Muzeul Brătianu. O resuscitare ratată de gașca de costume.

Într-o țară în care multe muzee stau să cadă, sunt uitate de public sau blocate în timp, cu aceleași exponate de la an la an, cu același limbaj de lemn în promovare, inaugurarea unui muzeu ar trebui să fie un eveniment care să atragă publicul și acel muzeu să fie altfel decât cele deja existente, pe care nu prea le vizitează nimeni.

Ceea ce nu a înțeles până acum niciun ministru al culturii este ceva destul de simplu: cultura trebuie să fie vie, nu moartă.

Conacul Brătianu de la Florica, județul Argeș, cunoscut și Vila de la Florica, a intrat în posesia statului român în urmă cu câțiva ani, după o bătălie dată între Ministerul Culturii și Consiliul Județean Argeș. Era vizitabil și înainte, doar că de acum încolo va purta numele Muzeul Național Brătianu.

Ieri, Muzeul Brătianu a fost inaugurat de premierul Ludovic Orban și de ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, la împlinirea a 145 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal. În acest sens, comunicarea guvernului nu a fost altceva decât o clasică vizită de campanie electorală, nicidecum un eveniment de deschidere a unui muzeu menit să atragă vizitatori.

Oricine va încerca să afle istoria locului, programul de vizitare sau prețul biletelor nu are de unde să obțină aceste informații. Muzeul Brătianu a fost inaugurat fără să aibă un site, o pagina de facebook, instragram sau orice altă formă de informare specifică anului 2020.

Pe pagina oficială de Facebook a guvernului, postarea care anunță inaugurarea muzeului îl are în centrul atenției pe Ludovic Orban, care se uită la niște obiecte moarte, atât de încărcate de istorie, dar despre care un vizitator obișnuit nu va avea de unde să afle informații.

Premierul Ludovic Orban și ministrul Culturii Bogdan Gheorghiu au participat astăzi la inaugurarea Muzeului Național…

Publicată de Guvernul României pe Duminică, 24 mai 2020

Vedem și depunere de flori în capela unde sunt înmormântați Brătienii, vedem cum premierului i se ia temperatura la intrare (să arătăm cum respectă regulile), dar nu aflăm nimic despre familia Brătianu și de ce este acest loc special.

Așa se face că ceea ce ar fi putut fi un model de restart în cultură, nu este altceva decât un alt muzeu mort, fiindcă singurul interes al guvernanților, oricare ar fi aceștia, este să bifeze la reușite o tăiere de panglică, nicidecum un număr crescut de vizitatori, o ieșire din tipar care să aibă ca obiectiv turismul cultural.

“A fost inaugurat Muzeul Național Brătianu, încă o realizare a Ministrului Culturii, Bogdan Gheorghiu, cu sprijinul direct la Premierului Ludovic Orban.”

Titlul comunicatului de presă transmis de Ministerul Culturii

Altfel, dacă reușiți să treceți peste ipocrizia și nepăsarea celor care ne conduc, vă recomandăm să faceți o plimbare până la Florica, fiindcă este un loc cu adevărat special.

Situat în oraşul Ştefăneşti, judeţul Argeş, conacul familiei Brătianu, numit ca şi satul în care se care se află, Florica, în amintirea primei fiice a lui Ion C. Brătianu, este unul din cele mai frumoase domenii boiereşti din România, păstrat foarte bine până în zilele noastre (cu excepţia obiectelor, mobilelor şi a cărţilor din interior, risipite aiurea în anii regimului comunist).

Este conacul în care s-a născut şi a trăit cea mai importantă familie de oameni politici români, o adevărată dinastie civilă care a dat ţării nu mai puţin de trei prim-miniştri, dintre care primii doi – Ion şi Ionel Brătianu – au avut un rol covârşitor în realizarea României moderne, de numele primului legându-se războiul Independenţei, cel de-al doilea realizând – tot în urma unui război – Unirea din 1918 şi reformele ce au stat la baza democraţiei interbelice.

Domeniul Florica – format din conac, fermă, capelă, cramă, gară şi chiar un observator astronomic, toate amplasate în mijlocul unui vast parc, înconjurat de podgoriile de la Ştefăneşti- este opera primilor doi Brătieni, Ion şi Ionel, tată şi fiu, care – fiind pasionaţi constructori, în special ultimul – au transformat o cochetă casă de administraţie a moşiei într-o somptuoasă reşedinţă boierească, în care s-au luat importante decizii privind istoria noastră.

