Discursul excelent al lui Nae Caranfil pe scena TIFF: “Mă simt mizerabil primind punctajul 5.86 ca regizor.”

Nae Caranfil, regizorul și scenaristul celebrelor filme Filantropica, Restul e tăcere sau Closer to the moon, a primit aseară Premiul de Excelență, în cadrul Galei de decernare a Premiilor TIFF.

S-a întâmplat la doar câteva zile după ce Centrul Național al Cinematografiei a afișat rezultatele concursului de proiecte cinematografice.

Discursul lui Nae Caranfil a subliniat absurditatea în care se află în acest punct al carierei, primind un premiu de excelență, după ce juriul CNC a respins cu o notă foarte mică ultimul său proiect de film. De asemenea, a criticat marile festivaluri de film, pe care le-a comparat cu niște “cluburi de noapte”. Cineastul a fost aplaudat de întreaga audiență.

Iată discursul său:

“Stau să mă gândesc ce semnifică termenul „excelență”. Cu „Excelență” te adresezi unui ambasador, dar și unui frate mason.

Există peste tot în lume calificative care pornesc de la nesatisfăcător și urcă la satisfăcător, bine, foarte bine și, într-un final apoteotic, excelent. Excelent ar trebui să însemne, deci, în mod logic, nota 10.

Când eram școlar, imitam semnătura lui taică-miu pe carnetul de note, împiedicându-l astfel să vadă ce rezultate îndoielnice aveam la învățătură. Într-o zi, diriginta, verificând carnetele, s-a prins de triș și a tras alarma în familia mea. Pedeapsa a fost drastică – două săptămâni fără mers la cinema, dar și o înțelegere. Primeam permisiunea să semnez în locul lui taică-miu, dar numai pentru nota 10.

Asta m-a stimulat. Un 10 echivala cu ceea ce ar însemna azi un premiu la un festival de film.

Dar am să vă dau o veste tristă. Chiar și cu acest premiu în brațe, eu nu sunt un regizor de nota 10. Sunt un regizor de nota 5,86. Da, 5,86 – aceasta este punctajul care mi s-a acordat conform unui algoritm savant, construit de către juriul concursului de proiecte cinematografice derulat de Centrul Național al Cinematografiei din România.

5,86 este punctajul meu actual, ca regizor, și nu dintr-un maxim de 10, ci dintr-un maxim de 20. În urma acestui punctaj rușinos, finanțarea proiectului meu a fost respinsă.

Aceasta veste tragică mi-a parvenit acum 3 zile, când îmi călcam cămașa cu care trebuia să urc pe scenă în această seară. Cărămizile acestor punctaje de regizor sunt reprezentate în principal de festivaluri internaționale – participări și premii.

Este un sport la care nu sunt atât de bun ca alții. Multe dintre festivalurile mari de film sunt ca acele cluburi de noapte, care își selectează clientela pe baza unor dressing coduri, pe care trebuie să le aplici.

Eu n-am dorit să-mi rup blugii fix acolo unde vrea bodyguardul care face trierea la intrare, drept care viața mea de noapte a devenit mai puțin spectaculoasă.

Dar am fost și eu odată la Cannes, cu filmul meu de debut, acum aproape 30 de ani. (…) Pe vremea aceea, la debutul meu la Cannes, mă simțeam ca un milion de franci. Acum mă simt sensibil sub această sumă. (…)

Cu toate acestea, mă simt excelent primind Premiul de Excelență. Mă simt mizerabil primind punctajul 5,86 ca regizor. Fac o medie între cele două stări. Mă simt mediocru.

Țin, totuși, să mulțumesc celor care mi-au acordat acest premiu, care mă flatează în noua mea mediocritate.”


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *