Dan Perjovschi: “Arta în spațiul public nu înseamnă că eu, artistul, îl ocup cum am eu chef. Spațiul public are dreptul să răspundă “bă, nu îmi place ce ai făcut tu.”

Dan Perjovschi este, probabil, cel mai cunoscut artist român contemporan în viață. Arta sa, o îmbinare între desen și graffiti, a fost expusă la cele mai importante galerii din lume, pe care orice iubitor de artă contemporană își dorește să le viziteze: MoMA, New York/ Tate, Londra/ Centre Pompidou, Paris.

În România, mesajele și desenele sale au putut fi văzute an de an la Sibiu, pe un perete de lângă Teatrul Național Radu Stanca, în galerii de la Cluj, Timișoara sau București, ori în cadrul campaniei Asociației Dăruiește Viață, pentru construirea primului spital de oncopediatrie din țară, în care s-a implicat pro-bono.

După ce o campanie de advertising a împărțit societatea în două, cu afișele care îi reprezentau pe medici drept sfinți, am vrut să aflăm ce crede despre acest subiect un om care este cel mai în măsură să vorbească despre arta.

Așa că am stat de vorbă cu Dan Perjovschi despre acea campanie, despre reacția autorităților, dar mai ales despre cum percep artiștii pandemia și ce se va întâmpla cu arta creată în această perioadă.

Cum v-a afectat pe dumneavoastră, ca artist, această stare de urgență? Cum s-a transformat munca dumneavoastră în această perioadă de izolare?

Am vreo 7 expoziții amânate și vreo două oprite cu totul, trebuia să fiu în Bogota și în tot felul de locuri de pe planeta asta și nu mai merg nicăieri. Ceea ce e complicat și financiar, că eu câștig bani desenând, apoi și ca experiență, pe care o pierd. Deci am fost scos dintr-un ritm.

N-am mai stat acasă sau într-un singur loc, timp de o lună jumate sau două, cred că de vreo 15 ani.

Iar, în rest, ca pe toată lumea. Din când în când, pare foarte absurd.

Dar mai e o poveste. Eu, ca artist, sunt un tip care observă lucruri și le compară, în funcție de experiență. Și lumea țipă că acum e dictatură. Lumea habar nu are ce e aia dictatură.

Stau pe dormeză și bagă la facebook ce au ei chef.

E o perioadă în care am devenit mai divizivi, mai alb-negru. Ai senzația că dacă toată lumea își spune opinia, e mai divers, dar, de fapt, e mai polarizat.

Nervii sunt super întinși, nu numai la noi, ci și în alte părți. Și tu și eu avem mult mai mult timp să ne gândim la lucruri și să ne enervăm mai tare.

Dar din punct de vedere creativ, al sursei de inspirație, v-ați manifestat altfel arta, dat fiind că este ceva ce nu ați mai trăit niciodată?

Nu, din contră. Din punct de vedere artistic, eu am mai mult de muncit acum decât altădată. Am zis că mi s-au anulat sau amânat niște expoziții. Deci doar practica aia, fizică, nu mai e. Dar, altfel, tipul meu de practică artistică, să fac desene care răspund unor evenimente la zi, asta s-a accelerat pentru că sunt nenumărate site-uri, proiecte, reviste din toată lumea care îmi cer desene.

Eu colaborez cu 4 galerii internaționale și toate îmi cer săptămânal desene, doar că online acum.

“În primul rând, ca artist, sunt pentru libertatea de expresie. Ideea de a cenzura sau a încerca să dai jos lucrurile este inadmisibilă într-o democrație.”

Dan Perjovschi

Ați fost solicitat și de companii sau de agenții de publicitate?

Eu nu lucrez cu companii sau cu agenții de publicitate, decât dacă este o chestie de caritate, care nu e cu bani. În general, eu lucrez cu ONG-uri, cu ăștia firavi.

Și, încă ceva. Eu nu sunt destul de controversat. Desenele mele sunt mai…cineva se exprima că sunt intelligent graffiti, că sunt mai profunde și nu stârnesc ura sau divizarea, cum ai văzut, ci caută să aducă lumea la un loc.

Deci nu merge, că nu pot să vând crenvurști cu desenele mele.

Desen realizat de Dan Perjovschi

Referindu-ne direct la ce s-a întâmplat cu picturile care reprezentau medicii drept sfinți, care credeți că a fost scopul?

Sunt mai multe lucruri aici. În primul rând, ca artist, sunt pentru libertatea de expresie. Ideea de a cenzura sau a încerca să dai jos lucrurile, este inadmisibilă într-o democrație.

Ați mai auzit de cazuri asemănătoare peste hotare, ca o primărie să intervină în ceea ce privește arta stradală?

Da, sigur. Primăria din Viena a dat jos niște postere dintr-un proiect artistic, în care doamna Angela Merkel era prezentată într-o poziție sexuală. Deci se întâmplă în Europa asta care merge braț la braț și zice “Je suis Charlie”.

Credeam că doar în România se poate întâmpla asta.

Nu. Dar, e adevărat că în România Biserica Ortodoxă ocupă o halcă mult prea mare.

Îți mai aduci aminte când a fost pictat un calcan la Piața Sfântul Gheorghe? Era aceeași chestie. Atunci nu a făcut un protest oficial BOR, s-au dat niște telefoane prin spate, la proprietarul casei, care s-a speriat și i-a rugat pe artiști să repicteze.

Acum au fost niște comunicate și poate e de apreciat că au fost în față.

Deci, în primul rând acest lucru este inadmisibil și de fiecare dată când se va întâmpla, inclusiv cu arta care nu îmi place, eu o să sprijin arta și nu BOR-ul.

“Dacă interesul era ca toată lumea să mulțumească doctorilor, să fie aproape de ei, e ratată campania. Mai multă ură, în loc de aură pe capul doctorilor.”

Dar strict artistic, v-a plăcut sau nu v-a păcut ce a ieșit?

Nu e o chestie de plăcut. Pentru mine, arta stradală e un pic diferită, asta a fost un pic prea campanie publicitară și un pic prea pe modelul ăsta de a stârni.

Până la urmă, care a fost scopul campaniei? Să îi facă pe niște doctori sfinți, da? I-a făcut? Lumea e cu doctorii sau în societate s-a mai produs o falie?

Dacă interesul era ca toată lumea să mulțumească doctorilor, să fie aproape de ei, e ratată campania. Mai multă ură, în loc de aură pe capul doctorilor. Cine a câștigat din asta? Artistul și agenția, nu? Nu subiectul.

Medic sfânt - Ilustrație realizată de Wanda Hutira/ McCann România
Ilustrație realizată de Wanda Hutira/ McCann România

Eu cred că lumea, când iese în spațiul public cu un mesaj diviziv, trebuie să își asume consecințele. Nu te joci.

E foarte simplu să dai vina “uite, ne cenzurează”, da, dar discursul tău care e?

Eu nu zic că e o lucrare proastă, fiecare e liber să își facă meseria cum poate, vreau să spun că dacă scopul a fost să mai netezească din asprimea societății, scopul a fost ratat și lumea credincioasă se poate uita urât la doctori acum, nu la artă.

“Doctorii ăștia nu sunt niște sfinți, sunt niște oameni care și-au făcut datoria. Au avut niște momente de eroism, bravo lor. Dar nu trebuie să fie transformați în ceva la care te duci cu lumânarea.”

Pentru artiști există vreo limită de moralitate atunci când creează ceva? Să nu atingă credința altor oameni?

Pentru mine da. Eu critic Biserica Ortodoxă, dar am grijă la limbaj când fac acest lucru.

Arta în spațiul public nu înseamnă că eu, artistul, și eu, campania, îl ocup cum am eu chef. Spațiul public are dreptul să răspundă și el, la fel de liber, nu? Să zică: “bă, nu îmi place ce ai făcut tu.”

Eu cred că artiștii trebuie să aibă responsabilitate și mai ales comunicatorii ăștia. Pe de altă parte, oamenii ăia trebuie să fie liberi să își desfășoare mesajul.

BOR și toată lumea nu are de ce să se supere pentru că, până la urmă, această campanie e mai puțin jignitoare decât ăla care își face cruce și pe urmă își fură din buzunar, nu?

Nu asta e marea problemă a Bisericii Ortodoxe. Biserica Ortodoxă a scos oamenii din case, i-a băgat în primejdie de virus, că nu s-a putut abține, ca celelalte biserici, să stea acasă. Deci a vrut un tratament special. Uite, tratamentul special vine cu o notă de plată.

Să-ți mai spun ceva despre imaginile acelea. Mulți artiști tineri au o cultură de cataloage Taschen. Când pui niște simboluri budiste sau creștine, ar trebui să știi despre ce e vorba, dacă le folosești, ele nu sunt decorative.

Apoi, eu nu cred că dacă pui unui om o aureolă cu COVID, COVID e virusul, eu nu știu ce mesaj e ăla? Ăia sunt apostolii sau îngerii care aduc virusul? Vizual și conceptual, întreb și eu.

Ilustrație realizată de Wanda Hutira/ McCann România

Altfel, da, nu era o idee tâmpită să spunem că doctorii să fie în locul icoanelor, deși mi se pare un pic exagerat. Doctorii ăștia nu sunt niște sfinți, sunt niște oameni care și-au făcut datoria. Au avut niște momente de eroism, bravo lor. Dar nu trebuie să fie transformați în ceva la care te duci cu lumânarea.

În opinia mea, artistul trebuie să poarte pe umeri responsabilitatea discursului său. Asta nu înseamnă că trebuie să se cenzureze sau să fie cenzurat.

Am văzut că activați alături de alți artiști, într-un grup, White Cuib. Ce se întâmplă, mai exact?

White Cuib e un spațiu non-profit din Cluj. Titlul e un joc de cuvinte. Principalul container al artei contemporane este white cube, adică galeria, peretele alb, podea gri.

Eu trebuia să am acolo o expoziție personală și a venit virusul. Și am zis să facem online. Și am început să facă eu acolo un jurnal online și după o săptămână am zis să aduc și alți artiști, să nu mai fie doar viziunea mea. Am început să îi invit și acum suntem 22 din toată lumea, din Jakarta, Bogota, etc.

Oamenii ăștia postează zilnic un mesaj sau două care reflectă ceea ce se întâmplă în lume, în acest moment, cu acest virus.

Lucrare realizată de Alina Andrei pentru White Cuib
Lucrare realizată de Alina Andrei pentru White Cuib

Cum credeți că va rămâne documentată această perioadă, din punct de vedere artistic?

Unele vor rămâne online și altele vor reveni ca și hard. Și noi vom face o expoziție din ce am făcut, s-au postat sute de mesaje. O vom expune la Cluj, apoi o ducem prin țară și, sper, prin străinatate. Pentru că e interesantă diversitatea reacțiilor și a mesajelor. Mi se pare o creativitate extraordinară, nu numai la artiști.

Mulți artiști au nevoie de timp ca să reacționeze. Eu, care sunt cu desenul de la ziar venind, reacționez imediat. Alții poate au nevoie de niște ani.

Deci, ce se va întâmpla? Toate expozițiile de acum încolo va trebui să se refere la subiectul ăsta. Și restul se vor reorganiza. Eu sunt într-o expoziție la Viena. Ea a fost închisă și se va redeschide la sfârștiul lui mai. Nu mai poți să arăți aceleași lucruri acum. Trebuie să nuanțezi sau să schimbi niște lucrări. E vorba despre a readapta totul la un subiect care a atins totul.

Eu am în jurnal un artist columbian care își pozează săpunul, cu care se spală pe mâni. Și a invitat oameni din toată lumea să se pozeze cu săpunurile lor. Și e foarte mișto colecția.

Dacă ești creativ, trebuie să te bați cu situația. Altfel, intrăm în depresie cu toții.

“Eu am modelul Berlinului. Berlinul e un oraș cultural. Lumea nu merge la Berlin să facă baie. Merge să vadă galerii, muzee, viața de cluburi.”

Vi se pare că zona de arte vizuale este mai puțin susținută în România? Am văzut că multe proiecte de susținere s-au îndreptat către teatru online, cineaști, trupe de muzică.

În general artele vizuale sunt privite mai puțin ca arte de spectacol. Nu cheamă artiștii vizuali de Crăciun pe scenă. Se plătesc trupe.

Dar au fost chiar niște fonduri ale Ministerului Culturii pentru proiecte de arte vizuale online.

Sigur că se putea face mai mult. Eu am modelul Berlinului. Berlinul e un oraș cultural. Lumea nu merge la Berlin să facă baie. Merge să vadă galerii, muzee, viața de cluburi.

Acolo, dacă ești artist, te înscrii la primărie, la taxe, ca artist. Primești un număr, un cod. Ei bine, toată lumea care a avut codul ăla a primit 5000 de euro direct în cont.

Iar toate trupele de teatru, galeriile, înscrise cu un cont, câte 15.000 de euro. Fără acte. Direct în cont.

Cam asta e diferența.

“Am primit o șansă toată planeta. Nu se oprea nimeni din fuga asta nebună nici să îl plătești să stea. Ni s-a dat un timp de reflecție.”

O ultimă întrebare. Ca om, cum v-a afectat această perioadă de izolare?

Am avut o relație dificilă cu timpul. Parcă unele zile nu se mai terminau, iar altele s-au dus…puf! Eu sunt total destructurat, am stat nopțile, m-am trezit târziu. Trebuie să mă recalibrez.

Dan Perjovschi
foto: facebook

Ca om… am primit o șansă toată planeta. Nu se oprea nimeni din fuga asta nebună nici să îl plătești să stea. Ni s-a dat un timp de reflecție.

Am făcut expoziții săptămânale în lumea asta, de 15 ani. Poate nu trebuia să le fac pe toate, poate nu trebuia să zbor de 4 ori pe lună. Poate doar o dată. Poate regândesc anumite lucruri, poate unele lucruri nu sunt atât de importante și nu o să le mai fac.

Am avut timp și să îmi văd propria arhivă de lucru și de proiecte pe care aș vrea să le fac.

În general, comunitățile au reacționat extraordinar. Ați văzut, au făcut măști, vizete, au dus de haleală bătrânilor. Cred că alea merită mult mai mult atenție decât icoanele unei agenții.


Susține platforma noastră de jurnalism independent printr-o donație:

Transfer Bancar: RO47RNCB0318009831680001(BCR)

Patreon: Donează

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *