Amineh Abou Kerech, tânăra refugiată din Siria care a câștigat concursul de poezie din Marea Britanie

Poezia ca refugiu. Povestea lui Amineh Abou Kerech, tânăra din Siria care a câștigat un important concurs de poezie în Marea Britanie

foto: Antonio Zazueta Olmos

În 2016, Amineh Abou Kerech, o copilă de numai 13 ani refugiată din Siria, nu vorbea limba engleză. Un an mai târziu, reușea să câștige concursul de creație Betjeman Poetry Prize din Marea Britanie. De Ziua Internațională a Poeziei, povestea ei e una dintre cele mai clare dovezi ale forței de neînchipuit care se poate ascunde în spatele unui condei.

Războiul Civil din Siria a izbucnit în 2011, în urma unei serii de demonstrații antiguvernamentale la care autoritățile au răspuns cu focuri de armă și bombardamente focalizate. De atunci, conflictul s-a extins, forțând peste 6,5 milioane de oameni să se refugieze preponderent în țări din apropierea Siriei, dar și în state europene.

Amineh Abou Kerech este unul dintre acești oameni. Când familia ei și-a abandonat afacerea cu țesături și a părăsit Darayya, o suburbie a Damascului, fata avea doar 8 ani. Iar prima oprire de lungă durată pe care a reușit să o facă a venit abia după un an, la Cairo.

„Ne-am mutat în Egipt și am mers la o școală cu clase de 90 de elevi. Nu a fost o experiență prea frumoasă și m-a afectat mult, așa că am început să îmi amintesc cu drag de prietenii și de școala mea din Siria, unde eram doar 20-30 în fiecare clasă.”, a explicat Amineh într-un interviu recent, acordat UN News.

Copleșită de dor, copila a început, așadar, să scrie poezii. Dar după patru ani, familia sa a fost forțată să pornească din nou la drum. De data aceasta, spre Marea Britanie.

Jemima Webster și Amineh Abou Kerech, finalistele concursului
Jemima Webster și Amineh Abou Kerech, finalistele concursului de poezie/ foto: The London Economic

Ajunsă acolo, Amineh a trebuit să facă față unei culturi cu totul noi și unei limbi complet străine. Iar odată cu creșterea distanței față de casă, a crescut și sentimentul de alienare. 

Din fericire, la școala din Oxford la care s-a înscris alături de cei doi frați ai ei, a fost încurajată să își împărtășească trăirile și să scrie.

În decurs de doar un an, „adunând cuvinte de peste tot, din muzică, din filme, din ce [vedea] la calculator sau la televizor”, fata a reușit să învețe limba engleză suficient de bine încât să se înscrie la un concurs: Betjeman Poetry Prize, o importantă inițiativă caritabilă menită să încurajeze creativitatea și să ofere o platformă vocilor noi.

Amineh și-a scris poezia pe jumătate în engleză, pe jumătate în arabă, și a intitulat-o „Lament for Syria”. În ea și-a adunat toate amintirile, reconstruind o țară care, deși măcinată de război, încă abundă în frumos.

„Nu am vrut ca Siria să fie cunoscută doar pentru război. Am vrut să comunic culorile, parfumurile și complexitatea țării și a obiceiurilor noastre. Toate astea mi-au rămas adânc întipărite în memorie.”

Amineh Abou Kerech la ceremonia de premiere
Amineh Abou Kerech la ceremonia de premiere/ foto: Twitter

Și juriul a fost impresionat. Pentru talentul cu care și-a făcut dreptate prin cuvânt și a recreat patria rămasă în urmă, Amineh a fost desemnată câștigătoare într-o competiție care a atras peste 2000 de participanți din Marea Britanie și Irlanda.

Anul acesta, a recitit versurile care i-au adus premiul cel mare la un eveniment al Organizației Națiunilor Unite, dedicat traumei prin care trec copiii în perioade de conflict. Deși nu mai trăiește drama războiului, Amineh recunoaște că încă își amintește suferința acelei experiențe.

Pentru tânăra generație are, însă, un mesaj încurajator: „Aș vrea să le spun tuturor copiilor, dar mai ales celor din Siria, care încă se află în tabere [de refugiați], să își transpună vocile în scris, pentru că penița e singura lor armă.”

I am from Syria
From a land where people pick up a discarded piece of bread
So that it does not get trampled on
From a place where a mother teaches her son not to step on an ant at the end of the day.
From a place where a teenager hides his cigarette from his old brother out of respect.
From a place where old ladies would water jasmine trees at dawn.
From the neighbours’ coffee in the morning
From: after you, aunt; as you wish, uncle; with pleasure, sister…
From a place which endured, which waited, which is still waiting for relief.

Syria.
I will not write poetry for anyone else.

„Lament for Syria” (fragment), Amineh Abou Kerech


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *