Skip to content

Fascinanta lume a machiajului și a coafatului în cinematografie – “Amprentezi semnificativ estetica finală a personajelor.”

Domnica Bodogan a lucrat ca hair stylist la peste 30 de filme, iar până acum munca sa a fost răsplătită cu 5 Premii Gopo. Azi, la Gala Premiilor Gopo, este din nou nominalizată și poate câștiga al 6-lea trofeu, pentru proiectul Tipografic Majuscul.

Alături de Domnica, pentru același film, este nominalizată și Bianca Boeroiu, make-up artist. Bianca a studiat la UNARTE și este artist vizual specializat în ceramică. Însă e și una dintre cele mai cunoscute creatoare de machiaj de film din România. Are deja două Premii Gopo, pentru filmele Aferim! și Inimi cicatrizate.

Deși contribuie decisiv la crearea unui personaj, departamentele de machiaj și păr nu sunt, însă, în prim-planul lumii cinematografice. Mai mult, chiar pe platoul de filmare, munca lor stă frecvent sub presiunea timpului, așa că cel mai des li se spune să lucreze “cât mai repede”, deși ceea ce fac este în sine o artă și necesită atenție la detalii și răbdare.

Noi am vrut să aflăm mai multe despre procesul din spatele înfățișării unui personaj de film, așa că am stat de vorbă cu Bianca și Domnica, două voci importante ale breslei lor.

***

În primul rând, vă rog să ne spuneți de ce ați ales make-up/ hair-styling de film?

Bianca: Atunci când am început să profesez, am avut șansa să abordez mai multe categorii ale machiajului, de la cel din zona editorială și fashion, până la cel de teatru sau film. Recunosc că încă de la început am manifestat o oarecare fascinație pentru machiajul de efecte speciale și prostetică, un palier unde tehnologia de laborator se identifică într-o mare masură cu cea a celuilalt mediu în care mă desfășor – arta ceramicii.

Bianca Boeroiu în atelierul de ceramică/ foto: ateliere.net

In plus, este un teritoriu extrem de ofertant prin diversitatea lui, de la epocă la contemporan, de la documentar la ficțiune, faptul că amprentezi semnificativ estetica finală a personajelor, prin înțelegerea deplină a acestora, conferă o mare satisfacție profesională.

Am mari emoții la fiecare primă vizionare, urmărind cu respirația tăiată evoluția personajelor și prin filtrul designerului de make-up.

Bianca Boeroiu și Toma Cuzin la filmul Aferim!/ foto: aarc.ro
Bianca Boeroiu și Toma Cuzin la filmul Aferim!/ foto: aarc.ro

Domnica: De ce am ales hair-styling? Mă gandesc că el m-a ales pe mine. Când aveam vreo 6-7 ani am găsit prin casă o papușă fără păr pe cap, am studiat-o pe toate părțile, gândindu-mă ce pot să-i fac, am adus o papiotă de ață, un ac mare, am scos capul păpușii și am început implantarea capului cu multe fire de ață, pe fiecare orificiu existent.

La final aveam cea mai frumoasă papușă, cu parul cel mai lung. Mi-e clar că de atunci am devenit hair-stylist.

Cum vă implicați creativ în conturarea unui personaj, prin munca dumneavoastră?

Bianca: Abordarea unui caracter presupune anumiți pași, de la încadrarea temporală la specificitățile pe care le comportă personajul respectiv. Unele respectă rigorile epocii, altele permit o mai amplă desfășurare pe axul creativității, unele impun o minuțioasă documentare, pe când altele se construiesc din indicațiile regizorale și propunerile make-up artistului.

Am avut o experiență extrem de interesantă la filmul “LUCA” al lui Horațiu Mălăele. Personajele sale nu pot fi doar simple apariții, iar modul în care am ajuns să mă adaptez tematicii propuse, în relație cu actorii, a constituit o reală provocare, dar mi-a permis deopotrivă să las frâu liber imaginației. Iar rezultatele au fost spectaculoase din punct de vedere vizual.

Domnica: Ne strângem o gașcă de profesioniști, regizor, costume, păr, machiaj, scenografie, producție, după ce citim scenariul, și discutăm absolut toate amănuntele legate de fiecare personaj în parte, dăm drumul unui angrenaj bine pus la punct, fiecare detaliu contează.

Domnica Bogdan pe set/ foto: aarc.ro

Există vreo rugăminte pe care o primiți des de la actori sau de la regizori? Dacă da, care e aceea?

Bianca: În afara proverbialei “cât de repede se poate “, doleanțele variază în funcție de caz. Un numitor comun ar fi cel legat de estomparea cearcănelor, mai toți își doresc asta, indiferent de gen sau vârstă.

Domnica: Rugăminți venite din partea regizorului sau actorilor, da, există, și se respectă asta. Fiecare dintre noi lasă sau pune până se ajunge la un numitor comun, facem tot posibilul să iasă bine.

Care este cea mai grea parte a muncii dumneavoastră? Dar cea mai plăcută?

Bianca: În general nu întâlnesc situații care să mă pună în dificultate, de multe ori fac față cerințelor improvizând cu ceea ce am la dispoziție. Urmărirea continuității ar putea fi, în unele cazuri, solicitantă, evoluția unei răni sau vindecarea ei, degradarea fizică în timp a unui personaj, îmbătrânirea, machiajul transformațional.

La fel și toată logistica pe care o presupune coordonarea unui departament, pregătirea fiecarei zile de filmare, relația cu colegii, adaptarea la condițiile impuse, ținând cont de longevitatea unui astfel de proiect.

Cât despre cel mai plăcut aspect … putem vorbi aici de actul creației în sine, parcursul acestuia, pornind de la referințe până la interpretare. Și, bineînțeles, aprecierea celor din breaslă, dar și a celor din jur, atunci când filmul reprezintă un succes.

Bianca Boeroiu pe set/ foto: aarc.ro

Domnica: Nimic nu e ușor, e destul de complex, sunt implicate aici locațiile, intemperiile, nopțile, zilele călduroase, frigul, precipitațiile, noi trebuie să stăm acolo, în mijlocul lor, să filmăm. Iar partea frumoasă se creează din acest “greu”, după ce treci prin ele vezi doar frumosul, totul devine plăcut.

Care este proiectul cu care vă mândriți cel mai mult, ca realizare profesională?

Bianca: Nu este unul singur, dar să spunem că poate fi acel proiect curajos al regizorului italian Alberto Fasulo – “Memoncchio”- o poveste plasată într-un ev mediu obscur, având ca sursă de inpirație un personaj real al acelor vremuri, hărtuit și, în final, executat de către Inchiziție pentru convingerile sale legate de religie.

Un film experiment, cu oameni selectati din zona respectivă, actori neprofesioniști, dar de o expresivitate incredibilă, un proiect care mi-a permis să exploatez fără limite resursele machiajului de epocă, mergând până la a transforma personaje feminine în caractere masculine, punctând diferențele de clasa socială, conturând vizibil distincția între reprezentanții ordinelor religioase și, nu în ultimul rând, provocarea efectelor speciale în secvențele de tortură.

Domnica: Nu pot spune ca am un film anume, pentru mine toate au fost ca o provocare, un examen pe care trebuia să-l susțin, la care să primesc o nota bună. Dar, daca ma gandesc acum, cel mai solicitant a fost “ Moromeții 2”, asta pentru că la fiecare personaj feminin am avut surpriza să nu am din ce să creez stylingul, pentru că actritele erau tunse scurt, ups, ce am putut să fac a fost să vin cu peruci, mese, codițe și alte adaosuri.

Mi s-a părut funny toată treaba asta, dar la final s-a transformat în satisfacție. Chiar a meritat.

Domnica Bogdan pe set/ foto: Premiile Gopo

Povestiți-ne, vă rog, o amintire specială pe care o aveți de pe platoul de filmare.

Bianca: Pot fi interpretări actoricești uimitoare, poate fi momentul emoționant in care i-am avut în față pe Michael Keaton și Samuel L. Jackson sau poate fi o noapte fabuloasă, într-un colț din nordul Italiei, o noapte cu conotații mistice, în care granițele dintre realitate și ficțiune s-au topit într-o secvență memorabilă a unui film eminamente remarcabil.

Cred, totusi, că ceea ce a ramas întipărit destul de pregnant în arhiva emotională, amintește de un setup aparent lipsit de interes, care s-a transformat pe neașteptate într-o imagine de pictură renascentistă vivantă, atunci când actorii au fost poziționați în ansamblul decorului.

Domnica: Eram prin anul 1986, clasa a XI-a la liceul Energetic din Buftea, când un tip, probabil regizor secund, a venit la noi la școală să caute fete blonde cu părul lung pentru filmul „Pădureanca”.

E clar că am fost aleasă, aveam și atunci părul lung și blond. Odată ajunsă pe platoul de filmare am fost vrăjită de lumea aceea, pe loc, am rămas de atunci cu acel miros specific de interior platou, nimeni nu-l uită, cunoscătorii știu ce spun.

Așa că, peste 4 ani aveam să ajung să muncesc acolo ”mă prinsese microbul”, poate fi ceva mai special?

Apoi au urmat producțiile de film, am început proiectele, învățam cu ce se mănâncă cinematografia, de exemplu, cum să creăm un personaj, cu ce să începem.

Domnica Bogdan/ foto: aarc.ro

Ce reprezintă un Premiu Gopo pentru dumneavoastră?

Bianca: Câștigarea unui astfel de premiu reprezintă, practic, atestarea ta ca profesionist în domeniu, în primul rând prin nominalizarea unui juriu de specialitate și ulterior prin voturile aduse de cei care-și desfășoară activitatea în acest imens angrenaj denumit cinematografie.

Este o recunoaștere a nivelului atins din punct de vedere profesional și, de ce nu, un impuls pentru a-ți depăși propriul record.

Bianca Boeroiu la Premiile Gopo/ foto: Premiile Gopo

Domnica: Înseamnă satisfacția muncii depuse, dorințele împlinite, creațiile, întâlnirea cu numeroși oameni, actori, etc. Cum îmi place mie să spun: Oscarul nostru. Vis împlinit.

Unde țineți statuetele Gopo câștigate până acum?

Bianca: În atelierul meu de creație.

Domnica: La loc de cinste, stau toate 5 aliniate, mă privesc toate în același timp, de câte ori intru în cameră, iar eu le zâmbesc drept mulțumire că se află la mine.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *