Fostele puteri coloniale au început să returneze obiecte de artă confiscate din Africa

foto: Mike Peel

Săptămâna trecută, Muzeul Național de Artă Africană al Institutului Smithsonian, din Washington D.C., a anunțat că retrage din expoziție bronzurile din Benin, urmând să le înapoieze Nigeriei.

Concret, este vorba despre circa 20 de artefacte culturale dintr-un total de aproximativ 3000, pe care colonialiștii britanici le-au confiscat în secolul al XIX-lea din Regatul Benin (stat precolonial aflat în sudul actualei Nigerii) și le-au răspândit în mai multe țări occidentale. 

Inițiativa institutului, a doua de acest fel pornită în Statele Unite, face parte dintr-un proces amplu de restituire a obiectelor de artă sustrase din Africa în perioada de dominație colonială.

„Bronzurile din Benin” sunt o colecție de obiecte de artă care au aparținut Regatului Benin. Contrar denumirii, artefactele nu includ doar figurine și sculpturi din bronz, ci și colți de elefanți cu gravuri complexe sau chiar o mască de fildeș.

Ele au fost create începând cu secolul al XVI-lea de membrii unor ghilde specializate și folosite atât pentru a împodobi altarele dedicate monarhilor Beninului, cât și în ritualuri închinate strămoșilor.

Mască din colecția de bronzuri din Benin
Mască de fildeș înfățișând-o pe mama Regelui Esigie/ foto: The Met

În 1897, majoritatea bronzurilor din Benin au intrat pe mâna trupelor britanice, trimise să pedepsească regatul pentru uciderea unui explorator englez care intrase în conflict cu câteva triburi locale. Ulterior, colonialiștii le-au expus în instituții ca British Museum sau le-au vândut mai multor țări și colecționari privați. 

Dar nu s-au limitat doar la bogățiile actualei Nigeriei. De-a lungul secolului al XIX-lea, englezii au sustras și aur din Ghana sau artefacte religioase din actuala Etiopie. 

La fel au procedat și francezii sau belgienii, care și-au îmbogățit muzeele etnologice cu obiecte de artă din țări precum Algeria, Ciad, respectiv Republica Democrată Congo. Așa s-a ajuns în situația ca aproximativ 90% din patrimoniul cultural al fostelor colonii să se găsească astăzi în afara Africii.

După destrămarea marilor imperii, statele africane au început să lanseze apeluri publice privind restituirea artefactelor. De altfel, în anii ‘70, Belgia a transferat circa 800 de obiecte de artă Republicii Democrate Congo (cunoscute la vremea respectivă drept Zair). Însă practica a rămas izolată.

Bronz din Benin expus în Berlin
Bronz din Benin expus în Berlin/ foto: Richard Mortel

Principalul argument pe care țările occidentale îl aduceau împotriva transferului de proprietate era că, indiferent cum au ajuns în diferite state, artefactele au devenit, în timp, parte a instituțiilor care le-au păstrat și, implicit, a patrimoniului statelor respective. 

Această motivație mergea mână în mână și cu una de natură logistică, potrivit căreia statele africane, deținătoare de drept ale obiectelor, nu ar fi dispus de spațiile necesare pentru a le expune în siguranță. 

CE S-A SCHIMBAT

Lucrurile au luat o turnură diferită în 2016, când președintele francez Emmanuel Macron a făcut o vizită oficială în Burkina Faso. În timpul acestei vizite, el a declarat că „patrimoniul african nu mai poate rămâne prizonierul muzeelor europene” și a promis că va restitui operele de artă aflate în posesia Franței, în așa fel încât noile generații să își poată forma un orizont cultural comun.

Bronzuri din Benin expuse pentru ultima oară la Paris
Bronzuri din Benin expuse pentru ultima oară la Paris/ foto: Christophe Petit Tesson/EPA

După lungi tărăgănări legislative, în luna octombrie a acestui an, 26 de bronzuri din Benin au fost expuse pentru ultima oară la Muzeul Quai Branly-Jacques Chirac din Paris. Colecția a luat apoi drumul Nigeriei, unde statul francez sprijină construirea unui muzeu dedicat – Musée de l’épopée des amazones et des rois du Danhomè (Muzeul epopeii amazoanelor și al regilor din Danhomè). 

CUM AU REACȚIONAT CELELALTE ȚĂRI

Ca urmare a promisiunii lui Macron, mai multe state au început să își analizeze colecțiile muzeale și să ia măsuri în privința pieselor cu proveniență neclară ori vădit ilicită.

Tot luna trecută, Germania și Nigeria au semnat un memorandum care pregătește terenul pentru returnarea a 1.100 de bronzuri aflate acum în muzee etnologice din Berlin, Stuttgart, Hamburg, Leipzig și Köln. La cererea guvernului nigerian, o parte dintre aceste artefacte, care vor intra în posesiei statului african în 2022, vor fi în continuare expuse în Germania.

În plus, cele două țări vor lucra la proiecte comune de arheologie, educație și infrastructură muzeală. De altfel, și Germania contribuie la construcția unui muzeu dedicat artei vest-africane în Benin City – Edo Museum of West African Art.

Bronz expus la Muzeul de Etnologie din Berlin
Bronz expus la Muzeul de Etnologie din Berlin/ foto: Wikipedia Commons

În Marea Britanie, primii pași concreți pentru restituirea operelor de artă sustrase de colonialiști au fost făcuți de un colegiu al Universității Cambridge și de Universitatea din Aberdeen (Scoția). Mai precis, la sfârșitul lunii octombrie, Universitatea Cambridge a returnat Nigeriei o statuetă cunoscută drept Okukur, care îi fusese donată în 1905, iar Universitatea din Aberdeen, o sculptură care înfățișează capul unui rege din Benin. 

Totuși, colecția cea mai vastă de bronzuri rămâne la British Museum. Instituția, care contribuie și ea la ridicarea Muzeului Edo, din Benin City, deține în prezent peste 900 de astfel de artefacte.

Ea se declară dispusă să prezinte piesele în context și să le împrumute pentru expoziții desfășurate în Nigeria, dar susține, în egală măsură, că le poate face accesibile unui public mai larg, transformându-le în „ambasadori” ai culturii din Benin. 

Universitatea din Aberdeen returnează un bronz din Benin

Olanda a pregătit încă din luna februarie un plan amplu privind repatrierea „necondiționată” a artefactelor culturale provenite ilegal de pe teritoriul fostelor sale colonii. 

„Obiectele de patrimoniu obținute prin furt nu își au locul în colecția noastră națională”, a declarat atunci ministrul Culturii, Ingrid van Engelshoven. Discutabil rămâne faptul că „necondiționalitatea” se aplică doar pentru obiectele cu proveniență ilegală care au fost sustrase direct de olandezi, nu și pentru cele care au ajuns în Olanda prin intermediul altor puteri coloniale. 

Belgia, una dintre țările cu o istorie colonială extrem de violentă, a aprobat în iulie un plan pentru returnarea a circa 2.000 de artefacte Republicii Democrate Congo, urmând să discute și proveniența neclară a altor obiecte de artă. Reprezentanții belgieni speră că vor putea expune în continuare o parte dintre aceste obiecte, cel mai probabil în schimbul unei taxe. 

În toate aceste țări, procesul de restituire rămâne la început de drum. Dar importanța lui nu derivă doar din transferul propriu-zis al artefactelor, ci din eforturile țărilor africane de a-și defini arta în felul propriu, dincolo de lentila colonialistă. 


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *