foto: Sorin Tănase, Cultura la dubă
„De Ziua Mamei, noi am făcut o petrecere surpriză pentru doamna. Ne-am organizat singuri, am adus suc și bomboane. Pentru că ea e ca mama noastră. Ne face multe surprinze și nu ne ceartă niciodată.”
Așa încep să povestească elevii clasei a II-a de la Școala Gimnazială „Gheorghe Manu” din comuna Budești, județul Călărași, relația cu învățătoarea lor, Liliana Anghel.
Lili, așa cum îi spun cei care o îndrăgesc, predă în învățământul rural de 32 de ani, de când avea doar 19 ani. Povestea sa de cadru didactic a început cu o respingere discriminatorie, dar nu s-a oprit acolo.
Azi, pe lângă orele de la școală, unde este și profesoară Teach for Romania, Lili conduce Asociația S.P.E.R., cu care vrea să schimbe viața oamenilor din micuța localitate Budești.
Am asistat la cursurile ei în ultima săptămână de școală și am aflat ce înseamnă să faci educație prin empatie și iubire.
***
Când majoritatea copiilor se pregăteau de vacanță și nu prea mai frecventau școala, elevii clasei la care predă învățătoarea Liliana Anghel s-au prezentat la ore cu bucurie, știind că urmează să discute ultima carte citită.
O oră de lectură înseamnă aici multă voie bună, lucru în echipă, citit, dar și teatru sau dans.
„La școală, una dintre cele mai mari provocări este dezvoltarea literației, a capacității de a înțelege ceea ce citești. Am încercat să fac activități în acest sens. Avem resurse de la Fundația Noi Orizonturi, pe care noi le folosim la clasă și în planul de recuperare.
Anul acesta am făcut recuperare cu 4 copii, pe lângă orele de la clasă. De exemplu, la începutul anului, un copil cunoștea câteva litere, iar acum a citit din carte destul de bine și l-am apreciat foarte tare. Iar cu sprijinul Teach for Romania am învățat foarte multe tehnici prin care putem să îi motivăm pe copii.
Cred că aici e cheia, să îi motivăm pe copii să citească. Am organizat concursuri cu provocarea de a citi toată cartea, apoi am desfășurat activități pe baza cărții, iar Asociația S.P.E.R. i-a premiat.”
“Având în vedere starea lor materială, îi bucură chiar și un creion.”
Liliana Anghel, învățătoare
“La nivelul clasei, avem un concurs care se numește Elevul secret. În fiecare zi este extras numele unui elev și dacă la sfârșitul zilei, el a respectat regulile clasei, a fost atent la oră, a păstrat curățenia, câștigă un premiu modest – un creion, o ascuțitoare. Pentru ei e o mare bucurie. Așa eu reușesc să îi determin să respecte regulile, nu se știe cine e elevul și toți sunt cuminți sperând că numele lor e pe bilețel.
Cu timpul, în zilele în care nu aveam premii, ei își doreau doar titlul de Elevul secret și respectau regulile și așa.
O altă activitate este că joia mergem la bibliotecă și citim. Cine participă la activitate și e implicat, e premiat. Așa copiii abia așteaptă ziua de joi și întreabă <<doamna, când este joi, să mergem la bibliotecă?”. Dacă mai lipseau în timpul săptămânii, joi sigur nu lipseau.”, ne povestește Lili Anghel.
“E cea mai bună doamnă, chiar nu vreau să o pierd. Ne face surprize, jocuri, noi ne distrăm la școală. Luni e cea mai frumoasă zi pentru că venim la școală.”
Sara, elevă în clasa a ll-a
Multă vreme a oferit aceste cadouri din propriul buzunar. Apoi a fondat Asociația S.P.E.R. – Speranță, Performanță, Educație, Respect, prin care încearcă să obțină sponsorizări pentru a susține cât mai multe activități educaționale. Din banii asociației a cumpărat și cărțile care îi fascinează acum pe cei mici.
„Sărăcia reduce accesul la educație, copiii tind să părăsească școala, nu au modele care să îi motiveze să meargă la școală, ceea ce pe termen lung determina slaba calificare a locuitorilor, investitorii ocolesc această comunitate și implicit apare o rată mare a șomajului.
Noi vrem să oprim cercul acesta vicios, de aceea toate activitățile derivă din dorința noastră de a crea oportunități pentru oameni.”
Motivația învățătoarei vine din propria experiență de viață.
„Eu știu cât de important este ca cineva să te ajute, să creadă în tine. Am întâlnit în viață oameni care m-au descurajat, dar și oameni care m-au ajutat să devin ceea ce sunt acum.”
Liliana Anghel, învățătoare
“Provin dintr-o familie foarte modestă, dar părinții mei m-au crescut cu principii sănătoase și au dorit foarte mult ca eu să învăț carte, am întâlnit profesori care m-au sprijinit pe tot parcursul vieții mele de elev și eu vreau să întorc binele acesta pe care l-am primit, vreau să îl multiplic și să contribui și eu la o comunitate incluzivă.