Vila Florica

Prima casă de la Florica a fost construită de Ion C. Brătianu în 1858, pe partea de moşie ce i-a revenit după succesiunea tatălui său. Iniţial, Brătianu optase pentru moşia Tigveni, unde îşi petrecuse copilăria, dar – la cererea fratelui său mai mare, Teodor – a primit al treilea lot de moşii, ce cuprindea Florica, Mălureni, Galeşul – Brătieni, Lereşti şi Sîmbureşti. Casa de la Tigveni, “mare şi frumoasă, cu pridvor, ziduri groase, şi un subteran răspunzând din iatac în pădurea seculară”,  se păstrează şi astăzi.

Ion C. Brătianu (1821 – 1891) a vândut o parte din celelalte moşii, dar a cumpărat lângă Florica via Floreasca, vie care îl va preocupa până la moarte, îngrijind-o şi exploatând-o după cele mai moderne reţete. A fost mulţumit de opţiunea sa pentru Florica, în detrimentul Tigvenilor care îi evocau copilăria. „Ce m-aş fi făcut eu fără Florica? Aici mi-am găsit totdeauna sănătatea şi puterea trupească şi sufletească”, mărturisea Ion Brătianu în 1887.

Construirea casei de la Florica a început în anul 1858, după ce Ion C. Brătianu s-a căsătorit cu Pia Pleşoianu, noua familie stabilindu-şi căminul la ţară. Dintr-o casă cu patru camere şi o pivniţă pentru vin, bătrânul Brătianu a construit un conac cu o frumoasă terasă deschisă la nivelul parterului. Se pare că peste demisol şi parterul vechii clădiri, proprietarul a adăugat şi un etaj cu câteva încăperi. „Era unul din visurile lui cele mai fericite să aibă o căsuţă pe acel deal, admirabil împodobit cu pomii cei mai buni ce se găseau în ţară”.

“Ceea ce am făcut la Florica aş vrea să facem şi în statul român”

Ionel Brătianu

Amenajările şi construcţiile pe care Ionel Brătianu (1864-1927) le-a făcut la Florica au durat din 1889 până în 1925. Încă de când se afla la studii la Paris în 1885, scria familiei: „M-apuc serios de arhitectură, vă voiu face eu terasa de la vie. În privinţa fundaţiilor cred că nu cu greu aş nimeri mai bine”. În aprilie 1889, el a întocmit planul transformării etajului casei, prevăzând realizarea unei “Săli de scrimă, biliard, bal  şi multe alte comedii”, flancată pe stânga de  săliţă, cabinet, odaie de toaletă, odaie pentru Tata, odaie de culcare şi odaia părinţilor”. În aprilie 1890 Ionel Brătianu va realiza şi planul parterului. Planul va sta la baza marii renovări şi extinderi a conacului din anii 1905-1912 sub directa conducere a arhitectului Petre Antonescu. Reconstrucţia casei stârneşte nemulţumirea mamei deoarece soţul său era foarte bolnav. Ea îi scria fiicei sale Sabine în martie 1891: „Am găsit destul de bine casa, numai zidurile lui Ionel mă supără. În astfel de momente să-ţi dărâmi şi casa! Nu ştiu unde să fug cu tata ca să scap de aceasta. Abia a început să facă groapa de la pivniţă, dar când va începe şi zidurile, ce va fi? Este peste putinţă să fim în casă”.

Din această perioadă datează încastrarea în zidurile exterioare ale elementelor de arhitectură antică: fragmente de capiteluri aduse de la Histria, basorelieful cu motivul „Cavalerului trac”, ce datează din secolul al II-lea Î.Hr., friza ce este adusă de la Sarmizegetusa. De asemenea, Petre Antonescu va construi şi sediul Bibliotecii  Aşezământului “Ion I.C. Brătianu”, edificiu care va deţine – între cele peste 30.000 volume ale sale – 5.000 de cărţi preluate din biblioteca conacului de la Florica.

Colaborator apropiat, I.G. Duca şi-l amintea pe Ionel Brătianu la Florica „Clădind, dărâmând, iar clădind, trecând de la vie la cramă, din deal în zăvoi, din vie în ograd, căutând în preocupările fermei şi în inovaţiunile gospodăriei agricole uitarea mizeriilor vieţii publice”.

În anul 1948 conacul este naţionalizat, iar proprietarul este arestat. Clădirea cade în paragină după ce este folosită ca sediu pentru refugiaţii greci ai lui Marcos. După 1970 intră în vizorul gospodăriei de partid şi este restaurată şi remobilată pentru a deveni „casă de oaspeţi”. În anul 1990 Ministerul Culturii hotărăşte realizarea Centrului de Cultură „Brătianu”, iar după anul 2003 a fost administrată de Consiliul Județean Argeș, iar din 2017 domeniul a fost cumpărat de statul român, prin Ministerul Culturii. – sursa: cjarges.ro


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *