Skip to content

Filmul SEEN, regizat de Oana Strunilă și produs de Octavian Strunilă, explorează prin dans tema dependenței de telefoane

Oana Strunilă, coregrafă aflată la debut în calitate de regizoare de film, și partenerul său, Octavian Strunilă, vor lansa în curând filmul SEEN, un manifest vizual care explorează prin dans tema dependenței de telefoane. Filmul reunește mai mulți dansatori români: Teodora Velescu, Anastasia Preotu, George Pleșca, Filip Stoica, Theodora Ghenea.
SEEN are la bază spectacolul cu același nume, inspirat de poezia “Eu sunt nimeni” de Emily Dickinson, produs în 2021 de Ecart Studio, în regia și coregrafia Oanei Strunilă.

Productia filmului SEEN s-a realizat cu sprijinul PNRR prin Investitia 7 “Accelerarea digitalizarii productiei si distributiei de filme”. Despre toate acestea am vorbit cu Octavian Strunilă, producătorul filmului. Pe lânga cariera sa de actor, Octavian Strunilă a regizat filmul Complet necunoscuți în 2021.

***

Octavian, cum s-a născut ideea unui film despre spectacolul de dans SEEN și la ce să ne așteptăm, ce fel de film este?

În pandemie, când toată lumea căuta soluții dincolo de sălile de spectacol, Batsheva Dance Company, o companie de dans israeliană, a lansat YAG the movie, după spectacolul cu același nume, de Ohad Naharin. Așa s-a născut ideea filmului SEEN. Spectacolul era creat, iar Oanei i s-a părut o provocare să-l transforme în film. SEEN este un film de dans, un mediu-metraj de dans, despre realația dintre om și telefon.

Captură din filmul SEEN/ foto: Ecart Studio
Captură din filmul SEEN/ foto: Ecart Studio

Ce a presupus munca ta de producător?

Tot ce nu se vede pe film, dar este esențial în realizarea lui. Contracte, angajări, finanțare, program. Pe scurt, toate activitățile mai puțin fascinante dintr-un proiect artistic. Din fericire, îmi place să produc, să organizez, să pun în mișcare un mecanism care naște un produs artistic.

În ce a constat procesul de obținere a unor fonduri din PNRR pentru producția filmului? A fost integral finanțat din asta sau ați avut și alte surse de venit? Care a fost bugetul total de producție?

E primul proiect cu finanțare europeană pe care îl facem, dar cred că procesul e  similar tuturor apelurilor de proiecte. Dosar, aplicat, câștigat. Apelul vizează sprijinirea inițiativelor culturale de accelerare a digitalizării producției și distribuției de filme – Investitia 7, PNRR. Finanțarea nerambursabilă pe care am obținut-o este de 441053,25 lei și include, pe lângă producția filmului și dotarea casei de producție pe care o deținem, Ecart Studio, cu echipamente de post-producție.

Filmul abordează tema consumului de social media. Cum te raportezi tu la ceea ce se întâmplă acum online? Cum îți gestionezi timpul petrecut online?

Cred că nouă, ăstora de ne-am născut pe vremea telefonului fix, ne e tare dificil să acceptăm felul în care suntem “aspirați” de telefoanele moderne. Sunt multe studii care explică felul în care telefoanele afectează incredibil de multe aspecte ale vieții, de la somn, la abilitățile sociale și emoționale. Știm cât e de nociv, dar tot nu-l lăsăm din mână.  Nu-i mai dăm nicio pauză creierului. Pe de altă parte, folosit corect, e un instrument util. Ai acces la informații, evenimente, îți faci auzită vocea.

Noi ne-am creat reguli, ca să reducem timpul în online. Fără telefon până nu bem cafeaua, fără telefon la masă, fără telefon în pat și fără verificat obsesiv după notificări, mailuri, whatsapp.

Cu toate astea tot mă surprind uneori blocat într-un scroll d’ăsta inutil. Și mă enervez că iar m-a „aspirat” telefonul.

Care crezi că sunt pericolele acestui mediu?

Bulele. Multe, mici, mari, din ce în ce mai izolate și mai vehemente. Toți algoritmii ăștia te aruncă într-o bulă care reflectă interesele tale și exclude opiniile diferite. Așa ajungem să avem doar convingeri, fără „loc de întors”.

Și izolarea. Îi spune socializare digitală, dar e, mai degrabă, o însingurare digitală. Ai sute, mii de prieteni în online, dar cred că a devenit atât de automatizată reacția la postări încât relația de prietenie e o iluzie.

Înțeleg că proiectul s-a născut de la o poezie. Cum, mai exact?

Oana Strunilă: „ S-a suprapus poezia cu un eveniment. Postasem o poză de la premiera filmului Complet Necunoscuți, în care eram produsul muncii unor oameni foarte buni în domeniul lor : machiaj, hair style, stilist și au început să curgă like-urile ca niciodată. Asta m-a enervat puțin. De ce nu există aceeași reacție și la pozele din drumeții? .. or, să fie evident că aprecierile sunt pentru premiera filmului și pentru echipa care a muncit la look-ul meu, pentru că omul din rochie e același care e și în pantaloni de drumeție. Eram cu gândurile astea în cap când am început să citesc un articol despre Emily Dickenson, care m-a dus spre poezia „ Eu sunt nimeni”, care se potrivea perfect cu gândurile mele.”

Oana Strunilă/ foto: arhiva personală, facebook
Oana Strunilă/ foto: arhiva personală, facebook

Octavian, tu ești la al doilea film în calitate de producător, la primul ai și regizat. Cum a fost pentru tine trecerea de la actorie la două munci diferite?

Trecerea de la actorie la regie și producție s-a petrecut încet. În prima fază am fost nevoit să-mi montez singur spectacole după textele scrise de mine, apoi am văzut că îmi place, apoi am zis să fac un master și apoi a devenit ocupație principală.

Producția a venit din aceeași necesitate, poate nu sunt neapărat un producător în adevăratul sens al cuvântului, nu vânez deocamdată succesul financiar și acesta este un minus pentru un producător, dar am tot interesul ca filmul regizat de mine să arate cât mai bine din toate punctele de vedere și să ajung în cea mai bună formă la spectatori.

Te-ai lovit de idei preconcepute?

Da. E greu să schimbi mentalitatea celor cu care ai lucrat în trecut din postura de coleg actor.

Octavian Strunilă/ foto: Romanian Artists Agency
Octavian Strunilă/ foto: Romanian Artists Agency

De multe ori oamenii au impresia că un actor trebuie să rămână actor și să lase meseria de regizor pentru cei care s-au pregătit pentru asta. Eu, însă, am avut niște povești de spus și nu am putut să mă țin departe de a le vedea pe scenă ori pe ecran.

Crezi că există o scindare a industriei de film românești, între cei care fac filme de artă și cei care fac filme comerciale? Există o cale de mijloc?

Film înseamnă industrie iar industria are nevoie de bani. Cred că există o cale de mijloc și cred că aceasta e pe cale să se nască.

Filmul comercial poate fi și un film de calitate, cu o partitură actoricească bună și cu un scenariu echilibrat, cu adevăr și bine pus pe ecran.

 Ce alt proiect de film mai ai în lucru?

Am depus un proiect la CNC. Este un film care pleacă de la ideea unui spectacol de teatru cu care am bătut țara în lung și-n lat.

Am făcut o adaptare pentru film și cred că, dacă voi obține fonduri, va fi un pariu bun pentru filmul comercial de calitate, pentru acea cale de mijloc.

***


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează