Saul și Loredana au creat Art 4 Education, prin care arată că există oameni buni și binele nu este atât de greu de făcut. Anul acesta au reușit să facă accesul la educația online sub numele proiectului ,,Musai la școală” pentru aproape 80 de copii, respectiv au strâns 80 de tablete și laptopuri gata să fie primite de cei mici. Pe lângă acestea au făcut alături de donatori 150 de cadouri pentru copiii la care Moș Crăciun nu ajunge prea des.
Loredana Bertișan este jurnalistă la Biziday și studentă în anul II la Drept. Saul Pop lucrează ca fotograf la Agenția Reuters și, alături de Loredana, este profesor doctorand la Facultatea de Știinte Politice Administrative și ale Comunicării din Cluj.
Au creat această platformă, Art 4 Education, din dorința de a crea o lume mai bună, unde copii primesc curajul pe care îl merită, nu sunt etichetați după haine și îndrăznesc să viseze.
Am stat de vorbă cu Loredana Bertișan și ne-a spus cum a început totul.
Cum a început povestea Art 4 Edcation?
Eu și Saul ne-am cunoscut în primul an de facultate, când el făcuse un eveniment caritabil pentru două fetițe din Comuna Iara, județul Cluj. Scopul evenimentului era să vândă fotografii făcute de el la respectivul vernisaj intitulat Art 4 Education și de banii strânși să le cumpere copiilor rechizite și alimente.
Apoi noi doi am devenit un cuplu și în luna august am început Art 4 Education, așa cum e cunoscut acum. L-am început dintr-o nebunie și o frustrare a mea, fiindcă mă gândeam câți copiii nu au ghiozdane echipate pentru școală și am spus să facem ceva. Mi-am adus aminte ce a făcut el și am spus că este un bun punct de plecare, de la vernisaj.
Care a fost cea mai emoționantă poveste de care v-ați atașat?
Pentru Saul cu siguranță au fost fetițele din comun Iara, de asta a și făcut vernisajul și a început acest proiect. Apoi eu cunoscând povestea de la el la vernisaj am și scris un reportaj ulterior și am mers acolo la câteva luni după să ne interesăm puțin de acțiunile pe care le face primăria pentru oamenii de acolo.
Ei nu erau racordați la curent și îl luau cumva de la o altă casă pentru că nimeni nu făcea nimic pentru ei.
Pentru mine a fost o fetiță din Bistrița-Băsăud dintr-o familie foarte iubitoare, dar ei neavând studii nu înțeleg foarte bine cum ar trebui să se comporte cu ei. Iar fetița despre care vorbesc, Cristinuța, pe care o consider ca pe propriul copil, m-a emoționat foarte tare cu dorința ei de a învăța și cât de mult o pasiona cititul, deși acasă nu avea biblioteci cu cărți sau nu a văzut asta la părinți.
Ea pur și simplu citește foarte mult, spre exemplu a citit 4 volume de Harry Potter într-o lună și jumătate. Este un copil special. M-am ocupat de ea și dincolo de campanie. Acum este în clasa a VI-a, vrea să fie polițistă, ultima dată a citit Eu sunt Malala.
Vedeți schimbarea în copii după ce îi ajutați?
În campanie ne ocupăm de foarte mulți copii, dar este foarte greu să îți lași amprenta asupra 500 de copii.
Bineînțeles, noi căutăm locuri în care există oameni, profesori dedicați. Dacă facem ceva, vrem să rămână cineva în urma noastră, să continue joaca pe care noi o facem cu ei.
Art 4 Education nu este doar despre cum cer eu niște lucruri de la oameni, le duc și asta este tot, nu este doar despre asta. Ci despre faptul de a se schimba atât copiii, cât și comunitatea din care fac parte. Mă motivează faptul că văd schimbare.
Nu îmi creez așteptări mari pentru că locul de unde pornesc acești copii este unul foarte jos, nu am pretenția pe care unii oameni poate o au atunci când îi duc unui copil lucruri sau îi donează bani. Se așteaptă ca în scurt timp să aibă note de 10 la toate materiile și să devină olimpici.
