Poemul scris de o spectatoare a filmului “Parasite”

În urmă cu câteva zile, Cultura la dubă și Independența film au făcut cadou două invitații duble la proiecția filmului “Parasite” de la Cinema Muzeul Țăranului Român. Unul dintre câștigători a fost o cititoare a site-ului nostru, pe nume Flavia Jinga Mincu. Sub impactul emoțional al filmului, aceasta ne-a trimis un poem scris de ea, pe care, cu acordul ei, am decis să îl publicăm.

Acolo unde

Femeia vatman care a ascultat în căști muzica numai de ea știută
Să știti că i-au admirat manichiura semipermanentă toți călătorii din primele randuri și de la primele ore ale dimineții
Acolo unde cafeaua s-a vărsat pe stradă

Acolo unde
permanent se mai construiește ceva
și permanent se mai strică ceva
se rupe
se strânge se fură se uită se plânge
câte și mai câte

Covrigii calzi fugăriți printre gemetele cuptoarelor
Macul ăla bizar
Hilar
Care desconspiră zâmbetul celor doi îndrăgostiți

Semafoarele care își împrumută din insistența led-urilor și ad-urilor de la Subway și Mc Donalds
unsuroasele bălți în care se oglindesc trupurile leșinate de muncă
Filmul Parasite văzut la MTR
Cu sala plină

Prăjiturile cu gem – botezate de mine- La Etaj
luate de la metrou pe fugă
hashtag Bucuria
Acolo au adus cafea italiană
Poate din Moldova
Just kidding

Parasite
obsedant film
Un pic din toate
Chiar și cu “In Ginocchio Da Te” cântat de Gianni Morandi

Secvențele de abis toropitor
Al disperării
Sărăciei
Escrocheriei
Prefăcătoriei

Acolo unde
“pentru asta va trebui să repeti de două ori verbul a se preface în limba engleză”, îi spune Kevin – așa-numitul – nume de scenă- fetei bogate pe care o meditează în particular.
Societăți parazitare adormite în ele însele
Cu miros de demisol.
Toate personajele capată un miros specific de subsol, de metrou.
Toate își scriu visele și amintirile de undeva din subterană sau de undeva din “cutia neagră” despre care se zice că ar fi avut-o micul artist al familiei – cercetașul îndrăgostit de trasul cu arcul, Da-Song.

Îmi vin câteva replici din film la ora asta
Dar știu că până mâine dimineață ai să uiți tot și o vei lua de la capăt.
Nimeni nu e perfect. Nici măcar Oscarul.
Just kiddin’
Ori, cum era să uit replica la care au râs toți
< Ne-am adunat astăzi ca să celebram reconectarea telefoanelor noastre mobile la wi-fi-ul gratuit…>
rețelele sociale ale Coreei de Sud și ale lumii întregi sunt folosite ca instrumente de apărare, ca arme publice de compromitere a realității furate cu japca pe camera smartphone-ului
Dovada fiind < Dacă apeși pe butonul de trimitere e ca și cum ai lansa o rachetă periculoasă….>

⚠

Teoria glonțului magic al informatiei…bla bla.

Fotografia asta decupată
Pe toți pereții din acea stație. bip-bip și claxooon.

Trafic imposibil
Ce să vă mai spun?
Zilele ca un atlet de cursă lungă
Un bun-venit dintr-o lumină de felinar
Și o crenguță de bambus care îmi va ține de urât la noapte când liniștea ni se furișează tuturora în suflete,
la mansardă

Ascultă-i pașii răpitori.

Flavia Jinga Mincu


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *