Anca Mitran, directorul CNC: “Toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public.”

foto: CNC facebook

Centrul Național al Cinematografiei a anunțat recent organizarea primului concurs de proiecte cinematografice pe 2022. Potrivit legii, CNC ar trebui să organizeze anual două sesiuni de finanțare, însă Anca Mitran, directorul instituției, explică într-un interviu pentru Cultura la dubă de ce acest lucru nu este posibil tot timpul.

Potrivit acesteia, sumele colectate din mediul privat la Fondul Cinematografic ar trebui să cumuleze măcar 20 de milioane de lei pentru o sesiune de finanțare, fiindcă altfel, banii alocați filmelor ar fi prea puțini.

Totuși, la actuala sesiune se pun la bătaie 40 de milioane de lei, după cum urmează:

• 49% – 19.600.000 lei pentru filmele de ficţiune de lungmetraj;
• 15 % – 6.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lungmetraj debut;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de lung și scurtmetraj tematice;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele documentare;
• 10% – 4.000.000 lei pentru filmele de animaţie;
• 5% – 2.000.000 lei pentru filmele de ficțiune de scurtmetraj;
• 1% – 400.000 lei pentru dezvoltarea proiectelor de filme de lungmetraj ficţiune, documentare și de animaţie, din care 300.000 lei – ficțiune; 50.000 lei – documentar și 50.000 lei – animație.

Anul acesta, la secțiunea film tematic, CNC invită cineaștii să depună scenarii pentru filme pentru copii și adolescenți, considerând că România duce lipsă de astfel de producții și că, spune Anca Mitran, „avem nevoie de filme de public”.

Iată declarațiile directorului CNC pentru Cultura la dubă:

***

“Ați anunțat recent mult așteptata sesiune de finanțare pe 2022. De ce abia acum?

Este prima sesiune pe acest an. Din păcate, durează foarte mult sesiunile, ca timp. Cu cât sunt mai multe proiecte, cu atât timpul cerut de comisii pentru a citi scenariile este mai mare, plus că există legal o perioadă de o lună de contestații și atunci sesiunile se lungesc destul de mult.

Ce are specific această sesiune?

În primul rând, suma pe care o scoatem pentru producția de filme este aproape dublă și din cauza faptului că nu reușim să organizăm două sesiuni am zis să cumulăm cumva cele două sesiuni. Apoi, am modificat câteva lucruri în regulamentul de participare la concurs.

Cum ar fi?

De exemplu, era un măr al discordiei, comisia la ficțiune era formată din 5 oameni, la documentar și la animație din 3 oameni. În regulament exista o prevedere prin care nota minimă și nota maximă se exclud. Acest lucru era posibil doar la ficțiune, unde comisia avea 5 persoane.

Am scos această prevedere și se iau în considerare toate notele, iar dacă există diferențe, e obligativitatea de a-și apropia notele.

Anul acesta aveți o secțiune dedicată filmului tematic – film pentru copii și adolescenți. De ce ați ales această temă?

Nu am ales-o eu, ci Consiliul de Administrație. Sunt câteva discuții în Consiliu. În general, sesiunea tematică a fost pusă în lege tocmai din dorința de a face filme de public, de a face filme comerciale.

În ultima vreme, toți regizorii noștri fac filme pentru festivaluri, filme de artă. Și atunci, ducem o lipsă acută de filme pentru public, care să nu aibă pretenții pentru premii la festivaluri, ci să aibă pretenții la mulți spectatori, că de fapt asta ne dorim, pentru asta facem filme, ca să aducem spectatorii în sălile de cinematograf.

Și atunci, secțiunea asta tematică în decursul timpului a avut mai multe tematici care, din păcate, la un moment dat o să înceapă să se reia.

Au fost filme de aventură, policier, SF, filmul istoric…

Am avut o mare dezamăgire la sesiunea trecută când am avut evenimente și personalități din istoria României și am avut surpriza că nu s-au înscris decât 3 proiecte.

Confirmă încă o dată că marea majoritate a regizorilor doresc să facă filme de artă și filme pentru festivaluri.

Și acum de ce ați ales film pentru copii și adolescenți? Ați studiat piața, există o nevoie pentru acest public?

Pentru că nu mai sunt filme. Există pe piața românească două categorii care sunt aproape lipsite de filme – comediile și filmele pentru copii.

Nu mai este un Geo Saizescu, nu mai este o Elisabeta Bostan.

Rațiunile țin de mai mulți factori. Nu există un studiu de piață, dar și dumneavostră vedeți. Dacă intrăm într-un mall, în afară de violență, politică…nu prea vezi altceva.

Am vrea un film românesc, cum era seria cu Năică, a lui Zizi Bostan, care îmi arăta puțin peisajul satului, animale, altceva decât zidurile unui oraș, alte lucruri.

Eu am altă concepție despre film.

În momentul în care trăiesc vreo 24 de ore din 24 în oraș, merg pe stradă și văd oameni amărâți, supărați, totul este apăsător, viața noastră socială e destul de complicată.

De ce m-aș duce la cinematograf să văd un film care dezbate aceleași subiecte?

Aș vrea să evadez două ore, să mă duc în altă lume, să văd altceva, să văd o poveste frumoasă de dragoste, să râd la o comedie, să văd chiar un film pentru copii.

Există de la sesiunile anterioare o nemulțumire a producătorilor de film documentar că procentul alocat filmelor documentare este de doar 10%, în ciuda performanțelor obținute de documentarele românești.

Ei ar fi dorit o majorare a procentului, de ce nu se întâmplă acest lucru?

Din păcate nu se poate fiindcă 10% e stabilit prin lege. Până nu se modifică legea, nu se poate. Am încercat și am suplimentat în sesiunea trecută cu niște bani care au rămas de la altă secțiune.

Dar legea este pentru finanțarea producțiilor care sunt în sălile de cinematograf.

Documentarul nu este un film pentru sala de cinematograf.

Până la urmă, din fondul ăsta cinematografic, care nu are nicio componentă bugetară, este adunat numai din piață, noi facem toată producția de filme.

Facem atât scurtmetrajele, cât și documentarele, care nu sunt filme pentru sălile de cinematograf.

Totuși, au fost niște excepții. Colectiv a avut niște performanțe în sălile de cinema, chiar și Acasă.  

Da, sunt. Dar sunt exact excepții care confirmă regula. Noi finanțăm, în medie, 10-11 documentare într-o sesiune. Deci cu 10-11 documentare pe an, în ultimii 10 ani am făcut cel puțin 100 de documentare. De câte ați auzit că au făcut performanță?

Și la fel se întâmplă și cu scurtmetrajele. Finanțăm, în medie, 10-12 scurtmetraje la fiecare sesiune. Ce se întâmplă cu scurtmetrajele noastre?

Noi am creat posibilitatea ca regizorii și producătorii noștri să își promoveze scurtmetrajele în Sala Union, din stagiunea de anul trecut, începând cu 1 octombrie 2021. Vreau să spun că am avut doar două solicitări.

Și atunci revine întrebarea: pentru ce fac aceste filme dacă nu le vede nimeni? Pentru ce le finanțăm?

Credeți că este o problemă cu sistemul de punctare a scenariilor?

E o diferență foarte mare între calitatea scenariului și ce iese după producție. E foarte greu de judecat.

Teoretic, eu judec un scenariu ca pe o operă scrisă. E dificil pentru oricine din comisie să poată să își imagineze cum va fi pus scenariul în producție. Și fiecare membru al comisiei are imaginația lui, care e posibil să nu coincidă cu cea a regizorului.

Și atunci e posibil ca după un scenariu genial să iasă o producție care să nu aibă spectatori. Este foarte greu de controlat acest lucru.

După părerea mea, ar fi foarte fair-play dacă nu ar avea note scenariile. Aici s-au născut foarte multe discuții.

Scenariile ar trebui să fie admise sau respinse, să nu existe o ierarhizare.

Și atunci, departajarea pe ce criterii să fie făcută?

Să nu existe o ierarhie, asta spun. De exemplu, se finanțează 5 filme în sesiunea respectivă și restul nu se finanțează. Din cele 100 de proiecte înscrise la concurs, alegem 5 care sunt apte pentru a fi finanțate. Pentru că ierarhia tot timpul a creat probleme în calculul punctajelor, în sutimi. Este o chestie pur matematică și nu întotdeauna reflectă realitatea.

Nu întotdeauna punctajul regizorului sau al producătorului reflectă foarte bine realitatea.

Mai este în discuții schimbarea legii cinematografiei?

Există acea lege pe care am discutat-o noi, să sperăm că reușim să o punem pe site-ul ministerului spre consultare. Ea este trimisă la minister, probabil o să sufere câteva modificări din punct de vedere legislativ.

Noi, cei din domeniu, am discutat-o acum câțiva ani de zile, și ea cuprinde aceste îmbunătățiri. Actuala lege funcționează din 2006. Legislația s-a schimbat, noi ne-am schimbat, condițiile de producție s-au schimbat. Trebuie aliniată și cu legislația europeană și convențiile de coproducție.

De ce nu ați organizat pe anul acesta două sesiuni de finanțare, așa cum prevede legea?

Așa cum spuneam la început, sesiunea trecută s-a întins foarte mult, s-au terminat contestațiile prin luna mai. Și a doua rațiune ține de sumă.

Fondul Cinematografic nu este un fond fix. Noi nu avem certitudinea sumelor pe care le adunăm în cont. Nu putem organiza o sesiune de concurs dacă nu avem un minim de 20 de milioane de lei în contul fondului, lucru care nu poate fi controlat.

Sursele la fond sunt foarte diverse. De exemplu, sălile de cinematograf nu au funcționat în pandemie. Ele nu au dat bani către fond.

Mai sunt publicitarii, agenții economici care comercializează casete și alte suporturi. Pot să am încasări la fond de 3 milioane luna aceasta și pot să am 10 milioane luna viitoare. Din această cauză, nici sesiunile nu au date fixe.

În lege nu e prevăzută o sumă minimă pentru organizarea unei sesiuni, dar nu e economic să faci o sesiune cu o sumă mai mică. De exemplu, dacă faci o sesiune cu 10 milioane de lei, vei avea secțiuni la care trebuie să dai 10%. 10% la debut înseamnă 1 milion. Niciun film nu se mai face la ora actuală cu 1 milion de lei.

Și 20 de milioane de lei înseamnă o sumă mult prea mică. Bugetul mediu al unui lungmetraj a ajuns la 700.000 de euro. E foarte dificil să faci o sesiune cu mai puțin de 20 de milioane de lei.”

Perioada de depunere a dosarelor la concursul de proiecte cinematografice este 15 septembrie – 20 octombrie 2022. De anul acesta, producătorii nu mai sunt nevoiți să depună dosarele în format fizic, ci o pot face pe o platformă creată online. Detalii AICI.