Eu dacă văd că măcar două ore dintr-o săptămână se dedică școlii și nu mai are 5, are 7 la școală, pentru mine este foarte mult. Pe lângă asta văd cum se comportă și copiii între ei după aceste rezultate, sunt mai buni între ei, sunt mai dispuși să se ajute, vor să facă lucruri bune.
Se simt și copiii inspirați să facă bine?
Cristina și Alexandra, două fetițe, mereu îmi spun că și ele vor să facă fapte bune. Cristina anul trecut de Crăciun și-a dorit un cățeluș și pe lângă acest cățel spunea că vrea să facă și ea bine. Și i-am arată cum să facă bine la nivelul de bine pe care îl poate ea realiza, am rugat-o să confecționeze manual niște chestii pentru niște copii.
Pe de altă parte, Alexandra din Satu Mare, de la Centrul de Vise, înainte era copilul care nu voia să facă nimic, era cel mai zvăpăiat copil din sat și avea replici urâte învățate de la oamenii mari, iar acum s-a schimbat enorm.
În sensul în care are grijă să se spele mereu pe mâini, spune te rog, spune mulțumesc, are grijă de ea, își pregătește hainele să fie curate. Unii dintre noi putem spune că aceste lucruri sunt foarte mici, nu sunt mare chestie, dar nu este așa.
Pentru copiii care provin din astfel de zone și de care nu se ocupă nimeni și care la școală sunt marginalizați de multe ori că nu au haine frumoase, nu au ghiozdane sau primesc diverse etichete că ei provin din familii cu bani mai puțini.
Fiind în timpul studenției, lucrând, nu ai fost descurajată că nu le vei putea face pe toate?
Ba da, chiar de oameni apropiați. Dar mie când mi se spune că nu pot, îți voi demonstra că pot. Dar nu este vorba despre o ambiție personală, ci despre faptul că știam că există oameni care vor să facă bine, eu sunt și un optimist incurabil, merg înainte orice ar fi.
Știu că sunt oameni care vor să facă bine, nu vreau să cred că trăim într-o lume egoistă în care toată lumea se gândește doar la interesul personal. Eu refuz să am această părere. Mă uit în zona în care se poate și în care vin oameni și mă sună că s-au mobilizat și au mai găsit alte 20 de persoane care vor să fie Moș Crăciun, mă uit acolo unde sunt oamenii care donează constat și sunt alături de noi. Ei sunt binele din bine.
Cum arată o lume mai bună pentru Saul și Loredana?
O lume în care copiii nu mai sunt discriminați pentru că nu au nu știu ce ghiozdan sau provin dintr-o familie care nu este înstărită și casa lor nu este cea mai frumoasă și cea mai mare. Diferențele acestea sunt făcute chiar de adulți și aici mă refer în special la profesori. Unii copii sunt discriminați numai pentru că sunt săraci.
Iar o lume ideală este o lume în care reușim să vedem dincolo de aceste aparențe și dincolo de faptul că dacă vedem un copil obraznic, el nu este așa din senin, ci el a devenit așa pentru că nu are exemple, nu are alături oameni cu suficientă răbdare care să îi explice cum funcționează școala, viața și cu ce l-ar putea ajuta pe el dacă stă 40 de minute și ascultă o lecție.
Un copil este așa pentru că nu are țeluri, nu știe ce obiective are și ce poate face. Lumea ideală este lumea în care putem da curaj copiilor. Cred că nu există nu pot.
Am avut parte de niște profesori care m-au învățat că în momentul în care pornești la drum, oricât de greu este, tu mergi înainte și este ceva ce țin minte încă de când eram în clasa I. Un alt principiu care poate nu este foarte acceptat de societatea noastră este că nu există nimic fără Dumnezeu.
Dacă doriți să susțineți demersul Art 4 Education, aflați AICI cum o puteți face.