Cel mai mult vreau să îi facem pe oameni conștienți de importanța educației, pentru că de aici pleacă tot. Unii oameni sunt atât de săraci încât se gândesc doar la ce să pună mâine pe masă, nu se mai gândesc să îi ducă pe copii la școală. Singurii pe care se pot baza copiii suntem noi, profesorii.”
„Doamna ne-a făcut salam de biscuiți și noi am ajutat-o. A fost prima dată când am făcut o prăjitură la școală. Ne aduce jocuri de la Teach și ne face o grămadă de surprize.”
Crina, elevă în clasa a ll-a
Profesorii care i-au schimbat destinul Lilianei sunt amintiți de această cu zâmbetul pe buze și cu emoție.
„O profesoară îmi spunea la școală <<fetița pe care o iubesc eu mult>>. Cum poți să te simți când cineva îți spune așa? Cât am fost la gimnaziu, nu a fost nicio problemă că eram romă. Ne jucam cu toții la un loc, romi și români.
Când am ajuns la liceu, a fost un șoc. Nu voia nimeni să stea cu mine în cameră. Nu o să uit toată viața mea. Erau camere de 4 paturi, se făceau combinații de câte 4 și ultimele 3 rămase fără colegă au fost nevoite să stea cu mine.
După aceea le plăcea pentru că le ajutam la teme.
După ce am terminat liceul, voiam să dau la facultate și m-am întâlnit cu fosta mea învățătoare, i-am spus că vreau să mă angajez un an ca să strâng bani și mi-a zis că pot să mă angajez ca învățătoare pentru că sunt foarte multe posturi libere.
<<Vii la mine vara asta, te ajut să te pregătești, dai un test și apoi te angajezi.>> M-am dus de rușinea ei, nu mă gândisem până atunci să fac asta.
M-am pregătit, am luat 9,65 la test și când m-am dus să mă angajez, nu au vrut să îmi dea postul. Mi-au spus așa când am vrut să iau postul “se mai uită și culoarea feței, ce credeți, că posturile se dau oricui?”. Nici asta n-o să uit toată viața mea.
Până la urmă, deși eu deja luasem notă mare la testare, mi-au dat de făcut o împărțire, 52 : 25, am făcut, mi-au dat un post foarte departe, m-ar fi costat chiria cât salariul.
A doua zi am mers cu tata la inspectorat și a explicat că nu pot merge atât de departe. Și, până la urmă, pentru că au văzut că știu matematică, mi-au dat un post la Aprozi, la 5 kilometri de aici.
Plecam de la 8 dimineața de la casa părintească, mergeam cu trenul până la Budești și de la Budești mergeam o oră pe jos până la Aprozi. Așa am predat matematică 2 ani. Eu aveam 19 ani, copiii de clasa a Vlll-a aveau 14 ani și mă uitam la ei de jos în sus, dar am predat matematică și ei mă respectau. Atunci mi-am dat seama că eu asta voi face.”
Un alt fost profesor a îndemnat-o apoi să se înscrie la facultate. Așa a reușit să devină învățătoare și să ocupe un post la Budești. Într-un mediu în care copiii duc lipsă de modele, Lili se folosește de propria poveste pentru a-i motiva.
“Mi se pare că cel mai bun exemplu motivațional sunt eu, pentru că am plecat din același mediu ca ei și, uite, se poate.”
Liliana Anghel, învățătoare
Lili Anghel luptă zi de zi pentru binele comunității în care trăiește și pentru ca ea să devină un cadru didactic cât mai bun pentru elevii săi. Urmează cursurile de perfecționare organizate anual de Teach for Romania și învață cum să crească vizibilitatea asociației sale – S.P.E.R., astfel încât să le poată oferi celorlalți cât mai mult sprijin.
„Sustenabilitatea financiară a asociației e cea mai mare provocare. Câțiva prieteni au sponsorizat cu câțiva bani și trag de ei până reușesc să aplic la niște proiecte. O prietenă mă ajută cu contabilitatea, iar eu vin cu bani de acasă.
Planul este să facem un centru educațional, unde copiii să fie ajutați la teme, să se dezvolte emoțional, să fie consiliați, de asemenea părinții să fie ajutați, să organizăm cursuri de calificare. Acesta este visul meu. Sunt convinsă că o să reușesc.
Eu chiar cred că dacă vrei o lume mai bună, trebuie să contribui la crearea ei.”
***
Materialul face parte din proiectul „Împreună pentru educație”, derulat de Teach for Romania, cu sprijinul financiar Active Citizens Fund România, program finanțat de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Granturile SEE 2014-2021. Lucrăm împreună pentru o Europă incluzivă.
