The Sonic Taste este o trupă de rock&roll, formată din Mircea Petrescu (voce și chitară) și Mihai Nicolau, zis Baby Jesus (tobe), dar rădăcinile lor muzicale se trag dintr-o generație care a marcat folkul românesc. Tații lor, Jerry Schwartz și Mihai Petrescu, au cântat în diferite perioade cu Compania de Sunet a lui Vali Sterian.
Au crescut în casă cu muzica rock și tot ce și-au dorit a fost să cânte și ei.
Pe Mircea viața l-a prins în clubul Colectiv. Este băiatul care a apărut pe toate posturile de televiziune, cu părul plin de fum și cenușă, urlând că este groaznic ce se întâmplă înăuntru. Acolo avea să își piardă un prieten bun și coleg în trupa Up to Eleven, iar altul, Bogdan Moleșag, să fie grav afectat de incendiu.
Cu toate acestea, a găsit resurse să continue pe drumul muzicii, alături de alți parteneri. A făcut parte, împreună cu Baby Jesus, din trupa Roadkillsoda, dar formula respectivă s-a spart chiar când începuse să aibă succes.
Acum, cei doi au propriul proiect și sunt deja înaintea lansării unui nou single – “Hate”.
Am stat de vorbă cu ei pentru a înțelege lupta pentru supraviețuire dusă de o astfel de trupă și fiindcă muzica lor e altfel, într-un sens bun, și merită ascultată.
Ce v-a adus împreună și în ce proiecte muzicale ați fost implicați până acum?
Mircea: Ne știm de foarte mulți ani, de pe vremea când cutreieram străzile cartierului Militari și ne strângeam la cetate, în Cișmigiu. Later on, am lucrat împreună la The Candy Shop, cumva era clar că o să cântăm împreună.
Eu am tot cântat prin diferite trupe încă de la 14 ani: Sacrilegiu, Ravens, Cobe, Up To Eleven, etc.
Baby Jesus: Faptul că din punct de vedere muzical și uman ne înțelegem foarte bine.
Este o idee cu care am venit acum mai bine de 5 ani, dar care s-a concretizat abia anul trecut. Running Clouds este una dintre trupele în care am activat o scurtă perioadă de vreme. Din acea trupă s-a desprins acum MGNTC Music, o echipă foarte faină de producer și songwritter (Turcu Alex și Vlad Constantin).
Ce s-a întâmplat cu Roadkillsoda, de ce ați ieșit din trupă?
Mircea: Am considerat că avem o viziune diferită asupra muzicii. Roadkillsoda și-a schimbat componența, they’re doing just fine.
Cum ați descrie muzica voastră și trupa The Sonic Taste?
Mircea: The Sonic Taste este un cumul de influențe și sound-uri venite din vestul îndepărtat. Adică muzica cu care am crescut, rock-ul american, energic, care îti dă boost-ul zilnic de adrenalină și endorfine.
Baby Jesus: Hmmm, party music for headbanging girls and rock and rollers.
Ce fel de oameni vă ascultă muzica?
Mircea: Nu îmi dau seama care e exact target-ul audienței, însă dacă îți place distorsul și refrenul colosal e imposibil să nu îți placă The Sonic Taste.
Baby Jesus: Cred că ne ascultă cei care s-au săturat de trupele care sună la fel. Posibil să ne asculte cei care au crescut cu traditional american rock and roll și, aici sunt aproape sigur, ne ascultă cei care sunt fani Oasis și Foo Fighters.
Într-o notă mai precisă, we’re for the straight forward kind of people. A, și cei care ne descoperă pe shazam crezând că suntem de afară.
” Toată viața am vrut să creez o muzică pe care tatăl meu să o aprecieze.”
Baby Jesus, The Sonic Taste
Cât de mult a contat în dezvoltarea voastră faptul că veniți din familii cu muzicieni?
Mircea: Enorm! Taică-miu m-a “obligat” să învăț chitara încă de la o vârsta fragedă. Prin casă aveam doar casete, vinyl-uri cu muzică rock, blues, jazz etc. Când ești expus genului ăsta de “doctrină” n-ai altă variantă decât să devii muzician. (zâmbește)
Baby Jesus: Pentru mine e clar: nu aș fi cântat și nu aș fi iubit muzica atât de mult dacă nu aș fi crescut în acel mediu.
Am fost înconjurat de casete și CD-uri de când eram mic și, fără să mă forțeze să ascult ceva anume, curiozitatea mă împingea să deschid cutiile de xerox în care erau așezate perfect, în ordine alfabetică, bineînțeles.
foto: arhiva personală
În vreme ce pentru restul copiilor de la bloc, întruchipare fericirii era când desfăceau un ou kinder sau o gumă, mie îmi transpirau mâinile când desfăceam o casetă pe care urma să o ascult pentru prima dată.
Fiecare caseta era deosebită. Multe dintre ele erau casete pirat sau mixtape-uri făcute de tata pentru mama, cu playlistul scris de mână, cu un carton tăiat la milimetru ca să protejeze cover-ul fragil și multe, multe altele.
Firește că am ajuns și eu să fac mixtape-uri pentru domnițele pe care le curtam, îndrăgeam sau chiar iubeam.
Toată viața am vrut să creez o muzică pe care tatăl meu să o aprecieze. De la o vârstă încolo, discuțiile despre muzică erau cele ce îmi bucurau sufletul și îmi deschideau mintea, iar poveștile lui din turnee și cântări m-au făcut să îmi doresc acest stil de viată. So, here i am.
“Colectiv a fost cel mai greu moment al vieții mele. Am vrut să renunț la muzică.”
Mircea Petrescu, The Sonic Taste
Cu ce fel de muzică ați crescut în casă?
Mircea: Bealtes, Led Zeppelin, Zz Top, Queen și când m-am golănit – Nirvana, Pearl Jam, Soundgarden etc.
foto: arhiva personală
Baby Jesus: Beatles, Led Zeppelin, Black Sabbath, Bob Dylan, Alice in Chains, Santana, Tom Petty și alte sute de trupe. Încă le mai am și, dintr-o încăpățânare vecină cu prostia, sub umbrela nostalgiei, încă mai ascult casetele alea din când în când.
După atâtea încercări, ce v-a făcut să rămâneți motivați?
Mircea: Pasiunea și iubirea față de muzică. Oricum, doar asta știu să fac. (râde)
Baby Jesus: Faptul că încă nu apucasem să cânt rock and roll-ul pe care mi-l doream.
That straight forward kind of rock and roll. Don’t get me wrong, în fiecare proiect am fost implicat și mi-a plăcut ce am cântat, dar undeva, “deep down”, am simțit mereu că nu e that kind of RNR.
Tentații de a renunța se găsesc la fiecare pas, dar când îmi aduc aminte că ZZ Top a avut un concert cu un singur om (care și el se pregătea să plece, înainte ca aceștia să înceapă măcar să cânte), i’ll keep on keeping on.
Care sunt cele mai mari obstacole pe care le-ați întâmpinat ca muzicieni?
Mircea: Lipsa banilor, lipsa feedback-ului, concerte cu 2 oameni, concerte improvizate în locatii obscure, instrumente stricate, corzi rupte.
Baby Jesus: Refuzurile venite din partea unora din “industrie”, treaba făcută pe genunchi, dar sunt conștient că e parte din proces, iar frustrarea este un mare izvor de creativitate.
Cum funcționați acum? Sunteți 2 membri ai trupei și colaborați cu ați muzicieni. Cu cine?
Baby Jesus: Funcționam bine așa. Cu cât mai puține păreri, cu atât mai bine. Ne știm foarte bine locul în trupă, tragem spre același scop și totul se mișcă mult mai repede decât într-o trupă de 4 oameni.
Pe partea de live și de studio la chitară bass lucrăm cu Liviu Popescu (UT11) și Tavi Trică (Tragic), la chitară, pentru live-uri. Cu Turcu Alex (MGNTC Music, Delia) câteodată colaborăm pentru Additional Production și întotdeauna pentru Mastering.
I-am mai avut în live invitați pe cei de la NEON, Robert Pița, Alex Purje, iar la cântarea de pe 6 martie, preț de o piesă, toboșarul va fi Vladimir Proca de la Robin and the Backstabbers.
“Noi am facut chiar și o listă a cluburilor unde NU o să cântăm vreodată.”
Mircea Petrescu, The Sonic Taste
Mircea, ce a însemnat pentru tine momentul Colectiv? La vremea respectivă tu erai solistul trupei Up to Eleven.
Mircea: A fost cel mai greu moment al vieții mele și cel mai marcant din punct de vedere psihologic. Am pierdut un prieten drag atunci, coleg de trupă (Leo). Dar viața merge înainte și nu trebuie să ne abatem de la drumul nostru.
Te-ai gândit în vreun moment după aceea să renunți definitiv la muzică?
Mircea: Ăsta a fost instinctul, într-adevar! Responsabil pentru reîntoarcerea mea pe făgașul muzical este chiar Mihai. El a “tras” de mine atunci. Multumesc, Mihai, pup. (râde)
S-a schimbat în breasla voastră ceva după Colectiv?
Mircea: Artiștii au devenit mai conștienți de problemele cluburilor și de pericole.
Noi am facut chiar și o listă a cluburilor unde NU o să cântăm vreodata. La fiecare concert îi întrebăm pe cei responsabili de poziționarea extinctoarelor, avem grijă ca toate căile de acces să rămână libere și ne asiguram că e totul safe până începem concertul.
Voi ce artiști de la noi apreciați?
Mircea: Mie imi place foarte mult Vița de Vie. Îi ascult de când eram mic. Și mai este trupa E.M.I.L, în special albumul IMENS. Cam atât. (râde)
Baby Jesus: Golan, Vița de Vie, Maru, Grasu XXL, Jean Gavril, NEON, Byron, Silent Strike și cred că mai găsesc dacă mai caut și mă chinui un pic.
Cum vă vedeți viitorul ca muzicieni în România?
Mircea: Era un slogan pe vremuri, “Viitorul sună bine”. La noi și prezentul sună bine pentru că îl mixez eu, normal (râde).
O să îmbătrânim cântând, sper.
Baby Jesus: We’ll become what we deserve.
Concertul de lansare a noului single al trupei The Sonic Taste va avea loc vineri, 6 martie, ora 19:00, în clubul Expirat.
