Gala UCIN, ce chin!

Dacă cineva care nu știa nimic despre cinematografia românească ar fi urmărit transmisiunea live a Galei Premiilor Uniunii Cineaștilor și-ar fi imaginat probabil că în țara noastră nu au ajuns încă noțiuni minime legate de imagine, sunet, lumini, decor.

Blocată într-o permanentă căutare a focusului și a invitaților, între cadre mișcate care ne arătau cablurile de pe scenă și picioarele oamenilor, transmisiunea a părut că face mai degrabă un deserviciu imaginii filmului românesc.

Gala de la Sala Studio a Teatrului Național București a început cu o transmisiune de pe covorul roșu, a cărei gazde a fost Geanina Corondan. Rolul celebru al Geaninei, de vedetă tv simpatică, fresh și rebelă, a părut acum desprins dintr-o altă epocă, demult apusă, nu pentru că ea ar fi avut vreo vină, ci pentru că încercarea ei de a rămâne cool a contrastat teribil cu multe dintre personajele care apăreau în jurul său, la panou sau la interviuri.

De exemplu, am ascultat ce crede Dana Săvuică despre filmele românești (cu ce se ocupă Dana Săvuică?) și că, mai în glumă, mai în serios, așteaptă primul său rol important, așa cum, citez din Dana Săvuică, “a avut Sharon Stone în Basic instinct, la 50 de ani”. Doar că rolul amintit era făcut de Sharon Stone pe când avea 34 de ani.

De amintit și că aproape toate interacțiunile de la panou sau cele cu Geanina Corondan nu au ținut cont de distanțare și nici de obligația de a purta masca de protecție.

Apoi, gala a fost prezentată de Jojo – Cătălina Grama, ceea ce a dus la amintiri depănate pe scenă, alături de Horia Brenciu, din perioada în care cei doi apăreau la emisiunea Kiki Riki Miki de la TVR.

Într-un decor întunecat, cu două scaune de regizor pe scenă, un palmier și o instalație cu luminițe albastre, rămasă parcă de la pomul de Crăciun de anul trecut, ceremonia ne-a oferit veșnicele discursuri interminabile ale președintelui UCIN, Laurențiu Damian, ale invitaților și premianților, inserturi cu o grafică parcă făcută de un amator și momente artistice, toate sparte de câteva acorduri de pian.

După emoțiile pe care le-au avut premianții, ne putem da seama că aceste premii contează și că oamenii din industria cinematografică au nevoie de aprecierea breslei, la fel ca noi toți, în domeniile noastre.

Dar este trist că oamenii care participă la Gala UCIN de ani de zile s-au obișnuit ca ea să arate mereu dezastruos. Este o resemnare nesănătoasă și e nevoie să vorbim despre ea, fiindcă această Uniune are 1500 de membri din domeniul cinematografiei, iar rolul ei este să protejeze interesele lor, inclusiv imaginea lor.

Din păcate pentru Gala UCIN, ediția de anul acesta a părut și mai îndepărtată de anul 2020, dat fiind că a avut loc în aceeași seară cu Gala Premiilor UNITER, organizată în aer liber, în Parcul Romanescu din Craiova.

Diferența dintre cele două a arătat poate și un contrast dureros între subfinanțarea cinematografiei din România și bugetele de care se bucură teatrele publice de stat.

Prin contrast cu Gala UCIN, Gala UNITER a arătat mult mai bine – de la purtarea măștilor, la discursuri mult mai scurte și directe, cu subiect și predicat, care au atins teme precum discriminarea romilor, a femeilor regizoare, a persoanelor LGBT sau subfinanțarea culturii.

Culmea, inserturile video de la Gala UNITER ar putea servi drept exemplu celor care au stat în spatele organizării Galei UCIN, ba poate ar trebui urmărite și de studenții cărora Laurențiu Damian le predă regie la UNATC.

Gala UNITER de anul acesta, desfășurată pe muzica live a trupei Karpov not Kasparov, cu un concept gândit de Bobi Pricop și Irina Moscu, cu Rodica Mandache care l-a ironizat în față, pe scenă, pe ministrul Culturii, Bogdan Gheorghiu, l-ar face să aplaude chiar și pe cel mai mare critic al lui Ion Caramitru.

Iar Caramitru a punctat neașteptat la ora 1.35 noaptea, când consilierul prezidențial pe cultură, Sergiu Nistor, înainte de a oferi Premiul pentru Cel mai bun spectacol, vorbea despre cât de mult îi pasă președintelui Iohannis de cultură.

Veșnicul director al TNB l-a întrerupt pe Sergiu Nistor și a făcut apel la președinte ca “cei 5000 de artiști independenți din România să fie tratați la fel ca cei din instituțiile de stat”.

A fost o seară lungă pentru cultură, cu multe premii despre care vom vorbi separat, în alte articole. Și, chiar dacă operatorii de cameră ai Galei UCIN au avut o misiune grea în căutarea focusului și ne-au oferit o imagine dezolantă, am rămas cu speranța că există șanse de schimbare.

Discursul lui Caramitru din finalul Galei UNITER a fost urmat de muzica “danceable-jazzy-oriental-electro-clash” a celor de la Karpov not Kasparov, genul de trupă cu care un monstru sacru din vechea gardă, suficient de inteligent, poate da șah mat imaginii prăfuite în care se zbate cultura noastră.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *