Skip to content

Pavel Bartoș: “În tv, lumea te vrea cumva, ești ăla simpatic. În teatru, regizorii cer și altceva de la mine.”

Pavel Bartoș este unul dintre cei mai populari prezentatori din televiziune, dar nu despre acel Pavel Bartoș urmează să vorbim.

Dincolo de ceea ce face la Pro Tv, Bartoș și-a dedicat viața teatrului și actoriei și mărturisește cu tărie că teatrul este marea lui iubire, fiindcă emoția pe care o are pe scenă nu se compară cu nimic altceva. În plus, îi place diversitatea pe care teatrul i-o oferă, având ocazia să arate că poate fi și altfel decât prezentatorul veșnic zâmbitor și pus pe glume. De aproape 20 de ani este actor la Teatrul Odeon.

Dar, de un an încoace, a descoperit și gustul regiei de film. A realizat primul său scurtmetraj în calitate de regizor, Romanian Tradition și mărturisește că ar vrea să învețe mai multe și să evolueze în acest domeniu.

Spune asumat că vrea să facă filme populare, comedii cu priză la public și nu are pretenția să creeze produse artistice pentru marile festivaluri internaționale de film.

Am vrut să îl arătăm pe Pavel Bartoș altfel decât îl știu românii, un om plin de pasiuni și dorința de a evolua profesional, un actor care iubește felul în care un rol îl poate transforma și, cel mai important, o persoană care pare că are tot ce și-ar putea dori, dar care nu încetează niciodată să lupte pentru marele său vis.

Cum a fost pentru tine perioada de izolare?

La început, derutantă. Dar m-a ținut puțin. Cred că prima săptămână maximum. După aceea a trebuit să îmi hrănesc tipul de creativitate și de interacțiune pe care îl am și de care dispun.

Și atunci mi-am găsit tot felul de forme de comunicare online. Dar nu am vrut să mă arunc oricum în online, ci am vrut să creez un fel de content pe care îl pot gestiona și după această izolare. Pentru că este foarte important, dacă tot am stabilit această interacțiune și o legătură cu cei care mă urmăresc pe youtube, ar fi nedrept ca după aceea să uit de ei.

Și, pe lângă asta, pentru mine a fost o perioadă colosală. Știu că trăim vremuri teribile, de care nu ne-am mai lovit, dar pentru mine a fost un refresh, un shut down colosal.

Mă bucur că mi-a dat timp să fiu cu mine, cu familia mea. Vorba aia, m-am cunoscut mai bine cu familia mea.

“Eu am intrat într-o zonă pe care nu o stăpânesc, nu dețin formula, nici nu știu dacă deține cineva formula magică în ale filmului și ale regiei, dar eram la o maturitate artistică și profesională în care îmi doream niște provocări.”

Pavel Bartoș

Ce m-a făcut să vreau să fac interviu cu tine e că am văzut la tine un entuziasm aparte de când ai făcut primul tău scurtmetraj (Romanian tradition). Părea că îți dă o cu totul altă energie decât cea pe care o ai la tv. Și voiam să te întreb ce îți dorești tu cu adevărat să faci mai departe.

Îmi doresc să merg și pe zona asta. E clar că am de învățat. Eu am intrat într-o zonă pe care nu o stăpânesc, nu dețin formula, nici nu știu dacă deține cineva formula magică în ale filmului și ale regiei, dar eram la o maturitate artistică și profesională în care îmi doream niște provocări.

Și am tot așteptat ca filmul să vină la mine în cantități mari, dar n-a venit în cantitățile alea. Și atunci mi-am zis: de ce să nu încerc?

Proiecția scurtmetrajului Romanian tradition la TIFF 2019

Când spui că filmul nu a venit în cantități mari te referi la jucat în filme?

Da, să joc atât de mult în filme artistice. Am jucat foarte mult în seriale.

Și, culmea, de când am început acest demers al meu, cred că mi-au venit vreo trei roluri principale, dar pe care a trebuit să le refuz, pentru că erau ori în perioada în care filmam Românii au talent, ori erau în perioada când filmam Vocea României. Din păcate. Mi-aș fi dorit.

Ce mă bucură e că reacțiile oamenilor la acest prim demers al meu îmi arată că sunt pe un drum bun. Normal că e loc de mai bine, normal că putea fi făcut filmul mult mai bine, dar culmea e că sunt și mulțumit. Eu sunt și un om care se mulțumește cu ce are și asta mă face un om mai împlinit.

Am realizat că, nu știu cum să zic, nu vreau să par patetic, dar sunt un om care își stabilește în viață niște provocări abordabile.

Normal că am un vis, ăla mare, dar…

Și care e visul ăla mare?

Nu-l spun, că atunci n-ar mai fi vis.

Normal că avem toți acel scop mare, dar eu merg pe principiul să am niște scopuri mici, să le ating, care îmi dau foarte multă încredere în mine și mă fac să merg mai departe și să ajung, bineînțeles, la acel vis.

Și ce vrei să faci mai departe? Ce fel de energie ți-a dat acest prim film?

Mi-a dat și mai multă încredere. Nu neapărat că voi face în continuare regie de film. Pentru că, e clar, trebuie să mai învăț foarte multe. Dar măcar am mirosit cam cu ce se mănâncă această treabă.

Următorul meu proiect cinematografic este un lungmetraj, dar va fi doar în calitate de producător și actor. Pentru că nu cred că pot să fiu și actor și regizor în același timp. Nu, nu sunt în stare, nu acum, poate mai încolo.

Și, bineînțeles, într-un viitor, nu foarte îndepărtat, să mai încerc treaba asta cu regia.

“Îmi doresc să evoluez, îmi place acest microb, regia, poate la un moment dat o să îmi doresc să fac și regie de teatru, de ce nu?”

Cine va regiza acest film pe care o să îl produci?

Este un film în regia lui Jesus del Cerro. Am avut o relație foarte bună cu el când am făcut primul Ho ho ho și cumva ne-am promis că atunci când vom avea posibilitatea, vom lucra iar împreună.

Sper să se întâmple anul acesta, din păcare pandemia mi-a dat un pic planurile peste cap, el era făcut din sponsorizări și acum trebuie să văd ce entități au ieșit bine după această pandemie și dacă mai sunt alături de mine.

Apropo de bani și de finanțări de filme, există această discuție că nu se știe exact cum ar fi corect să fie evaluată valoarea unui film, dacă succesul la public ar trebui să fie un criteriu sau festivalurile și premiile.

Cred că ar trebui să se facă o diferență. E clar că nu merg nici pe ideea că trebuie să fie un criteriu succesul la public, cred că ar trebui să existe o cale de mijloc.

Să existe poate două secțiuni. Pentru că, într-adevăr, eu am încercat de două ori la CNC. Dacă la primul concurs scenariul a fost notat cu aproape 7, la al doilea concurs a fost notat cu 5. Nu mai știu exact care este criteriul de evaluare.

Și atunci cred că ar trebui să existe cumva două secțiuni, una pentru filmele artistice, să zicem pentru festival, și una pentru noi, ceilalți, care ne dorim să facem filme de succes la public.

Eu asta îmi doresc să fac, filme care să placă publicului, filme pentru public, comedii, comedii romantice. Practic, mi-aș dori ca la CNC să fie aceste două secțiuni: una pentru marii regizori, e normal să-i susții, să susții marile lor de mersuri și artiștii, mai ales acum când suntem pe un asemenea val.

Pavel Bartoș și Corneliu Porumboiu

Dar cred că ar trebui să existe o secțiune și pentru noi, ceilalți, cumva muritorii de rând. (râde)

“Teatrul este marea mea iubire. Voi fi actor de teatru până voi muri.”

Spuneai despre tine că ești conștient că mai ai multe de învățat în regia de film și voiam să te întreb dacă faci ceva în sensul acesta.

Încerc să fiu apropiat de cât mai mulți regizori, să stau pe lângă ei, să merg la filmări. Normal că mi-aș dori să fac și niște cursuri de regie de film, dar într-un anume fel.

Îmi doresc să evoluez, îmi place acest microb, regia, poate la un moment dat o să îmi doresc să fac și regie de teatru, de ce nu?

Dintre toate activitățile tale, ce îți aduce cea mai mare bucurie?

Actoria. Teatrul. Teatrul. Emoția pe care o simt în fiecare seară, în fiecare spectacol, în interacțiunea cu spectatorii este colosală. Cred că d’aia nu va dispărea niciodată teatrul de pe planeta asta. Fiindcă atât timp cât există emoție, noi vom fi acolo, pe scenă.

Pavel Bartoș în culisele Teatrului Odeon

Teatrul este marea mea iubire. Voi fi actor de teatru până voi muri, să zicem așa. (zâmbește)

“Alexandru Dabija este întâlnirea mea supremă.”

Dar de când ai intrat în Pro Tv și, practic, viața ți s-a schimbat complet, ai simțit că ai făcut un compromis? Probabil ai avut mai puțin timp pentru teatru.

Nu. Culmea, nu am făcut, consider că e un echilibru foarte bun între teatru și televiziune. Vei vedea că în fiecare an am avut cel puțin două premiere, dacă nu măcar una. Chiar și când jucam în seriale și aveam mult mai puțin timp liber.

Am ținut foarte mult la această legătură cu teatrul. În tv poate exista o rutină la un moment dat, un anume tip de plafonare și acolo, știi cum e, lumea te vrea cumva, ești ăla simpatic. Și atunci rămâi doar în zona aia.

În teatru am parte de regizori ca Alexandru Dabija, Radu Afrim, care cer și altceva de la mine. Îmi place să joc roluri dramatice, să fac altceva. Și mă bucur că regizorii au încredere în mine.

Țin mult la asta, dar nimeni nu știe că erau perioade când eu mă trezeam de la 6 dimineața ca să fiu la 7 pe platou, să filmez 2-3 secvențe, apoi să fiu la repetiții la Teatrul Odeon până la ora 14:00, apoi mă duceam la o altă echipă de filmare și seara la 7 veneam să joc la Odeon. Și dacă mai era vreo secvență de filmat, mă mai duceam după spectacol.

Pavel Bartoș pe scena Teatrului Odeon
Pavel Bartoș pe scena Teatrului Odeon

Au fost niște perioade…acum mă mir că nu știu cum le-am făcut față. Dar am făcut față pentru că mi-a plăcut ceea ce am făcut.

“Până la 40 de ani am învățat să nu refuzi nimic, să încerci orice tip de manifestare artistică. Orice, că este serial, că este soap, telenovelă, încearcă, vezi, e bine pentru experiența ta.”

Știu că ești foarte atașat de Teatrul Odeon, unde joci de atâția ani, te-a tentat vreodată să o iei pe calea managementului de teatru?

Nu. Sunt o persoană mult prea activă și îmi place prea mult meseria asta de actor ca să n-o practic.

Dar ca actor într-un teatru important de stat, tu cum ai vedea să fie un manager bun al unui teatru?

Ca să fii un manager bun, cred că trebuie să realizezi ce trupă ai, în primul rând. Totul ține de ea. Și să faci o strategie pe ce actori ai, ce tipologii ai. Și să faci spectacole în funcție de actori, nu de regizori.

Normal că vrei să lucrezi cu regizori importanți, dar e important să îți folosești trupa la maximum și să o pui în valoare.

Trebuie să existe și foarte multă diversitate în teatru. Și mă bucur că la Odeon este.

Nu trebuie să existe doar piese de succes la public, capodopere. Și atunci actorii ar fi nevoiți să joace foarte mult și foarte divers.

Pavel Bartoș la Teatrul Odeon
Pavel Bartoș la Teatrul Odeon

Există vreun regizor de teatru pe care îl apreciezi și cu care ai vrea să lucrezi, cu care nu ai lucrat până acum?

Eu sunt un mare norocos că îl am pe Alexandru Dabija, el este întâlnirea mea supremă, dar aș vrea să lucrez din nou cu Victor Ioan Frunză.

Care a făcut o super trupă la Metropolis.

Da, tocmai. Și tot ne promitem că o să lucrăm, dar se întâmplă tot timpul câte ceva. Dar știu că vom lucra din nou împreună.

Ce sfat ai avea pentru tinerii actori sau pentru cei care vor să meargă pe drumul actoriei? Că se știe că sunt multe dificultăți în domeniu, e greu să găsești un job, sunt invidii multe…

Ah, dar toate meseriile sunt cu invidii. Bine, aici cu atât mai mult, ego-ul este supradimensionat.

Dar ideea este să nu se dea bătuți.

Până la 40 de ani am învățat să nu refuzi nimic, să încerci orice tip de manifestare artistică. Orice, că este serial, că este soap, telenovelă, încearcă, vezi, e bine pentru experiența ta.

Și mai am un sfat pentru ei.

Eu sunt un actor care am școala provinciei. Am făcut facultatea la Cluj, apoi am jucat la Satu Mare, după aceea m-am dus la Timișoara, unde am jucat și la Opera din Timișoara și la Teatrul Maghiar din Timișoara și la Teatrul Național din Timișoara.

Și abia după aia am venit în București, la Teatrul Odeon. Eu cred foarte mult în școala provinciei. Decât să stea doar așa pe margine în București, să aștepte acel rol, mai bine să meargă în provincie, să joace.

E foarte important să joci, mai ales la început de carieră.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *