor

The post Mai mulți angajați ai Teatrului Național din București cer ministrului Culturii reorganizarea concursului de management pentru TNB appeared first on Cultura la dubă.

18.000 de artiști și lucrători din sectorul cultural din Rusia au semnat o petiție prin care cer guvernului rus să oprească invazia militară asupra Ucrainei. Unii dintre artiștii ruși, chiar nume celebre, și-au exprimat public poziția anti-război. Însă este vorba în special despre artiști care locuiesc în occident.

Lista celor 18.000 este secretă pentru protejarea identității celor care trăiesc în Rusia, mai ales că un decret promulgat recent interzice rușilor să folosească termenii “război” sau “invazie” și îi obligă să se refere la acțiunile Rusiei în Ucraina ca la o “operațiune militară specială”. În caz contrar, ei riscă să fie considerați trădători de țară, conform legii.

Printre numele cunoscute care condamnă războiul se numără dirijorul Filarmonicii din Berlin, Kiril Petrenko și pianistul Evgeny Kissin.

“Atacul odios al lui Putin față de Ucraina, care încalcă legea internațională, este un cuțit în spatele unei lumi pacifiste. Este, de asemenea, un atac asupra artelor care, așa cum știm, unesc orice granițe.”, a transmis Petrenko într-o declarație publicată pe site-ul Filarmonicii din Berlin.

Iar pianistul rus Evgeny Kissin a publicat un video denumit “Notă de protest”, în care se arată împotriva războiului. Acesta se alătură astfel unei inițiative care aduce laolaltă mai multe voci care condamnă acțiunile ilegale ale Rusiei încă dinainte declanșării războiului.

“Războiul înseamnă mereu suferință, lacrimi, sânge și moartea a mii, dacă nu milioane de oameni.

Cândva, după cum toți știm, criminalii naziști care au început războiul în Europa și-au luat viețile dizgrațioase sau și le-au terminat în închisori, după procesul de la Nuremberg. Cei care au început războiul în Iugoslavia au ajuns să fie judecați la Curtea Internațională de Justiție de la Haga și au suferit pedepse conform deciziei judecătorești.

Din păcate, nu toți criminalii care au inițiat războaie sunt pedepsiți, însă nimeni nu scapă de judecata istoriei. În memoria generațiilor care vor veni ei vor rămâne pentru totdeauna ceea ce sunt acum: criminali însetați de sânge.”, a transmis Kissin.

Pianistul născut la Moscova are cetățenie rusă, britanică și israeliană. În 1997 el a primit Premiul Triumf în Rusia pentru contribuția adusă culturii, fiind cel mai tânăr artist care a primit trofeul respectiv.

The post 18.000 de ruși care activează în cultură cer guvernului lor să oprească războiul din Ucraina appeared first on Cultura la dubă.

Organizatorii de evenimente private susțin că se află la limita supraviețuirii și cer reprezentare din partea ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu.

„Am fost aduși în punctul de a transforma ceea ce era o pasiune și o ambiție, anume proiectele noastre culturale, într-o nevoie disperată de a câștiga ceva, pentru a spera la supraviețuire”, au transmis semnatarii scrisorii.

Documentul a fost întocmit în contextul în care, în urmă cu câteva zile, Dan Barna a declarat într-o emisiune televizată că pentru a stimula campania de vaccinare ar trebui aplicate restricții și mai dure în ceea ce privește accesul la evenimente.

„Cât credeți că sectorul cultural mai poate încasa lovituri după lovituri?”, sunt întrebați guvernanții.

Asociațiile spun că această scrisoare deschisă este un ultim semnal de alarmă transmis autorităților, înainte de a se ajunge în fața instanței de judecată.

Redăm conținutul integral al scrisorii:

„Noi ai cui suntem?

Noi organizatorii de evenimente, producătorii de spectacole, companiile de scenotehnica , tehnicienii, artiștii și toate organizațiile culturale din România, ai cui suntem? Către care din instituțiile Statului ar trebui să ne orientăm pentru suport și pentru cooperare? Care este organismul care ar trebui să aibă în vederea și grija și buna desfășurare a industriei culturale și de spectacole din România? Pentru că noi, de mai bine de un an, întrebăm și încercăm să găsim un partener de dialog peste tot și nu ne descurcăm nici cum.

La debutul pandemiei, am fost primii restricționați, dar am înțeles de ce. Nimeni nu s-a opus, ba chiar mulți dintre operatorii culturali au încercat să facă ce le-a stat în putere ca să ajute: de la donații, campanii de conștientizare, intervenții logistice, sau activități pentru oamenii care trebuiau să stea închiși în case.

Ne-am așteptat cuminți și înțelegători rândul la masa discuțiilor cu autoritățile publice, înțelegând de fiecare dată care sunt cele mai presante probleme. Însă lună după lună, problemele sectorului cultural au fost amânate, evitate sau ignorate, până când s-a împlinit deja mai bine de un an de la primele discuții.

Apoi, odată cu venirea verii, am fost păcăliți cu o redeschidere a evenimentelor, în realitate un miraj care a părut ca o relaxare în ochii publicului larg, dar pentru noi, oamenii care chiar trăim din aceste proiecte, e o corvoadă. Am fost aduși în punctul de a transforma ceea ce era o pasiune și o ambiție, anume proiectele noastre culturale, într-o nevoie disperată de a câștiga ceva, pentru a spera la supraviețuire. Nu, în acest moment, situația în cultură nu este nici pe departe bună. Așadar, vă întrebăm cine ar trebui să se preocupe și de noi?

Domnule Ministru Bogdan Gheorghiu, toată lumea înțelege că Ministerul pe care-l reprezentați nu are resurse proprii să ne ajute. Dar ce nu putem înțelege este de ce nu vă luptați pentru noi? Nici măcar nu contează rezultatul. Am vrea măcar să știm că cineva ne apără. Am vrea să vă auzim vorbind public despre sectorul  cultural privat. Am vrea să vedem că faceți un efort, că trimiteți scrisori și în numele nostru către alte Ministere pentru fonduri, că vă luptați pentru a clarifica regulamentele de organizare a acțiunilor culturale. Am vrea să vedem, și dacă rezultatul nu e favorabil, că liderul Ministerului Culturii, care ar trebui să apere întreg sectorul cultural, vorbește și despre noi.

Domnule Prim Ministru Florin Cîțu, dumneavoastră aveți experiență în guvernare, economie și finanțe. În baza acestei experiențe, vă întrebăm: cât credeți că putem supraviețui într-o țară care niciodată nu a prioritizat cultura și care acum o nedreptățește cel mai tare?

Zilele trecute, Domnul Vicepremier Dan Barna a declarat într-o emisiune televizată că pentru a stimula campania de vaccinare, ar trebui restricționat și mai tare accesul la evenimente. Domnule Dan Barna, cât credeți că sectorul cultural mai poate încasa lovituri după lovituri? Cât de rezistenți credeți că suntem: primii închiși, niciun ajutor de stat acordat, cei mai reglementați, într-o industrie în care nici înainte nu se supraviețuia ușor. De ce nu ați propus reglementarea și altor activități sau spații publice, sau locuri de adunare?

Cât mai continuăm șarada asta în care evenimentele și activitățile culturale sunt considerate cel mai periculos factor de răspândire a virusului și în egală măsură cel mai potent stimulent al campaniei de vaccinare? Uitați-vă la rezultate.

De asemenea, atâta timp cât există numeroase industrii și sectoare care lucrează cu publicul și care au funcționat nereglementate în toată această perioadă, măsurile restrictive aplicate evenimentelor nu fac nimic altceva decât să îngroape sectorul. Spre exemplu, evenimentele au un caracter punctual. Spațiile comerciale funcționează zilnic fără aproape nicio restricție. Un spațiu comercial de succes are pe zi mai mulți vizitatori decât majoritatea evenimentelor din România. Nu există o logică în modul în care sunt aplicate restricțiile.

În perioada scurtă de redeschidere a sectorului de evenimente culturale, au apărut multe proiecte, organizate sau puternic finanțate de instituții publice, cu acces gratuit. Asta în contextul în care operatorii culturali privați au devenit practic obligați să pună bilete, fiindcă altfel nu se descurcă cu bugetul de organizare. Practic, Statul nu doar că nu a ajutat sectorul cultural privat, dar îi și face concurență acum.

Nedreptatea pe care o trăim de atâta timp ne-a stors de toate puterile.

Efectele măsurilor discriminatorii și a ignoranței cu care sectorul cultural este tratat de mai bine de un an se resimt tot mai tare și tot mai mulți operatori culturali sunt afectați ireversibil. Ne-am întors la nivelul cultural la care eram în 2010. Dispar tot mai mulți operatori. Pe lângă toate acestea, puține evenimente au succes în această perioadă. Publicul are reticență în a cumpăra bilete, timpul și posibilitățile de organizare sunt limitate. Nu mai putem aștepta.

Vă solicităm de urgență acordarea finanțării pentru schema de stat aprobată în luna Ianuarie, încetarea discriminării cu scopul folosirii evenimentelor și activităților culturale ca pretext de vaccinare prin acordarea de norme care nu au nici o justificare medicală și întocmirea unui plan de sprijinire a operatorilor culturali prin care să-și revină după tot regresul trăit. În cazul în care nici acum nu primim vreun răspuns și semn de cooperare din partea autorităților Statului, ne vedem nevoiți să încercăm să ne obținem dreptate prin căi legale și alte acțiuni, pe care, din dorința de colaborare, nu le-am făcut până acum.

Cu deosebită considerație,

AROC – Asociația Română a Organizatorilor de Concerte și Evenimente Culturale

PaCTE – Patronatul Companiilor de Tehnică în Evenimente

AST – Asociația Serviciilor de Ticketing

MUZE – Asociația pentru Teatru, Film, Muzică și Dans

ALIS – Asociația Lucrătorilor în Industria Spectacolelor”

The post “Cât mai continuăm șarada în care evenimentele culturale sunt considerate cel mai periculos factor de răspândire a virusului?” – Scrisoare deschisă către guvern appeared first on Cultura la dubă.